Dumnezeu cheamă pe robul său
411Tăceți
înaintea mea, ostroave, și popoarele să‐și înoiască puterea. Să se apropie și să vorbească. Să ne apropiem împreună la judecată! 2Cine a sculat de la
răsărit pe cel pe care‐l însoțește dreptatea pas cu pas? El dă
neamurile înaintea lui și‐l face să domnească peste împărați. El le dă ca praful sabiei sale, ca miriștea mânată de vânt arcului său. 3El îi urmărește și trece înainte la adăpost pe o cale pe care nu mersese cu picioarele. 4Cine
a lucrat și a făcut‐o, chemând neamurile de la început? Eu, Domnul, cel
dintâi și eu sunt Același cu cei din urmă. 5Ostroavele au văzut și se tem. Marginile pământului se cutremură: se apropie și vin. 6Ei
ajută fiecare pe aproapele său și fiecare zice fratelui său: Fii cu inimă! 7Și lemnarul
îmbărbătează pe argintar și cel ce bate cu ciocanul pe cel ce bate pe nicovală, zicând de îmbinare: Este bun… Și‐l întărește cu cuie ca
să nu se clatine. 8Dar tu, Israele, robul meu, Iacove, pe care te‐am ales
10.15
14.2Ps. 135.444.1
, sămânța lui Avraam, prietenul
meu; 9tu, pe care te‐am luat de la marginile pământului și te‐am chemat de la capetele lui și ți‐am zis: Tu ești robul meu; te‐am ales și nu te‐am lepădat. 10Nu
te teme căci
eu sunt cu tine. Nu te înspăimânta căci eu sunt Dumnezeul tău. Eu te voi întări și te voi ajuta și te voi sprijini cu dreapta dreptății mele. 11Iată, toți cei ce s‐au aprins împotriva ta se vor rușina
și vor roși; cei ce se luptă cu tine vor fi ca o nimica și vor fi pierduți. 12Îi vei căuta și nu‐i vei găsi pe cei ce se ceartă cu tine. Cei ce se războiesc împotriva ta vor fi ca o nimica și ca un lucru de nimic. 13Căci eu, Domnul Dumnezeul tău, îți voi ținea dreapta, zicându‐ți: Nu
te teme, eu te voi ajuta. 14Nu te teme, vierme Iacov, și voi bărbați ai lui Israel! Eu te voi ajuta, zice Domnul și Răscumpărătorul tău, Sfântul lui Israel. 15Iată, te‐am făcut
o treierătoare ascuțită, nouă cu dinți: tu vei treiera munții și‐i vei mărunți și vei face dealurile ca pleava. 16Ii vei vântura
și‐i va lua vântul și‐i va risipi vârtejul, iar tu te
vei bucura în Domnul, te vei slăvi în Sfântul lui Israel. 17Săracii și nevoiașii caută apă și nu este și li se usucă limba de sete. Eu, Domnul, le voi răspunde. Eu, Dumnezeul lui Israel, nu‐i voi părăsi. 18Voi deschide râuri
pe înălțimi goale și fântâni în mijlocul văilor. Voi face pustia
o baltă de apă și pământul uscat izvoare de apă. 19Voi sădi în pustie cedrul, salcâmul, mirul și măslinul. Voi pune în pustie chiparosul, pinul și bradul împreună. 20Ca
să vadă și să cunoască și să priceapă și să înțeleagă împreună, că mâna Domnului a întocmit aceasta și Sfântul lui Israel a făcut‐o. 21Aduceți pricina voastră, zice Domnul; apropiați‐vă cu dovezile voastre, zice Împăratul lui Iacov. 22Să le scoată
și să ne spună ce se va întâmpla. Spuneți cele ce au fost mai înainte ca să le punem la inimă și să le cunoaștem sfârșitul; sau să auzim cele viitoare. 23Spuneți
cele ce se vor întâmpla pe urmă, ca să cunoaștem că sunteți dumnezei. Da, faceți bine sau faceți
rău, ca să ne mirăm și să vedem împreună. 24Iată, sunteți
nimic și lucrul vostru este de nimic; cel ce vă alege este urâciune. 25Am sculat pe unul de la miazănoapte și a venit de la soare răsare, pe unul care cheamă
numele meu și pășește
peste domni ca peste lut și cum calcă olarul lutul. 26Cine
a spus‐o de la început ca să cunoaștem? Și mai înainte de vreme ca să zicem: El este drept! Da, nu este nimeni care să spună; da, nu este nimeni care să vestească; da, nu este nimeni care să audă cuvintele voastre. 27Eu
, cel dintâi, zic
Sionului: Iată, iată‐le! Și voi da Ierusalimului pe unul care aduce veste bună. 28Și
mă uit și nu este nimeni; — da, între ei, — și nu este niciun sfetnic care să răspundă un cuvânt când îi întreb. 29Iată
, toți sunt deșertăciune, lucrurile lor sunt nimic; chipurile cioplite ale lor sunt vânt și deșertăciune.
