Israel mângâiat
401Mângâiați, mângâiați pe poporul meu, zice Dumnezeul vostru. 2Vorbiți la inima Ierusalimului, și strigați către el, că suferința lui s‐a împlinit, că nelegiuirea lui a fost iertată, că
a căpătat din mâna Domnului îndoit pentru toate păcatele lui. 3Glasul
unuia care strigă în pustie: Gătiți
calea Domnului, faceți
drept un drum mare în pustie pentru Dumnezeul nostru. 4Orice vale va fi înălțată și orice munte și deal va fi coborât; și ce este strâmb se va face
drept și locurile gronțuroase se vor netezi. 5Și slava Domnului se va descoperi și orice carne o va vedea împreună. Căci gura Domnului a vorbit. 6Glasul unuia zice: Strigă. Și unul zice: Ce să strig? Toată
102.11
103.15Iac. 1.101 Pet. 1.21
carnea este iarbă și toată frumusețea ei este ca floarea câmpului. 7Iarba se usucă, floarea se veștejește, pentru că suflarea
Domnului suflă peste ea. Cu adevărat poporul este iarbă. 8Iarba se usucă, floarea se veștejește, dar cuvântul
Dumnezeului nostru rămâne în veac. 9Tu cel ce aduci știri bune Sionului, suie‐te pe un munte înalt; tu cel ce aduci știri bune Ierusalimului, înalță glasul tău cu putere; înalță‐l, nu te teme; spune cetăților lui Iuda: Iată Dumnezeul vostru! 10Iată Domnul Dumnezeu va veni ca un puternic și brațul
său va stăpâni pentru el. Iată, plata
lui este cu el și răsplătirea lui înaintea lui. 11El își va paște
turma ca un păstor, va strânge mieii în brațul său și‐i va purta în sânul său; el va mâna blând pe cele ce dau să sugă. 12Cine
a măsurat apele în golul mâinii sale și a măsurat cerurile cu palma și a cuprins într‐o măsură țărâna pământului și a cântărit munții cu cântarul și dealurile cu cumpăna? 13Cine
36.22,23Rom. 11.341 Cor. 2.16
a îndreptat Duhul Domnului și l‐a învățat ca sfetnic al său? 14Cu cine s‐a sfătuit și i‐a dat pricepere și l‐a învățat cărarea judecății și l‐a învățat cunoștința și i‐a arătat calea priceperii? 15Iată, neamurile sunt socotite ca o picătură din vadră și ca praful din cumpănă; iată el ridică ostroavele ca un bob de praf. 16Și Libanul nu este îndeajuns pentru ars, nici dobitoacele lui nu sunt destule pentru o ardere de tot. 17Toate neamurile sunt ca o nimica
înaintea sa; sunt socotite de el mai puțin decât
nimicul și decât deșertăciunea. 18Cu cine dar veți asemăna
pe Dumnezeu? Și cu ce asemănare îl veți asemăna? 19Meșterul
toarnă un chip cioplit și aurarul îl îmbracă cu aur și‐i toarnă lanțuri de argint. 20Cel prea sărac pentru darul acesta, alege un lemn care nu putrezește; își caută un meșter iscusit ca
să facă un chip cioplit, care să nu se clatine. 21Nu
cunoașteți? N‐ați auzit? Nu vi s‐a spus de la început? N‐ați înțeles de când cu temeliile pământului? 22El este cel ce șade deasupra cercului pământului și locuitorii lui sunt ca lăcustele; cel ce întinde
51.13Ier. 10.12
cerurile ca o pânză ușoară și le lățește ca un cort pentru locuință; 23cel ce preface în nimic pe domni
, care face o deșertăciune pe judecătorii pământului. 24De abia s‐au sădit, de abia s‐au semănat, de abia li s‐a înrădăcinat tulpina în pământ și el suflă peste ei și se usucă și îi smulge vârtejul ca pe o miriște. 25Cu
cine dar mă veți asemăna, sau voi fi deopotrivă, zice Cel Sfânt. 26Ridicați‐vă ochii în sus și vedeți! Cine a făcut acestea, scoțând oștirea lor după număr? El cheamă
toate pe nume; înaintea mărimii puterii lui și a tăriei puterii lui nimic nu lipsește. 27De ce zici, Iacove, și vorbești, Israele: Calea mea este ascunsă de Domnul și judecata mea este nesocotită de Dumnezeul meu? 28Nu cunoști? N‐ai auzit că Dumnezeul cel veșnic, Domnul, Făcătorul marginilor pământului, nu ostenește, nici nu obosește? Priceperea
lui nu se poate cuprinde. 29El dă tărie celui ostenit și crește puterea celui neputincios. 30Chiar copiii se vor osteni și vor obosi și chiar tinerii se vor poticni; 31dar cei ce așteaptă pe Domnul își înoiesc
puterea; se vor înălța cu aripi ca vulturii; vor alerga și nu vor obosi; vor umbla și nu vor osteni.
