Dumnezeu cheamă pe robul său
411Tăceți
înaintea mea, ostroave, și popoarele să‐și înoiască puterea. Să se apropie și să vorbească. Să ne apropiem împreună la judecată! 2Cine a sculat de la
răsărit pe cel pe care‐l însoțește dreptatea pas cu pas? El dă
neamurile înaintea lui și‐l face să domnească peste împărați. El le dă ca praful sabiei sale, ca miriștea mânată de vânt arcului său. 3El îi urmărește și trece înainte la adăpost pe o cale pe care nu mersese cu picioarele. 4Cine
a lucrat și a făcut‐o, chemând neamurile de la început? Eu, Domnul, cel
dintâi și eu sunt Același cu cei din urmă. 5Ostroavele au văzut și se tem. Marginile pământului se cutremură: se apropie și vin. 6Ei
ajută fiecare pe aproapele său și fiecare zice fratelui său: Fii cu inimă! 7Și lemnarul
îmbărbătează pe argintar și cel ce bate cu ciocanul pe cel ce bate pe nicovală, zicând de îmbinare: Este bun… Și‐l întărește cu cuie ca
să nu se clatine. 8Dar tu, Israele, robul meu, Iacove, pe care te‐am ales
10.15
14.2Ps. 135.444.1
, sămânța lui Avraam, prietenul
meu; 9tu, pe care te‐am luat de la marginile pământului și te‐am chemat de la capetele lui și ți‐am zis: Tu ești robul meu; te‐am ales și nu te‐am lepădat. 10Nu
te teme căci
eu sunt cu tine. Nu te înspăimânta căci eu sunt Dumnezeul tău. Eu te voi întări și te voi ajuta și te voi sprijini cu dreapta dreptății mele. 11Iată, toți cei ce s‐au aprins împotriva ta se vor rușina
și vor roși; cei ce se luptă cu tine vor fi ca o nimica și vor fi pierduți. 12Îi vei căuta și nu‐i vei găsi pe cei ce se ceartă cu tine. Cei ce se războiesc împotriva ta vor fi ca o nimica și ca un lucru de nimic. 13Căci eu, Domnul Dumnezeul tău, îți voi ținea dreapta, zicându‐ți: Nu
te teme, eu te voi ajuta. 14Nu te teme, vierme Iacov, și voi bărbați ai lui Israel! Eu te voi ajuta, zice Domnul și Răscumpărătorul tău, Sfântul lui Israel. 15Iată, te‐am făcut
o treierătoare ascuțită, nouă cu dinți: tu vei treiera munții și‐i vei mărunți și vei face dealurile ca pleava. 16Ii vei vântura
și‐i va lua vântul și‐i va risipi vârtejul, iar tu te
vei bucura în Domnul, te vei slăvi în Sfântul lui Israel. 17Săracii și nevoiașii caută apă și nu este și li se usucă limba de sete. Eu, Domnul, le voi răspunde. Eu, Dumnezeul lui Israel, nu‐i voi părăsi. 18Voi deschide râuri
pe înălțimi goale și fântâni în mijlocul văilor. Voi face pustia
o baltă de apă și pământul uscat izvoare de apă. 19Voi sădi în pustie cedrul, salcâmul, mirul și măslinul. Voi pune în pustie chiparosul, pinul și bradul împreună. 20Ca
să vadă și să cunoască și să priceapă și să înțeleagă împreună, că mâna Domnului a întocmit aceasta și Sfântul lui Israel a făcut‐o. 21Aduceți pricina voastră, zice Domnul; apropiați‐vă cu dovezile voastre, zice Împăratul lui Iacov. 22Să le scoată
și să ne spună ce se va întâmpla. Spuneți cele ce au fost mai înainte ca să le punem la inimă și să le cunoaștem sfârșitul; sau să auzim cele viitoare. 23Spuneți
cele ce se vor întâmpla pe urmă, ca să cunoaștem că sunteți dumnezei. Da, faceți bine sau faceți
rău, ca să ne mirăm și să vedem împreună. 24Iată, sunteți
nimic și lucrul vostru este de nimic; cel ce vă alege este urâciune. 25Am sculat pe unul de la miazănoapte și a venit de la soare răsare, pe unul care cheamă
numele meu și pășește
peste domni ca peste lut și cum calcă olarul lutul. 26Cine
a spus‐o de la început ca să cunoaștem? Și mai înainte de vreme ca să zicem: El este drept! Da, nu este nimeni care să spună; da, nu este nimeni care să vestească; da, nu este nimeni care să audă cuvintele voastre. 27Eu
, cel dintâi, zic
Sionului: Iată, iată‐le! Și voi da Ierusalimului pe unul care aduce veste bună. 28Și
mă uit și nu este nimeni; — da, între ei, — și nu este niciun sfetnic care să răspundă un cuvânt când îi întreb. 29Iată
, toți sunt deșertăciune, lucrurile lor sunt nimic; chipurile cioplite ale lor sunt vânt și deșertăciune.