Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
35

Starea strălucită a poporului lui Dumnezeu

351Pustia

35.1
Cap. 55.12.
și uscatul se vor bucura și pustietatea se va veseli și va înflori ca trandafirul. 2Va înflori
35.2
Cap. 32.15.
din belșug și se va veseli, da, cu bucurie și chiuit; i se va da slava Libanului, măreția Carmelului și a Saronului. Vor vedea slava Domnului, măreția Dumnezeului nostru. 3Imputerniciți
35.3
Iov 4.3,4Evr. 12.12
mâinile slabe și întăriți genunchii șovăitori! 4Spuneți celor ce sunt slabi de inimă: Fiți tari, nu vă temeți. Iată Dumnezeul vostru. Vine răzbunarea, răsplătirea lui Dumnezeu! El vine și vă mântuiește. 5Atunci ochii
35.5
Cap. 29.18;
orbilor se vor deschide și urechile
35.5
Mat. 11.5Mc. 7.32
surzilor se vor destupa. 6Atunci ologul
35.6
Mat. 11.5
15.30
21.14In. 5.8,9Fapte. 3.28.7
14.8
va sări ca cerbul și limba
35.6
Cap. 32.4.
mutului va cânta: căci în pustie vor țâșni ape și râuri în pustietate. 7Și nisipul lucitor se va preface în baltă și pământul însetat în izvoare
35.7
Cap. 41.18;
de apă; în locuința
35.7
Cap. 34.13.
șacalilor, unde se culcă ei, va fi iarbă cu trestii și papură. 8Și acolo va fi un drum și o cale și se va numi Calea Sfințeniei. Cel necurat
35.8
Cap. 52.1.
nu va trece prin ea, ci va fi pentru ei. Cei ce merg pe calea aceasta, chiar și nebunii, nu se vor rătăci. 9Leu
35.9
Lev. 26.6Ezec. 34.25
nu va fi acolo, nici fiară răpitoare nu se va sui pe el, nu se vor afla acolo, ci cei
35.9
Cap. 51.11.
răscumpărați vor umbla pe el. 10Și cei răscumpărați ai Domnului se vor întoarce și vor veni cu cântări de bucurie în Sion; și bucurie veșnică va fi pe capul lor: vor dobândi veselie și bucurie și durerea
35.10
Cap. 25.8;
și suspinul vor fugi.

36

Năvălirea lui Sanherib în Iuda

361Și a fost așa: în

36.1
2 Reg. 18.13,172 Cron. 32.1
anul al patrusprezecelea al împăratului Ezechia, Sanherib, împăratul Asiriei, s‐a suit împotriva tuturor cetăților întărite ale lui Iuda și le‐a luat. 2Și împăratul Asiriei a trimis pe Rabșache din Lachis la Ierusalim, la împăratul Ezechia cu putere mare. Și el a stat lângă canalul de apă al iazului de sus pe drumul mare al țarinei nălbitorului. 3Și Eliachim, fiul lui Hilchia, care era peste casă și Șebna, cărturarul și Ioah, fiul lui Asaf, scriitorul de cronici, au ieșit la el. 4Și Rabșache
36.4
2 Reg. 18.19
le‐a zis: Spuneți lui Ezechia: Așa zice împăratul cel mare, împăratul Asiriei: Care este încrederea aceasta în care te încrezi? 5Eu zic (nu sunt decât vorbe de buze): Sfatul și puterea sunt aici pentru război. Acum în cine te încrezi de te‐ai răsculat împotriva mea? 6Iată, te încrezi în toiagul acelei trestii
36.6
Ezec. 29.6,7
frânte, în Egipt, pe care de se va rezema cineva, îi va înțepa mâna și o va străpunge: așa este Faraon, împăratul Egiptului, pentru toți cei ce se încred în el. 7Și dacă‐mi vei zice: Ne încredem în Domnul Dumnezeul nostru! Oare nu este el acela ale cărui înălțimi și altare le‐a depărtat Ezechia, zicând lui Iuda și Ierusalimului: Vă veți închina înaintea acestui altar? 8Și acum, te rog, fă o învoială cu domnul meu, împăratul Asiriei, și îți voi da două mii de cai, dacă poți din partea ta să pui călăreți pe ei. 9Și cum vei întoarce tu fața unui căpitan dintre cei mai mici din slujitorii domnului meu? Și te vei încrede în Egipt pentru care și călăreți! 10Și acum oare fără Domnul m‐am suit eu împotriva țării acesteia ca s‐o stric? Domnul mi‐a zis: Suie‐te împotriva țării acesteia și strică‐o. 11Atunci Eliachim și Șebna și Ioah au zis lui Rabșache: Te rugăm, vorbește slujitorilor tăi în limba siriană, căci o înțelegem și nu ne vorbi în limba iudaică, în urechile poporului care este pe zid. 12Dar Rabșache a zis: Oare la domnul tău și la tine m‐a trimis domnul meu să vorbesc cuvintele acestea? Oare nu m‐a trimis el la bărbații care șed pe zid ca să‐și mănânce balega și să‐și bea chiar udul cu voi? 13Atunci Rabșache a stat și a strigat cu glas tare în limba iudaică și a zis: Ascultați cuvintele împăratului celui mare, împăratul Asiriei! 14Așa zice împăratul: Să nu vă înșele Ezechia; căci nu va putea să vă scape. 15Și să nu vă facă Ezechia să vă încredeți în Domnul, zicând: Domnul ne va scăpa; cetatea aceasta nu va fi dată în mâna împăratului Asiriei. 16N‐ascultați de Ezechia; căci așa zice împăratul Asiriei: Faceți o binecuvântare cu mine și ieșiți la mine și
36.16
Zah. 3.10
mâncați fiecare din vița sa și fiecare din smochinul său și beți fiecare apele fântânii sale; 17până voi veni și vă voi lua într‐o țară ca țara voastră, țara grâului și a mustului, țara pâinii și viilor. 18Să nu vă înduplece Ezechia, zicând: Domnul ne va scăpa. Oare a scăpat vreunul din dumnezeii neamurilor țara sa din mâna împăratului Asiriei? 19Unde sunt dumnezeii Hamatului și ai Arpadului? Unde sunt dumnezeii Sefarvaimului? Și au scăpat ei Samaria din mâna mea? 20Cine dintre toți dumnezeii țărilor acelora a scăpat țara sa din mâna mea, ca Domnul să scape Ierusalimul din mâna mea? 21Dar ei au tăcut și nu i‐au răspuns un cuvânt: căci porunca împăratului era, zicând: Nu‐i răspundeți. 22Și Eliachim, fiul lui Hilchia, care era peste casă și Șebna, cărturarul, și Ioah, fiul lui Asaf, scriitorul cronicilor, au venit la Ezechia cu hainele lor sfâșiate și i‐au spus cuvintele lui Rabșache.

