Cir, unealta Domnului
451Așa zice Domnul către unsul său, către Cir, a cărui dreaptă
am ținut‐o ca să supun popoarele înaintea lui și voi dezlega coapsele împăraților ca să deschid ușile înaintea lui și porțile nu
se vor închide: 2Voi merge înaintea ta și voi
netezi locurile ridicate: voi sfărâma
ușile de aramă, și voi tăia în două zăvoarele de fier; 3și‐ți voi da visteriile întunericului și avuțiile ascunse ale locurilor tainice ca
să cunoști că eu, Domnul, care te chem pe
nume, sunt Dumnezeul lui Israel. 4Pentru Iacov
, robul meu, și Israel, alesul meu, te‐am chemat pe numele tău, te‐am numit cu drag, deși
nu m‐ai cunoscut. 5Eu sunt
32.39
Domnul și
nu este altul. Afară de mine nu este Dumnezeu. Eu
te‐am încins deși nu m‐ai cunoscut; 6ca
să cunoască cei de la răsăritul soarelui și de la apus că nu este altul afară de mine. Eu sunt Domnul și nu este altul. 7Eu întocmesc lumina și fac întunericul, eu fac pacea și fac răul
: eu Domnul fac toate acestea. 8Picurați
85.11
de sus, ceruri! Și norii să verse dreptatea! Să se deschidă pământul și să nască mântuirea și cu ea să răsară dreptatea împreună! Eu, Domnul, am făcut. 9Vai de cel ce se ceartă cu Făcătorul
său! Un hârb între hârburile țărânii! Va zice lutul
oare către cel ce‐l întocmește: Ce faci? Sau făptura ta: El n‐are mâini? 10Vai de cel ce zice tatălui său: Ce naști? Sau către femeie: Cu ce ești în dureri? 11Așa zice Domnul, Sfântul lui Israel și Făcătorul său: Întrebați‐mă de cele viitoare: de fiii
mei și porunciți‐mi despre lucrul
mâinilor mele. 12Eu
am întocmit pământul și am
făcut pe om pe el. Eu, chiar mâinile mele au întins cerurile și am poruncit să fie toată
oștirea lor. 13Eu
l‐am sculat în dreptate și voi face toate căile lui drepte. El va zidi
cetatea mea și va da drumul prinșilor mei, nu pentru
preț nici pentru plată, zice Domnul oștirilor. 14Așa zice Domnul: Bogăția
72.10,11Zah. 8.22,23
Egiptului și marfa Etiopiei și a Sabeenilor, bărbați de statură, vor trece la tine și vor fi ale tale; vor merge după tine; vor trece în lanțuri
și ți se vor pleca, și îți vor face cerere, zicând: Cu adevărat
în tine este Dumnezeu și nu
este altul, nu este alt Dumnezeu! 15Cu adevărat tu ești un Dumnezeu care
te ascunzi, o Dumnezeul lui Israel, Mântuitorul!… 16Se vor rușina și vor roși cu toții, vor ajunge de rușine împreună, făcătorii
de idoli. 17Dar
Israel va fi mântuit de Domnul cu o mântuire veșnică. Nu vă veți rușina nici nu veți roși în veci de veci. 18Căci așa zice Domnul care a făcut cerurile, Dumnezeu însuși care
a întocmit pământul și l‐a făcut și l‐a întemeiat. Nu l‐a făcut pustiu, ci l‐a întocmit ca să fie locuit: eu
sunt Domnul și nu este altul. 19N‐am vorbit în ascuns, în
vreun loc întunecos al pământului. N‐am zis seminței lui Iacov: Căutați‐mă în zadar. Eu
119.137,138
, Domnul, vorbesc dreptate, spun lucruri care sunt drepte. 20Adunați‐vă și veniți! Apropiați‐vă împreună, voi cei scăpați ai neamurilor! Sunt
fără pricepere cei ce poartă lemnul chipului lor cioplit și se roagă la un dumnezeu care nu‐i poate
mântui. 21Spuneți și aduceți‐i încoace; da, să se sfătuiască împreună. Cine a arătat aceasta din vechime? Cine a spus‐o de mult? Oare nu eu, Domnul? Și nu
este alt Dumnezeu afară de mine: un Dumnezeu drept și un mântuitor; nu este altul afară de mine. 22Priviți
65.5
la mine și fiți mântuiți toate marginile pământului! Căci eu sunt Dumnezeu și nu este altul. 23Pe
mine însumi m‐am jurat, cuvântul a ieșit din gura mea în dreptate și nu se va întoarce: că orice
genunchi se va pleca înaintea mea și orice
limbă va jura 24și se va zice de mine: Numai în Domnul este dreptate
și putere. La el vor veni și toți
cei ce se aprind împotriva lui se vor rușina. 25În
Domnul va fi îndreptățită
și se va slăvi toată sămânța lui Israel.
