Numai Domnul răscumpără pe Israel
431Și acum, așa zice Domnul, cel ce te‐a făcut
, Iacove, și cel ce te‐a întocmit
, Israele: Nu te teme: căci
eu te‐am răscumpărat, te‐am chemat
pe nume; al meu ești. 2Când
91.3
vei trece prin ape, voi fi cu
tine; și prin râuri, nu te vor acoperi: când vei umbla
prin foc, nu vei fi ars; și flacăra nu te va mistui. 3Căci eu sunt Domnul Dumnezeul tău, Sfântul lui Israel, Mântuitorul tău. Am dat Egiptul ca prețul tău de
21.18
răscumpărare, Etiopia și Saba în locul tău. 4Fiindcă ai fost scump în ochii mei, ai fost vrednic de cinste și te‐am iubit, de aceea voi da oameni pentru tine și popoare pentru viața ta. 5Nu
te teme căci eu sunt cu tine. Îți voi aduce sămânța de la răsărit și te voi aduna de la apus. 6Voi zice miazănoaptei: Dă! Și miazăzilei: Nu opri: adu pe fiii mei de departe și pe fetele mele de la marginea pământului, 7pe oricine se cheamă
cu numele meu, pe cel ce l‐am făcut
pentru slava mea, pe care l‐am întocmit
și l‐am făcut. 8Scoate
pe poporul cel orb, care are ochi și pe cel surd, care are urechi. 9Să se adune toate neamurile și să se strângă popoarele! Care
dintre ele poate spune aceasta, sau ne face să auzim cele de mai înainte? Să‐și aducă martorii lor, ca să se îndreptățească; sau să audă și să zică: Este adevăr! 10Voi
sunteți martorii mei, zice Domnul, voi și
robul meu, pe care l‐am ales: ca să cunoașteți și sa mă credeți și să înțelegeți că eu sunt Același. Înainte
de mine n‐a fost întocmit niciun Dumnezeu, nici după mine nu va fi. 11Eu, eu sunt
Domnul și afară de mine nu este mântuitor. 12Eu am spus și am mântuit și am arătat când niciun dumnezeu străin
nu era încă între voi; și voi
sunteți martorii mei, zice Domnul, că eu sunt Dumnezeu. 13Da, de când
a fost zi, eu sunt Același, și nu este cine să scape din mâna mea: Voi lucra și cine va împiedeca
? 14Așa zice Domnul, Răscumpărătorul vostru, Sfântul lui Israel: Pentru voi am trimis la Babilon și voi coborî pe toți ai lor ca fugari, chiar pe Haldei al căror strigăt se aude în corăbii. 15Eu sunt Domnul, Sfântul vostru, Ziditorul lui Israel, Împăratul vostru. 16Așa zice Domnul, care face
o cale în mare și o cărare
în apele cele puternice, 17care scoate
carul și calul, oștirea și pe cei tari; sunt culcați jos împreună, nu se vor scula; se trec, s‐au stins ca mucul. 18Nu vă
23.7
aduceți aminte de cele de mai înainte și nu vă gândiți la cele din vechime. 19Iată, eu fac un
lucru nou: acum se va ivi; nu‐l veți cunoaște? Voi face
un drum în pustie și râuri în pustietate. 20Fiara câmpului mă va slăvi, șacalii și struții, căci voi da
ape în pustie și râuri în pustietate: ca să adăp poporul meu, pe alesul meu. 21Mi‐am întocmit pe
poporul acesta; ei vor vesti lauda mea. 22Dar tu, Iacove, nu m‐ai chemat, căci te‐ai obosit
de mine, Israele. 23Nu
mi‐ai adus mieii arderilor de tot ale tale, nici nu m‐ai slăvit cu jertfele tale. Eu nu te‐am îngreuiat cu un dar de mâncare, nici nu te‐am obosit cu tămâie. 24Tu n‐ai cumpărat pentru mine cu argint trestie mirositoare, nici nu m‐ai îndestulat cu grăsimea jertfelor tale; ci m‐ai îngreuiat cu păcatele tale, m‐ai obosit
cu nelegiuirile tale. 25Eu, eu sunt cel ce‐ți șterge
fărădelegile, pentru
mine, și
nu‐mi voi mai aduce aminte de păcatele tale. 26Adu‐mi aminte să ne judecăm împreună. Vorbește tu însuți, ca să te îndreptățești. 27Cel dintâi tată al tău a păcătuit și tâlcuitorii tăi s‐au răzvrătit împotriva mea. 28De aceea eu am pângărit
pe mai marii sfântului locaș și am
dat pe Iacov blestemului și pe Israel ocării.