37

Puterea asirienilor e bătută

371Și a fost așa: când a auzit împăratul

37.1
2 Reg. 19.1
Ezechia, și‐a rupt hainele și s‐a acoperit cu un sac și a intrat în casa Domnului. 2Și a trimis pe Eliachim, care era peste casă și pe Șebna, cărturarul, și pe bătrânii preoților acoperiți cu saci, la Isaia, prorocul, fiul lui Amoț. 3Și i‐au zis: Așa zice Ezechia: Ziua aceasta este o zi de strâmtorare și de mustrare și de batjocură: căci pruncii au ajuns până la naștere și nu este putere ca să nască. 4Poate va auzi Domnul Dumnezeul tău cuvintele lui Rabșache, pe care l‐a trimis împăratul Asiriei, domnul său, să ocărască pe Dumnezeul cel viu și va mustra cuvintele pe care le‐a auzit Domnul Dumnezeul tău. De aceea înalță‐ți rugăciunea pentru rămășița ce a rămas. 5Și slujitorii împăratului Ezechia au venit la Isaia. 6Și Isaia le‐a zis: Așa veți zice domnului vostru: Așa zice Domnul: Nu te teme de cuvintele ce le‐ai auzit cu care m‐au hulit slujitorii împăratului Asiriei. 7Iată, voi pune un duh în el și va auzi o știre și se va întoarce în țara sa și‐l voi face să cadă de sabie în țara sa. 8Și Rabșache s‐a întors și a aflat pe împăratul Asiriei luptându‐se împotriva Libnei; căci auzise că plecase din Lachis. 9Și a auzit zicându‐se despre Tirhaca, împăratul Etiopiei: A ieșit să facă război cu tine. Și când a auzit aceasta, a trimis soli la Ezechia, zicând: 10Așa să vorbiți lui Ezechia, împăratul lui Iuda, zicând: Dumnezeul tău în care te încrezi să nu te înșele zicând: Ierusalimul nu va fi dat în mâna împăratului Asiriei. 11Iată ai auzit ce au făcut împărații Asiriei tuturor țărilor pe care le‐au stricat cu desăvârșire; și oare tu vei fi izbăvit? 12Oare dumnezeii neamurilor lor pe care le‐au stricat părinții mei le‐au scăpat ei: Gozanul și Haranul și Rețeful și pe copiii Edenului din Telasar? 13Unde este împăratul Hamatului
37.13
Ier. 49.23
și împăratul Arpadului și împăratul cetăților Sefarvaim, Hena și Iva? 14Și Ezechia a luat epistola din mâna solilor și a citit‐o și Ezechia s‐a suit în casa Domnului și a întins‐o înaintea Domnului. 15Și Ezechia s‐a rugat Domnului zicând: 16Doamne al oștirilor, Dumnezeul lui Israel, care șezi între heruvimi, tu singur ești Dumnezeul tuturor împărățiilor pământului: tu ai făcut cerurile și pământul. 17Doamne, pleacă‐ți
37.17
Dan. 9.18
urechea și ascultă; deschide‐ți, Doamne, ochii și vezi; și ascultă toate cuvintele lui Sanherib, care a trimis să ocărască pe Dumnezeul cel viu. 18În adevăr, Doamne, împărații Asiriei au pustiit toate țările și pământurile lor 19și au aruncat în foc pe dumnezeii lor căci nu erau dumnezei ci lucrul mâinilor oamenilor, lemn și piatră; și le‐au prăpădit. 20Și acum, Doamne Dumnezeul nostru, mântuiește‐ne din mâna lui ca să cunoască toate împărățiile pământului că tu ește Domnul, tu singur. 