Robul Domnului
421Iată, robul
meu pe care‐l sprijin, alesul meu în care mi se desfată
17.5Ef. 1.6
sufletul. Am pus
Duhul meu peste el. El va răspândi judecata între neamuri. 2Nu va striga, nici nu va ridica glasul, nici nu‐l va face să se audă pe uliță. 3Nu va sfărâma trestia zdrobită și nu va stinge mucul care fumegă. Va răspândi judecata după adevăr. 4Nu va obosi, nici nu va deznădăjdui până va pune judecata pe pământ; și ostroavele
vor aștepta legea lui. 5Așa zice Dumnezeu Domnul, cel ce
a făcut cerurile și le‐a întins, cel ce
a lățit pământul și ce iese din el, cel ce
dă suflare poporului de pe el și duh celor ce umblă pe el: 6Eu
, Domnul, te‐am chemat în dreptate și‐ți voi sprijini mâna și te voi păstra și
te voi face legământ al poporului, lumina
neamurilor, 7ca să deschizi
ochii celor orbi, ca să scoți
din închisoare pe cei legați și pe cei ce șed în întuneric
în închisoare. 8Eu sunt Domnul; acesta este numele meu și nu voi da slava
mea altuia, nici lauda mea chipurilor cioplite. 9Iată, cele dintâi s‐au împlinit și vă spun lucruri noi. Înainte ca să se arate, vă voi spune despre ele. 10Cântați
40.3
98.1
Domnului o cântare nouă, lauda lui de la marginea pământului, cei ce
vă coborâți pe mare și tot ce este în ea, ostroavele și locuitorii lor. 11Pustia și cetățile ei să‐și ridice glasul, satele în care locuiește Chedarul. Să cânte locuitorii stâncii, să chiuiască din vârful munților. 12Să dea slavă Domnului și să spună lauda lui în ostroave. 13Domnul va ieși ca un viteaz, va stârni gelozia ca un luptător; va striga
, da, va chiui, va lucra cu putere împotriva vrăjmașilor săi. 14Multă vreme am tăcut; am stat în tăcere, m‐am stăpânit! Acuma voi striga, ca femeia în facere; voi sfărâma și voi înghiți deodată. 15Voi pustii munți și dealuri și voi usca toate ierburile lor și voi preface râurile în ostroave și voi usca bălțile. 16Și voi duce pe orbi pe o cale pe care n‐o cunosc; îi voi îndrepta pe cărări pe care nu le cunosc, voi face întunericul lumină înaintea lor și cele strâmbe drepte. Acestea le voi face și nu voi părăsi. 17Se vor întoarce înapoi
45.16
, se vor rușina cei ce se încred în chipuri cioplite, cei ce zic chipurilor turnate: Voi sunteți dumnezeii noștri. 18Auziți, surzilor! Și priviți orbilor, ca să vedeți. 19Cine
este orb afară de robul meu? Sau surd ca solul meu pe care l‐am trimis? Cine este orb ca cel în care m‐am încrezut? Și orb ca robul Domnului? 20Vezi multe dar
nu iei seama. Urechile lui sunt deschise dar n‐aude. 21Domnul s‐a desfătat în el, pentru dreptatea sa; a mărit legea și a făcut‐o vrednică de cinste. 22Dar acesta este un popor jefuit și prădat. Toți sunt prinși în găuri și ascunși în închisori; sunt de pradă și nimeni nu‐i izbăvește, de jaf și nimeni nu zice: Dă înapoi. 23Care din voi va pleca urechea la aceasta, va asculta și va auzi pentru viitor? 24Cine a dat pe Iacov jafului și pe Israel prădătorilor? Oare nu Domnul împotriva căruia noi am păcătuit? Și n‐au voit să umble în căile lui și n‐au ascultat de legea lui. 25De aceea el a vărsat asupra lui aprinderea mâniei sale și puterea luptei. L‐a aprins
de jur împrejur dar
el n‐a cunoscut; și l‐a ars dar el n‐a luat la inimă.