Vărsarea Duhului și harului
441Și acum, ascultă, Iacove
, robul meu, și tu, Israele, pe care te‐am ales: 2Așa zice Domnul care
te‐a făcut și te‐a întocmit din pântece, cel ce te ajută: Nu te teme, robul meu, Iacov, și tu, Ieșurun
, pe care te‐am ales. 3Căci voi turna
apă pe cel ce este însetat și râuri pe pământul uscat; voi turna Duhul meu peste sămânța ta și binecuvântarea mea peste urmașii tăi: 4Și vor răsări printre iarbă ca sălciile lângă pâraiele de apă. 5Unul va zice: Eu sunt al Domnului. Și altul se va numi cu numele lui Iacov. Și un altul va scrie cu mâna sa: Al Domnului! Și se va numi cu numele lui Israel. 6Așa zice Domnul, Împăratul lui Israel, și
Răscumpărătorul lui, Domnul oștirilor: Eu
sunt cel dintâi și eu sunt cel din urmă și afară de mine nu este Dumnezeu. 7Și cine
ca mine va chema și va spune, și o va înșira pentru mine, de când am rânduit pe poporul cel vechi? Să spună ei lucrurile viitoare și cele ce se vor întâmpla. 8Nu te teme nici nu te înspăimânta! Oare
nu te‐am înștiințat eu de atunci și n‐am spus? Și voi
sunteți martorii mei. Este oare alt Dumnezeu afară de mine? Da, nu
este nicio Stâncă: eu nu cunosc niciuna. 9Ceice
întocmesc un chip cioplit, toți sunt deșertăciune și lucrurile în care se desfată nu folosesc; ei înșiși sunt martorii lor, că nu
văd, nici nu cunosc, ca să se rușineze. 10Cine a întocmit un dumnezeu sau un chip cioplit turnat, care nu
este de niciun folos? 11Iată, toți tovarășii lui vor fi rușinați
și meșterii lui sunt doar oameni. Să se adune toți împreună, să se scoale: se vor teme, se vor rușina împreună. 12Fierarul
are un foarfece și lucrează cu cărbuni și‐l fățuiește cu ciocanele și‐l lucrează cu brațul său cel tare; dar e flămând și tăria lui slăbește; nu bea apă și obosește. 13Lemnarul întinde dreptarul, îl înseamnă cu condeiul, îl netezește cu linia, îl înseamnă cu compasul și‐l face după chipul unui om, după frumusețea de om ca să locuiască într‐o casă. 14Iși taie cedrii, își ia un gorun și un stejar, și‐l întărește pentru sine din copacii pădurii: sădește un brad și ploaia îl face să crească. 15Și va sluji omului la ars și ia din el și se încălzește; da, îl aprinde și coace pâine: și face și un dumnezeu și i se închină. Îl face chip cioplit și cade jos înaintea lui! 16O parte din el o arde în foc; cu o parte din el mănâncă apoi carne; frige friptură și se satură și se încălzește și zice: Aha, m‐am încălzit, am văzut focul. 17Și cu rămășița din el face un dumnezeu, chiar chipul său cioplit; cade jos înaintea lui, și i se închină, și i se roagă și zice: Scapă‐mă, căci tu ești dumnezeul meu! 18Ei
nu cunosc și nu înțeleg: căci El le‐a tencuit
ochii ca să nu vadă și inimile ca să nu înțeleagă. 19Și niciunul n‐o ia la inimă
, nici nu este cunoștință și înțelegere ca să zică: Am ars o parte din el în foc, și am și copt pâine pe cărbunii lui; am fript carne și am mâncat‐o: și cu rămășița din el să fac o urâciune? Să cad jos la un butuc de lemn? 20Paște cenușă: o inimă
amăgită l‐a rătăcit ca să nu‐și poată scăpa sufletul, nici să zică: Oare nu este o minciună în dreapta mea? 21Ține minte acestea, Iacove și Israele, căci tu ești robul
meu. Eu te‐am întocmit; tu ești robul meu Israele; nu vei fi uitat de mine. 22Eu am șters
fărădelegile tale, ca un nor gros și ca pe un nor, păcatele tale. Întoarce‐te la mine, căci eu
te‐am răscumpărat. 23Cântați
96.11,1249.13Ier. 51.48Ap. 18.20
, ceruri, căci Domnul a făcut aceasta. Strigați, locurile de jos ale pământului! Izbucniți în cântare de bucurie, voi munților, pădurilor și orice copac din ele! Căci Domnul a răscumpărat pe Iacov și se va slăvi în Israel. 24Așa zice Domnul, Răscumpărătorul
tău, și cel ce
te‐a întocmit din pântece: Eu sunt Domnul, care a făcut toate; care
45.12
51.13
singur a întins cerurile, care prin mine însumi am lățit pământul; 25care zădărnicește
semnele mincinoșilor
și face pe ghicitori nebuni, care întoarce înapoi pe cei înțelepți și
le prostește cunoștința; 26care
întărește cuvântul robului său și împlinește sfatul solilor săi; care zice Ierusalimului: Vei fi locuit! Și cetăților lui Iuda: Veți fi zidite și le voi ridica dărâmăturile; 27care
51.32,36
zice adâncului: Usucă‐te și‐ți voi seca râurile; 28care zice despre Cir: El este păstorul meu și el va îndeplini toată plăcerea mea. Și care zice Ierusalimului: Vei fi
zidit. Și templului: Ți se vor pune temeliile.