Dumnezeu cheamă pe robul său
411Tăceți
înaintea mea, ostroave, și popoarele să‐și înoiască puterea. Să se apropie și să vorbească. Să ne apropiem împreună la judecată! 2Cine a sculat de la
răsărit pe cel pe care‐l însoțește dreptatea pas cu pas? El dă
neamurile înaintea lui și‐l face să domnească peste împărați. El le dă ca praful sabiei sale, ca miriștea mânată de vânt arcului său. 3El îi urmărește și trece înainte la adăpost pe o cale pe care nu mersese cu picioarele. 4Cine
a lucrat și a făcut‐o, chemând neamurile de la început? Eu, Domnul, cel
dintâi și eu sunt Același cu cei din urmă. 5Ostroavele au văzut și se tem. Marginile pământului se cutremură: se apropie și vin. 6Ei
ajută fiecare pe aproapele său și fiecare zice fratelui său: Fii cu inimă! 7Și lemnarul
îmbărbătează pe argintar și cel ce bate cu ciocanul pe cel ce bate pe nicovală, zicând de îmbinare: Este bun… Și‐l întărește cu cuie ca
să nu se clatine. 8Dar tu, Israele, robul meu, Iacove, pe care te‐am ales
10.15
14.2Ps. 135.444.1
, sămânța lui Avraam, prietenul
meu; 9tu, pe care te‐am luat de la marginile pământului și te‐am chemat de la capetele lui și ți‐am zis: Tu ești robul meu; te‐am ales și nu te‐am lepădat. 10Nu
te teme căci
eu sunt cu tine. Nu te înspăimânta căci eu sunt Dumnezeul tău. Eu te voi întări și te voi ajuta și te voi sprijini cu dreapta dreptății mele. 11Iată, toți cei ce s‐au aprins împotriva ta se vor rușina
și vor roși; cei ce se luptă cu tine vor fi ca o nimica și vor fi pierduți. 12Îi vei căuta și nu‐i vei găsi pe cei ce se ceartă cu tine. Cei ce se războiesc împotriva ta vor fi ca o nimica și ca un lucru de nimic. 13Căci eu, Domnul Dumnezeul tău, îți voi ținea dreapta, zicându‐ți: Nu
te teme, eu te voi ajuta. 14Nu te teme, vierme Iacov, și voi bărbați ai lui Israel! Eu te voi ajuta, zice Domnul și Răscumpărătorul tău, Sfântul lui Israel. 15Iată, te‐am făcut
o treierătoare ascuțită, nouă cu dinți: tu vei treiera munții și‐i vei mărunți și vei face dealurile ca pleava. 16Ii vei vântura
și‐i va lua vântul și‐i va risipi vârtejul, iar tu te
vei bucura în Domnul, te vei slăvi în Sfântul lui Israel. 17Săracii și nevoiașii caută apă și nu este și li se usucă limba de sete. Eu, Domnul, le voi răspunde. Eu, Dumnezeul lui Israel, nu‐i voi părăsi. 18Voi deschide râuri
pe înălțimi goale și fântâni în mijlocul văilor. Voi face pustia
o baltă de apă și pământul uscat izvoare de apă. 19Voi sădi în pustie cedrul, salcâmul, mirul și măslinul. Voi pune în pustie chiparosul, pinul și bradul împreună. 20Ca
să vadă și să cunoască și să priceapă și să înțeleagă împreună, că mâna Domnului a întocmit aceasta și Sfântul lui Israel a făcut‐o. 21Aduceți pricina voastră, zice Domnul; apropiați‐vă cu dovezile voastre, zice Împăratul lui Iacov. 22Să le scoată
și să ne spună ce se va întâmpla. Spuneți cele ce au fost mai înainte ca să le punem la inimă și să le cunoaștem sfârșitul; sau să auzim cele viitoare. 23Spuneți
cele ce se vor întâmpla pe urmă, ca să cunoaștem că sunteți dumnezei. Da, faceți bine sau faceți
rău, ca să ne mirăm și să vedem împreună. 24Iată, sunteți
nimic și lucrul vostru este de nimic; cel ce vă alege este urâciune. 25Am sculat pe unul de la miazănoapte și a venit de la soare răsare, pe unul care cheamă
numele meu și pășește
peste domni ca peste lut și cum calcă olarul lutul. 26Cine
a spus‐o de la început ca să cunoaștem? Și mai înainte de vreme ca să zicem: El este drept! Da, nu este nimeni care să spună; da, nu este nimeni care să vestească; da, nu este nimeni care să audă cuvintele voastre. 27Eu
, cel dintâi, zic
Sionului: Iată, iată‐le! Și voi da Ierusalimului pe unul care aduce veste bună. 28Și
mă uit și nu este nimeni; — da, între ei, — și nu este niciun sfetnic care să răspundă un cuvânt când îi întreb. 29Iată
, toți sunt deșertăciune, lucrurile lor sunt nimic; chipurile cioplite ale lor sunt vânt și deșertăciune.