Robul Domnului
421Iată, robul
meu pe care‐l sprijin, alesul meu în care mi se desfată
17.5Ef. 1.6
sufletul. Am pus
Duhul meu peste el. El va răspândi judecata între neamuri. 2Nu va striga, nici nu va ridica glasul, nici nu‐l va face să se audă pe uliță. 3Nu va sfărâma trestia zdrobită și nu va stinge mucul care fumegă. Va răspândi judecata după adevăr. 4Nu va obosi, nici nu va deznădăjdui până va pune judecata pe pământ; și ostroavele
vor aștepta legea lui. 5Așa zice Dumnezeu Domnul, cel ce
a făcut cerurile și le‐a întins, cel ce
a lățit pământul și ce iese din el, cel ce
dă suflare poporului de pe el și duh celor ce umblă pe el: 6Eu
, Domnul, te‐am chemat în dreptate și‐ți voi sprijini mâna și te voi păstra și
te voi face legământ al poporului, lumina
neamurilor, 7ca să deschizi
ochii celor orbi, ca să scoți
din închisoare pe cei legați și pe cei ce șed în întuneric
în închisoare. 8Eu sunt Domnul; acesta este numele meu și nu voi da slava
mea altuia, nici lauda mea chipurilor cioplite. 9Iată, cele dintâi s‐au împlinit și vă spun lucruri noi. Înainte ca să se arate, vă voi spune despre ele. 10Cântați
40.3
98.1
Domnului o cântare nouă, lauda lui de la marginea pământului, cei ce
vă coborâți pe mare și tot ce este în ea, ostroavele și locuitorii lor. 11Pustia și cetățile ei să‐și ridice glasul, satele în care locuiește Chedarul. Să cânte locuitorii stâncii, să chiuiască din vârful munților. 12Să dea slavă Domnului și să spună lauda lui în ostroave. 13Domnul va ieși ca un viteaz, va stârni gelozia ca un luptător; va striga
, da, va chiui, va lucra cu putere împotriva vrăjmașilor săi. 14Multă vreme am tăcut; am stat în tăcere, m‐am stăpânit! Acuma voi striga, ca femeia în facere; voi sfărâma și voi înghiți deodată. 15Voi pustii munți și dealuri și voi usca toate ierburile lor și voi preface râurile în ostroave și voi usca bălțile. 16Și voi duce pe orbi pe o cale pe care n‐o cunosc; îi voi îndrepta pe cărări pe care nu le cunosc, voi face întunericul lumină înaintea lor și cele strâmbe drepte. Acestea le voi face și nu voi părăsi. 17Se vor întoarce înapoi
45.16
, se vor rușina cei ce se încred în chipuri cioplite, cei ce zic chipurilor turnate: Voi sunteți dumnezeii noștri. 18Auziți, surzilor! Și priviți orbilor, ca să vedeți. 19Cine
este orb afară de robul meu? Sau surd ca solul meu pe care l‐am trimis? Cine este orb ca cel în care m‐am încrezut? Și orb ca robul Domnului? 20Vezi multe dar
nu iei seama. Urechile lui sunt deschise dar n‐aude. 21Domnul s‐a desfătat în el, pentru dreptatea sa; a mărit legea și a făcut‐o vrednică de cinste. 22Dar acesta este un popor jefuit și prădat. Toți sunt prinși în găuri și ascunși în închisori; sunt de pradă și nimeni nu‐i izbăvește, de jaf și nimeni nu zice: Dă înapoi. 23Care din voi va pleca urechea la aceasta, va asculta și va auzi pentru viitor? 24Cine a dat pe Iacov jafului și pe Israel prădătorilor? Oare nu Domnul împotriva căruia noi am păcătuit? Și n‐au voit să umble în căile lui și n‐au ascultat de legea lui. 25De aceea el a vărsat asupra lui aprinderea mâniei sale și puterea luptei. L‐a aprins
de jur împrejur dar
el n‐a cunoscut; și l‐a ars dar el n‐a luat la inimă.