Cir, unealta Domnului
451Așa zice Domnul către unsul său, către Cir, a cărui dreaptă
am ținut‐o ca să supun popoarele înaintea lui și voi dezlega coapsele împăraților ca să deschid ușile înaintea lui și porțile nu
se vor închide: 2Voi merge înaintea ta și voi
netezi locurile ridicate: voi sfărâma
ușile de aramă, și voi tăia în două zăvoarele de fier; 3și‐ți voi da visteriile întunericului și avuțiile ascunse ale locurilor tainice ca
să cunoști că eu, Domnul, care te chem pe
nume, sunt Dumnezeul lui Israel. 4Pentru Iacov
, robul meu, și Israel, alesul meu, te‐am chemat pe numele tău, te‐am numit cu drag, deși
nu m‐ai cunoscut. 5Eu sunt
32.39
Domnul și
nu este altul. Afară de mine nu este Dumnezeu. Eu
te‐am încins deși nu m‐ai cunoscut; 6ca
să cunoască cei de la răsăritul soarelui și de la apus că nu este altul afară de mine. Eu sunt Domnul și nu este altul. 7Eu întocmesc lumina și fac întunericul, eu fac pacea și fac răul
: eu Domnul fac toate acestea. 8Picurați
85.11
de sus, ceruri! Și norii să verse dreptatea! Să se deschidă pământul și să nască mântuirea și cu ea să răsară dreptatea împreună! Eu, Domnul, am făcut. 9Vai de cel ce se ceartă cu Făcătorul
său! Un hârb între hârburile țărânii! Va zice lutul
oare către cel ce‐l întocmește: Ce faci? Sau făptura ta: El n‐are mâini? 10Vai de cel ce zice tatălui său: Ce naști? Sau către femeie: Cu ce ești în dureri? 11Așa zice Domnul, Sfântul lui Israel și Făcătorul său: Întrebați‐mă de cele viitoare: de fiii
mei și porunciți‐mi despre lucrul
mâinilor mele. 12Eu
am întocmit pământul și am
făcut pe om pe el. Eu, chiar mâinile mele au întins cerurile și am poruncit să fie toată
oștirea lor. 13Eu
l‐am sculat în dreptate și voi face toate căile lui drepte. El va zidi
cetatea mea și va da drumul prinșilor mei, nu pentru
preț nici pentru plată, zice Domnul oștirilor. 14Așa zice Domnul: Bogăția
72.10,11Zah. 8.22,23
Egiptului și marfa Etiopiei și a Sabeenilor, bărbați de statură, vor trece la tine și vor fi ale tale; vor merge după tine; vor trece în lanțuri
și ți se vor pleca, și îți vor face cerere, zicând: Cu adevărat
în tine este Dumnezeu și nu
este altul, nu este alt Dumnezeu! 15Cu adevărat tu ești un Dumnezeu care
te ascunzi, o Dumnezeul lui Israel, Mântuitorul!… 16Se vor rușina și vor roși cu toții, vor ajunge de rușine împreună, făcătorii
de idoli. 17Dar
Israel va fi mântuit de Domnul cu o mântuire veșnică. Nu vă veți rușina nici nu veți roși în veci de veci. 18Căci așa zice Domnul care a făcut cerurile, Dumnezeu însuși care
a întocmit pământul și l‐a făcut și l‐a întemeiat. Nu l‐a făcut pustiu, ci l‐a întocmit ca să fie locuit: eu
sunt Domnul și nu este altul. 19N‐am vorbit în ascuns, în
vreun loc întunecos al pământului. N‐am zis seminței lui Iacov: Căutați‐mă în zadar. Eu
119.137,138
, Domnul, vorbesc dreptate, spun lucruri care sunt drepte. 20Adunați‐vă și veniți! Apropiați‐vă împreună, voi cei scăpați ai neamurilor! Sunt
fără pricepere cei ce poartă lemnul chipului lor cioplit și se roagă la un dumnezeu care nu‐i poate
mântui. 21Spuneți și aduceți‐i încoace; da, să se sfătuiască împreună. Cine a arătat aceasta din vechime? Cine a spus‐o de mult? Oare nu eu, Domnul? Și nu
este alt Dumnezeu afară de mine: un Dumnezeu drept și un mântuitor; nu este altul afară de mine. 22Priviți
65.5
la mine și fiți mântuiți toate marginile pământului! Căci eu sunt Dumnezeu și nu este altul. 23Pe
mine însumi m‐am jurat, cuvântul a ieșit din gura mea în dreptate și nu se va întoarce: că orice
genunchi se va pleca înaintea mea și orice
limbă va jura 24și se va zice de mine: Numai în Domnul este dreptate
și putere. La el vor veni și toți
cei ce se aprind împotriva lui se vor rușina. 25În
Domnul va fi îndreptățită
și se va slăvi toată sămânța lui Israel.