Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
37

Puterea asirienilor e bătută

371Și a fost așa: când a auzit împăratul

37.1
2 Reg. 19.1
Ezechia, și‐a rupt hainele și s‐a acoperit cu un sac și a intrat în casa Domnului. 2Și a trimis pe Eliachim, care era peste casă și pe Șebna, cărturarul, și pe bătrânii preoților acoperiți cu saci, la Isaia, prorocul, fiul lui Amoț. 3Și i‐au zis: Așa zice Ezechia: Ziua aceasta este o zi de strâmtorare și de mustrare și de batjocură: căci pruncii au ajuns până la naștere și nu este putere ca să nască. 4Poate va auzi Domnul Dumnezeul tău cuvintele lui Rabșache, pe care l‐a trimis împăratul Asiriei, domnul său, să ocărască pe Dumnezeul cel viu și va mustra cuvintele pe care le‐a auzit Domnul Dumnezeul tău. De aceea înalță‐ți rugăciunea pentru rămășița ce a rămas. 5Și slujitorii împăratului Ezechia au venit la Isaia. 6Și Isaia le‐a zis: Așa veți zice domnului vostru: Așa zice Domnul: Nu te teme de cuvintele ce le‐ai auzit cu care m‐au hulit slujitorii împăratului Asiriei. 7Iată, voi pune un duh în el și va auzi o știre și se va întoarce în țara sa și‐l voi face să cadă de sabie în țara sa. 8Și Rabșache s‐a întors și a aflat pe împăratul Asiriei luptându‐se împotriva Libnei; căci auzise că plecase din Lachis. 9Și a auzit zicându‐se despre Tirhaca, împăratul Etiopiei: A ieșit să facă război cu tine. Și când a auzit aceasta, a trimis soli la Ezechia, zicând: 10Așa să vorbiți lui Ezechia, împăratul lui Iuda, zicând: Dumnezeul tău în care te încrezi să nu te înșele zicând: Ierusalimul nu va fi dat în mâna împăratului Asiriei. 11Iată ai auzit ce au făcut împărații Asiriei tuturor țărilor pe care le‐au stricat cu desăvârșire; și oare tu vei fi izbăvit? 12Oare dumnezeii neamurilor lor pe care le‐au stricat părinții mei le‐au scăpat ei: Gozanul și Haranul și Rețeful și pe copiii Edenului din Telasar? 13Unde este împăratul Hamatului
37.13
Ier. 49.23
și împăratul Arpadului și împăratul cetăților Sefarvaim, Hena și Iva? 14Și Ezechia a luat epistola din mâna solilor și a citit‐o și Ezechia s‐a suit în casa Domnului și a întins‐o înaintea Domnului. 15Și Ezechia s‐a rugat Domnului zicând: 16Doamne al oștirilor, Dumnezeul lui Israel, care șezi între heruvimi, tu singur ești Dumnezeul tuturor împărățiilor pământului: tu ai făcut cerurile și pământul. 17Doamne, pleacă‐ți
37.17
Dan. 9.18
urechea și ascultă; deschide‐ți, Doamne, ochii și vezi; și ascultă toate cuvintele lui Sanherib, care a trimis să ocărască pe Dumnezeul cel viu. 18În adevăr, Doamne, împărații Asiriei au pustiit toate țările și pământurile lor 19și au aruncat în foc pe dumnezeii lor căci nu erau dumnezei ci lucrul mâinilor oamenilor, lemn și piatră; și le‐au prăpădit. 20Și acum, Doamne Dumnezeul nostru, mântuiește‐ne din mâna lui ca să cunoască toate împărățiile pământului că tu ește Domnul, tu singur. 21Atunci Isaia, fiul lui Amoț, a trimis la Ezechia, zicând: Așa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Cu privire la ce te‐ai rugat mie asupra lui Sanherib, împăratul Asiriei, 22acesta este cuvântul pe care l‐a vorbit Domnul împotriva lui: Fecioara, fiica Sionului, te disprețuiește, râde de tine în batjocură; fiica Ierusalimului clatină din cap la tine. 23Pe cine ai ocărît și ai hulit tu? Și împotriva cui ai înălțat glasul și ți‐ai ridicat ochii sus? Împotriva Sfântului lui Israel. 24Ai ocărît pe Domnul prin slujitorii tăi și ai zis: Cu mulțimea carelor mele m‐am suit pe înălțimea munților, pe coastele Libanului; și voi tăia cedrii săi cei înalți, chiparoșii săi cei aleși și voi intra în înălțimile sale cele mai îndepărtate în pădurea câmpiei sale roditoare. 25Eu am săpat și am băut apă și cu talpa picioarelor mele am secat toate râurile Egiptului. 26N‐ai auzit că demult am făcut aceasta, că din zile străvechi am întocmit‐o? Acum am împlinit‐o ca tu să prefaci cetățile întărite în grămezi de dărâmături. 27De aceea au slăbit locuitorii lor, s‐au înspăimântat și s‐au rușinat. Au fost ca iarba câmpului și ca verdeața, ca iarba de pe acoperișuri și ca grâul pârlit înainte de înspicare. 28Dar cunosc șederea ta și ieșirea ta și intrarea ta și furia ta împotriva mea. 29Fiindcă furia ta împotriva mea și mândria ta s‐au suit la urechile mele, de aceea voi pune veriga
37.29
Cap. 30.28.
mea în nasul tău și zăbala mea în buzele tale și te voi întoarce pe calea pe care ai venit. 30Și aceasta îți va fi semnul: anul acesta se va mânca orice crește singur de la sine și în al doilea an orice va răsări din aceasta, dar în al treilea an, semănați și secerați și sădiți vii și mâncați rodul lor. 31Și rămășița care a scăpat din casa lui Iuda, iarăși va prinde rădăcină dedesubt și va da rod deasupra. 32Căci din Ierusalim va ieși o rămășiță și din muntele Sion cei ce vor scăpa: râvna
37.32
2 Reg. 19.31
Domnului oștirilor va face aceasta. 33Pentru aceasta așa zice Domnul despre împăratul Asiriei: Nu va intra în cetatea aceasta, nici nu va săgeta acolo o săgeată, nici nu va veni înaintea ei cu scutul, nici nu va ridica șanț împotriva ei. 34Pe calea pe care a venit pe aceea se va întoarce și nu va intra în cetatea aceasta, zice Domnul. 35Căci voi apăra
37.35
2 Reg. 20.6
cetatea aceasta ca s‐o mântuiesc, pentru mine și pentru robul meu David. 36Și îngerul
37.36
2 Reg. 19.35
Domnului a ieșit și a lovit o sută optzeci și cinci de mii în tabăra asirienilor. Și când s‐au sculat dis de dimineață, iată toți erau trupuri moarte. 37Și Sanherib, împăratul Asiriei, a plecat și s‐a dus și s‐a întors; și a locuit în Ninive. 38Și a fost așa: pe când se închina în casa lui Nisroc, dumnezeul său, Adramelec și Șarețer, fiii săi, l‐au lovit cu sabia și au scăpat în țara Ararat. Și în locul său a domnit Esar Hadon, fiul său.