21Atunci Isaia, fiul lui Amoț, a trimis la Ezechia, zicând: Așa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Cu privire la ce te‐ai rugat mie asupra lui Sanherib, împăratul Asiriei, 22acesta este cuvântul pe care l‐a vorbit Domnul împotriva lui: Fecioara, fiica Sionului, te disprețuiește, râde de tine în batjocură; fiica Ierusalimului clatină din cap la tine. 23Pe cine ai ocărît și ai hulit tu? Și împotriva cui ai înălțat glasul și ți‐ai ridicat ochii sus? Împotriva Sfântului lui Israel. 24Ai ocărît pe Domnul prin slujitorii tăi și ai zis: Cu mulțimea carelor mele m‐am suit pe înălțimea munților, pe coastele Libanului; și voi tăia cedrii săi cei înalți, chiparoșii săi cei aleși și voi intra în înălțimile sale cele mai îndepărtate în pădurea câmpiei sale roditoare. 25Eu am săpat și am băut apă și cu talpa picioarelor mele am secat toate râurile Egiptului. 26N‐ai auzit că demult am făcut aceasta, că din zile străvechi am întocmit‐o? Acum am împlinit‐o ca tu să prefaci cetățile întărite în grămezi de dărâmături. 27De aceea au slăbit locuitorii lor, s‐au înspăimântat și s‐au rușinat. Au fost ca iarba câmpului și ca verdeața, ca iarba de pe acoperișuri și ca grâul pârlit înainte de înspicare. 28Dar cunosc șederea ta și ieșirea ta și intrarea ta și furia ta împotriva mea. 29Fiindcă furia ta împotriva mea și mândria ta s‐au suit la urechile mele, de aceea voi pune veriga
37.29
Cap. 30.28.
mea în nasul tău și zăbala mea în buzele tale și te voi întoarce pe calea pe care ai venit. 30Și aceasta îți va fi semnul: anul acesta se va mânca orice crește singur de la sine și în al doilea an orice va răsări din aceasta, dar în al treilea an, semănați și secerați și sădiți vii și mâncați rodul lor. 31Și rămășița care a scăpat din casa lui Iuda, iarăși va prinde rădăcină dedesubt și va da rod deasupra. 32Căci din Ierusalim va ieși o rămășiță și din muntele Sion cei ce vor scăpa: râvna
37.32
2 Reg. 19.31
Domnului oștirilor va face aceasta. 33Pentru aceasta așa zice Domnul despre împăratul Asiriei: Nu va intra în cetatea aceasta, nici nu va săgeta acolo o săgeată, nici nu va veni înaintea ei cu scutul, nici nu va ridica șanț împotriva ei. 34Pe calea pe care a venit pe aceea se va întoarce și nu va intra în cetatea aceasta, zice Domnul. 35Căci voi apăra
37.35
2 Reg. 20.6
cetatea aceasta ca s‐o mântuiesc, pentru mine și pentru robul meu David. 36Și îngerul
37.36
2 Reg. 19.35
Domnului a ieșit și a lovit o sută optzeci și cinci de mii în tabăra asirienilor. Și când s‐au sculat dis de dimineață, iată toți erau trupuri moarte. 37Și Sanherib, împăratul Asiriei, a plecat și s‐a dus și s‐a întors; și a locuit în Ninive. 38Și a fost așa: pe când se închina în casa lui Nisroc, dumnezeul său, Adramelec și Șarețer, fiii săi, l‐au lovit cu sabia și au scăpat în țara Ararat. Și în locul său a domnit Esar Hadon, fiul său.