Robul Domnului
421Iată, robul
meu pe care‐l sprijin, alesul meu în care mi se desfată
17.5Ef. 1.6
sufletul. Am pus
Duhul meu peste el. El va răspândi judecata între neamuri. 2Nu va striga, nici nu va ridica glasul, nici nu‐l va face să se audă pe uliță. 3Nu va sfărâma trestia zdrobită și nu va stinge mucul care fumegă. Va răspândi judecata după adevăr. 4Nu va obosi, nici nu va deznădăjdui până va pune judecata pe pământ; și ostroavele
vor aștepta legea lui. 5Așa zice Dumnezeu Domnul, cel ce
a făcut cerurile și le‐a întins, cel ce
a lățit pământul și ce iese din el, cel ce
dă suflare poporului de pe el și duh celor ce umblă pe el: 6Eu
, Domnul, te‐am chemat în dreptate și‐ți voi sprijini mâna și te voi păstra și
te voi face legământ al poporului, lumina
neamurilor, 7ca să deschizi
ochii celor orbi, ca să scoți
din închisoare pe cei legați și pe cei ce șed în întuneric
în închisoare. 8Eu sunt Domnul; acesta este numele meu și nu voi da slava
mea altuia, nici lauda mea chipurilor cioplite. 9Iată, cele dintâi s‐au împlinit și vă spun lucruri noi. Înainte ca să se arate, vă voi spune despre ele. 10Cântați
40.3
98.1
Domnului o cântare nouă, lauda lui de la marginea pământului, cei ce
vă coborâți pe mare și tot ce este în ea, ostroavele și locuitorii lor. 11Pustia și cetățile ei să‐și ridice glasul, satele în care locuiește Chedarul. Să cânte locuitorii stâncii, să chiuiască din vârful munților. 12Să dea slavă Domnului și să spună lauda lui în ostroave. 13Domnul va ieși ca un viteaz, va stârni gelozia ca un luptător; va striga
, da, va chiui, va lucra cu putere împotriva vrăjmașilor săi. 14Multă vreme am tăcut; am stat în tăcere, m‐am stăpânit! Acuma voi striga, ca femeia în facere; voi sfărâma și voi înghiți deodată. 15Voi pustii munți și dealuri și voi usca toate ierburile lor și voi preface râurile în ostroave și voi usca bălțile. 16Și voi duce pe orbi pe o cale pe care n‐o cunosc; îi voi îndrepta pe cărări pe care nu le cunosc, voi face întunericul lumină înaintea lor și cele strâmbe drepte. Acestea le voi face și nu voi părăsi. 17Se vor întoarce înapoi
45.16
, se vor rușina cei ce se încred în chipuri cioplite, cei ce zic chipurilor turnate: Voi sunteți dumnezeii noștri. 18Auziți, surzilor! Și priviți orbilor, ca să vedeți. 19Cine
este orb afară de robul meu? Sau surd ca solul meu pe care l‐am trimis? Cine este orb ca cel în care m‐am încrezut? Și orb ca robul Domnului? 20Vezi multe dar
nu iei seama. Urechile lui sunt deschise dar n‐aude. 21Domnul s‐a desfătat în el, pentru dreptatea sa; a mărit legea și a făcut‐o vrednică de cinste. 22Dar acesta este un popor jefuit și prădat. Toți sunt prinși în găuri și ascunși în închisori; sunt de pradă și nimeni nu‐i izbăvește, de jaf și nimeni nu zice: Dă înapoi. 23Care din voi va pleca urechea la aceasta, va asculta și va auzi pentru viitor? 24Cine a dat pe Iacov jafului și pe Israel prădătorilor? Oare nu Domnul împotriva căruia noi am păcătuit? Și n‐au voit să umble în căile lui și n‐au ascultat de legea lui. 25De aceea el a vărsat asupra lui aprinderea mâniei sale și puterea luptei. L‐a aprins
de jur împrejur dar
el n‐a cunoscut; și l‐a ars dar el n‐a luat la inimă.