Numai Domnul răscumpără pe Israel
431Și acum, așa zice Domnul, cel ce te‐a făcut
, Iacove, și cel ce te‐a întocmit
, Israele: Nu te teme: căci
eu te‐am răscumpărat, te‐am chemat
pe nume; al meu ești. 2Când
91.3
vei trece prin ape, voi fi cu
tine; și prin râuri, nu te vor acoperi: când vei umbla
prin foc, nu vei fi ars; și flacăra nu te va mistui. 3Căci eu sunt Domnul Dumnezeul tău, Sfântul lui Israel, Mântuitorul tău. Am dat Egiptul ca prețul tău de
21.18
răscumpărare, Etiopia și Saba în locul tău. 4Fiindcă ai fost scump în ochii mei, ai fost vrednic de cinste și te‐am iubit, de aceea voi da oameni pentru tine și popoare pentru viața ta. 5Nu
te teme căci eu sunt cu tine. Îți voi aduce sămânța de la răsărit și te voi aduna de la apus. 6Voi zice miazănoaptei: Dă! Și miazăzilei: Nu opri: adu pe fiii mei de departe și pe fetele mele de la marginea pământului, 7pe oricine se cheamă
cu numele meu, pe cel ce l‐am făcut
pentru slava mea, pe care l‐am întocmit
și l‐am făcut. 8Scoate
pe poporul cel orb, care are ochi și pe cel surd, care are urechi. 9Să se adune toate neamurile și să se strângă popoarele! Care
dintre ele poate spune aceasta, sau ne face să auzim cele de mai înainte? Să‐și aducă martorii lor, ca să se îndreptățească; sau să audă și să zică: Este adevăr! 10Voi
sunteți martorii mei, zice Domnul, voi și
robul meu, pe care l‐am ales: ca să cunoașteți și sa mă credeți și să înțelegeți că eu sunt Același. Înainte
de mine n‐a fost întocmit niciun Dumnezeu, nici după mine nu va fi. 11Eu, eu sunt
Domnul și afară de mine nu este mântuitor. 12Eu am spus și am mântuit și am arătat când niciun dumnezeu străin
nu era încă între voi; și voi
sunteți martorii mei, zice Domnul, că eu sunt Dumnezeu. 13Da, de când
a fost zi, eu sunt Același, și nu este cine să scape din mâna mea: Voi lucra și cine va împiedeca
? 14Așa zice Domnul, Răscumpărătorul vostru, Sfântul lui Israel: Pentru voi am trimis la Babilon și voi coborî pe toți ai lor ca fugari, chiar pe Haldei al căror strigăt se aude în corăbii. 15Eu sunt Domnul, Sfântul vostru, Ziditorul lui Israel, Împăratul vostru. 16Așa zice Domnul, care face
o cale în mare și o cărare
în apele cele puternice, 17care scoate
carul și calul, oștirea și pe cei tari; sunt culcați jos împreună, nu se vor scula; se trec, s‐au stins ca mucul. 18Nu vă
23.7
aduceți aminte de cele de mai înainte și nu vă gândiți la cele din vechime. 19Iată, eu fac un
lucru nou: acum se va ivi; nu‐l veți cunoaște? Voi face
un drum în pustie și râuri în pustietate. 20Fiara câmpului mă va slăvi, șacalii și struții, căci voi da
ape în pustie și râuri în pustietate: ca să adăp poporul meu, pe alesul meu. 21Mi‐am întocmit pe
poporul acesta; ei vor vesti lauda mea. 22Dar tu, Iacove, nu m‐ai chemat, căci te‐ai obosit
de mine, Israele. 23Nu
mi‐ai adus mieii arderilor de tot ale tale, nici nu m‐ai slăvit cu jertfele tale. Eu nu te‐am îngreuiat cu un dar de mâncare, nici nu te‐am obosit cu tămâie. 24Tu n‐ai cumpărat pentru mine cu argint trestie mirositoare, nici nu m‐ai îndestulat cu grăsimea jertfelor tale; ci m‐ai îngreuiat cu păcatele tale, m‐ai obosit
cu nelegiuirile tale. 25Eu, eu sunt cel ce‐ți șterge
fărădelegile, pentru
mine, și
nu‐mi voi mai aduce aminte de păcatele tale. 26Adu‐mi aminte să ne judecăm împreună. Vorbește tu însuți, ca să te îndreptățești. 27Cel dintâi tată al tău a păcătuit și tâlcuitorii tăi s‐au răzvrătit împotriva mea. 28De aceea eu am pângărit
pe mai marii sfântului locaș și am
dat pe Iacov blestemului și pe Israel ocării.