Numai Domnul răscumpără pe Israel
431Și acum, așa zice Domnul, cel ce te‐a făcut
, Iacove, și cel ce te‐a întocmit
, Israele: Nu te teme: căci
eu te‐am răscumpărat, te‐am chemat
pe nume; al meu ești. 2Când
91.3
vei trece prin ape, voi fi cu
tine; și prin râuri, nu te vor acoperi: când vei umbla
prin foc, nu vei fi ars; și flacăra nu te va mistui. 3Căci eu sunt Domnul Dumnezeul tău, Sfântul lui Israel, Mântuitorul tău. Am dat Egiptul ca prețul tău de
21.18
răscumpărare, Etiopia și Saba în locul tău. 4Fiindcă ai fost scump în ochii mei, ai fost vrednic de cinste și te‐am iubit, de aceea voi da oameni pentru tine și popoare pentru viața ta. 5Nu
te teme căci eu sunt cu tine. Îți voi aduce sămânța de la răsărit și te voi aduna de la apus. 6Voi zice miazănoaptei: Dă! Și miazăzilei: Nu opri: adu pe fiii mei de departe și pe fetele mele de la marginea pământului, 7pe oricine se cheamă
cu numele meu, pe cel ce l‐am făcut
pentru slava mea, pe care l‐am întocmit
și l‐am făcut. 8Scoate
pe poporul cel orb, care are ochi și pe cel surd, care are urechi. 9Să se adune toate neamurile și să se strângă popoarele! Care
dintre ele poate spune aceasta, sau ne face să auzim cele de mai înainte? Să‐și aducă martorii lor, ca să se îndreptățească; sau să audă și să zică: Este adevăr! 10Voi
sunteți martorii mei, zice Domnul, voi și
robul meu, pe care l‐am ales: ca să cunoașteți și sa mă credeți și să înțelegeți că eu sunt Același. Înainte
de mine n‐a fost întocmit niciun Dumnezeu, nici după mine nu va fi. 11Eu, eu sunt
Domnul și afară de mine nu este mântuitor. 12Eu am spus și am mântuit și am arătat când niciun dumnezeu străin
nu era încă între voi; și voi
sunteți martorii mei, zice Domnul, că eu sunt Dumnezeu. 13Da, de când
a fost zi, eu sunt Același, și nu este cine să scape din mâna mea: Voi lucra și cine va împiedeca
? 14Așa zice Domnul, Răscumpărătorul vostru, Sfântul lui Israel: Pentru voi am trimis la Babilon și voi coborî pe toți ai lor ca fugari, chiar pe Haldei al căror strigăt se aude în corăbii. 15Eu sunt Domnul, Sfântul vostru, Ziditorul lui Israel, Împăratul vostru. 16Așa zice Domnul, care face
o cale în mare și o cărare
în apele cele puternice, 17care scoate
carul și calul, oștirea și pe cei tari; sunt culcați jos împreună, nu se vor scula; se trec, s‐au stins ca mucul. 18Nu vă
23.7
aduceți aminte de cele de mai înainte și nu vă gândiți la cele din vechime. 19Iată, eu fac un
lucru nou: acum se va ivi; nu‐l veți cunoaște? Voi face
un drum în pustie și râuri în pustietate. 20Fiara câmpului mă va slăvi, șacalii și struții, căci voi da
ape în pustie și râuri în pustietate: ca să adăp poporul meu, pe alesul meu. 21Mi‐am întocmit pe
poporul acesta; ei vor vesti lauda mea. 22Dar tu, Iacove, nu m‐ai chemat, căci te‐ai obosit
de mine, Israele. 23Nu
mi‐ai adus mieii arderilor de tot ale tale, nici nu m‐ai slăvit cu jertfele tale. Eu nu te‐am îngreuiat cu un dar de mâncare, nici nu te‐am obosit cu tămâie. 24Tu n‐ai cumpărat pentru mine cu argint trestie mirositoare, nici nu m‐ai îndestulat cu grăsimea jertfelor tale; ci m‐ai îngreuiat cu păcatele tale, m‐ai obosit
cu nelegiuirile tale. 25Eu, eu sunt cel ce‐ți șterge
fărădelegile, pentru
mine, și
nu‐mi voi mai aduce aminte de păcatele tale. 26Adu‐mi aminte să ne judecăm împreună. Vorbește tu însuți, ca să te îndreptățești. 27Cel dintâi tată al tău a păcătuit și tâlcuitorii tăi s‐au răzvrătit împotriva mea. 28De aceea eu am pângărit
pe mai marii sfântului locaș și am
dat pe Iacov blestemului și pe Israel ocării.