Vărsarea Duhului și harului
441Și acum, ascultă, Iacove
, robul meu, și tu, Israele, pe care te‐am ales: 2Așa zice Domnul care
te‐a făcut și te‐a întocmit din pântece, cel ce te ajută: Nu te teme, robul meu, Iacov, și tu, Ieșurun
, pe care te‐am ales. 3Căci voi turna
apă pe cel ce este însetat și râuri pe pământul uscat; voi turna Duhul meu peste sămânța ta și binecuvântarea mea peste urmașii tăi: 4Și vor răsări printre iarbă ca sălciile lângă pâraiele de apă. 5Unul va zice: Eu sunt al Domnului. Și altul se va numi cu numele lui Iacov. Și un altul va scrie cu mâna sa: Al Domnului! Și se va numi cu numele lui Israel. 6Așa zice Domnul, Împăratul lui Israel, și
Răscumpărătorul lui, Domnul oștirilor: Eu
sunt cel dintâi și eu sunt cel din urmă și afară de mine nu este Dumnezeu. 7Și cine
ca mine va chema și va spune, și o va înșira pentru mine, de când am rânduit pe poporul cel vechi? Să spună ei lucrurile viitoare și cele ce se vor întâmpla. 8Nu te teme nici nu te înspăimânta! Oare
nu te‐am înștiințat eu de atunci și n‐am spus? Și voi
sunteți martorii mei. Este oare alt Dumnezeu afară de mine? Da, nu
este nicio Stâncă: eu nu cunosc niciuna. 9Ceice
întocmesc un chip cioplit, toți sunt deșertăciune și lucrurile în care se desfată nu folosesc; ei înșiși sunt martorii lor, că nu
văd, nici nu cunosc, ca să se rușineze. 10Cine a întocmit un dumnezeu sau un chip cioplit turnat, care nu
este de niciun folos? 11Iată, toți tovarășii lui vor fi rușinați
și meșterii lui sunt doar oameni. Să se adune toți împreună, să se scoale: se vor teme, se vor rușina împreună. 12Fierarul
are un foarfece și lucrează cu cărbuni și‐l fățuiește cu ciocanele și‐l lucrează cu brațul său cel tare; dar e flămând și tăria lui slăbește; nu bea apă și obosește. 13Lemnarul întinde dreptarul, îl înseamnă cu condeiul, îl netezește cu linia, îl înseamnă cu compasul și‐l face după chipul unui om, după frumusețea de om ca să locuiască într‐o casă. 14Iși taie cedrii, își ia un gorun și un stejar, și‐l întărește pentru sine din copacii pădurii: sădește un brad și ploaia îl face să crească. 15Și va sluji omului la ars și ia din el și se încălzește; da, îl aprinde și coace pâine: și face și un dumnezeu și i se închină. Îl face chip cioplit și cade jos înaintea lui! 16O parte din el o arde în foc; cu o parte din el mănâncă apoi carne; frige friptură și se satură și se încălzește și zice: Aha, m‐am încălzit, am văzut focul. 17Și cu rămășița din el face un dumnezeu, chiar chipul său cioplit; cade jos înaintea lui, și i se închină, și i se roagă și zice: Scapă‐mă, căci tu ești dumnezeul meu! 18Ei
nu cunosc și nu înțeleg: căci El le‐a tencuit
ochii ca să nu vadă și inimile ca să nu înțeleagă. 19Și niciunul n‐o ia la inimă
, nici nu este cunoștință și înțelegere ca să zică: Am ars o parte din el în foc, și am și copt pâine pe cărbunii lui; am fript carne și am mâncat‐o: și cu rămășița din el să fac o urâciune? Să cad jos la un butuc de lemn? 20Paște cenușă: o inimă
amăgită l‐a rătăcit ca să nu‐și poată scăpa sufletul, nici să zică: Oare nu este o minciună în dreapta mea? 21Ține minte acestea, Iacove și Israele, căci tu ești robul
meu. Eu te‐am întocmit; tu ești robul meu Israele; nu vei fi uitat de mine. 22Eu am șters
fărădelegile tale, ca un nor gros și ca pe un nor, păcatele tale. Întoarce‐te la mine, căci eu
te‐am răscumpărat. 23Cântați
96.11,1249.13Ier. 51.48Ap. 18.20
, ceruri, căci Domnul a făcut aceasta. Strigați, locurile de jos ale pământului! Izbucniți în cântare de bucurie, voi munților, pădurilor și orice copac din ele! Căci Domnul a răscumpărat pe Iacov și se va slăvi în Israel. 24Așa zice Domnul, Răscumpărătorul
tău, și cel ce
te‐a întocmit din pântece: Eu sunt Domnul, care a făcut toate; care
45.12
51.13
singur a întins cerurile, care prin mine însumi am lățit pământul; 25care zădărnicește
semnele mincinoșilor
și face pe ghicitori nebuni, care întoarce înapoi pe cei înțelepți și
le prostește cunoștința; 26care
întărește cuvântul robului său și împlinește sfatul solilor săi; care zice Ierusalimului: Vei fi locuit! Și cetăților lui Iuda: Veți fi zidite și le voi ridica dărâmăturile; 27care
51.32,36
zice adâncului: Usucă‐te și‐ți voi seca râurile; 28care zice despre Cir: El este păstorul meu și el va îndeplini toată plăcerea mea. Și care zice Ierusalimului: Vei fi
zidit. Și templului: Ți se vor pune temeliile.