Răsturnarea idolilor din Babilon
461Bel s‐a plecat
, Nebo s‐a încovoiat. Idolii lor sunt pe dobitoace și pe vite. Lucrurile pe care le purtați sunt încărcate, sunt o sarcină
pentru dobitocul ostenit. 2Ele se încovoaie, se pleacă jos împreună: n‐au putut scăpa sarcina și ele
înșile sunt duse în prinsoare. 3Ascultați‐mă, casă a lui Iacov, și toată rămășița casei lui Israel, care ați fost purtați de mine din pântece și care
32.11Ps. 71.6
ați fost purtați din sân: 4Până la bătrânețe eu
sunt Același și până la peri cărunți eu vă voi purta. Eu v‐am făcut și eu vă voi
71.18
duce; da, vă voi purta și vă voi scăpa. 5Cu
cine mă veți asemăna și mă veți face deopotrivă, sau mă veți pune alături ca să fim deopotrivă? — 6Ei
varsă aur din sac și cântăresc argint în cumpănă; tocmesc un argintar și el îi face un dumnezeu: ei cad jos și se închină. 7Îl
ridică pe umeri, îl poartă și‐l așază la locul său și el stă acolo. Nu se mișcă din locul său și dacă strigă
cineva către el, nu răspunde, nu‐l mântuiește din strâmtorare. 8Aduceți‐vă
aminte de aceasta și arătați‐vă bărbați. Luați la inimă, voi cei fărădelege. 9Aduceți‐vă
aminte de cele de mai înainte, din vechime, căci eu sunt Dumnezeu și nu este altul
; Eu sunt Dumnezeu și nu este nimeni asemenea mie! 10Care
din început spun sfârșitul și din vremuri străvechi cele nefăcute încă, zicând: Sfatul
21.30Fapte. 5.39Evr. 6.17
meu va sta și voi face toată plăcerea mea, 11chemând pasărea răpitoare de la
răsărit, pe bărbatul sfatului
meu dintr‐o țară depărtată. Da, am
vorbit și o voi împlini, am cugetat‐o și o voi și face. 12Ascultați‐mă, voi cei tari
la inimă, cei depărtați
de dreptate! 13Eu apropii
dreptatea mea; nu
va fi departe și mântuirea
mea nu va întârzia. Și voi da mântuire în Sion și lui Israel slava mea.
Pieirea îndârjitului Babilon
471Coboară‐te
și șezi
în țărână, fecioară, fată a Babilonului! Șezi pe pământ, fără scaun de domnie, fată a Haldeilor! Căci nu te vei mai numi plăpândă și gingașă. 2Ia
râșnița și râșnește făină! Ridică‐ți mahrama, suflecă‐ți poalele! Dezgolește‐ți șoldul, treci râurile! 3Goliciunea
ta se va dezgoli, da, rușinea ta se va vedea. Voi face răzbunare
și nu voi cruța pe nimeni. 4Răscumpărătorul nostru, Domnul oștirilor
este numele lui, Sfântul lui Israel. 5Șezi tăcând
și intră în întuneric, fată a Haldeilor! Căci
nu te vei mai numi Doamna împărățiilor. 6M‐am
mâniat pe poporul meu, am pângărit
moștenirea mea și i‐am dat în mâna ta; tu nu le‐ai arătat îndurare. Ai îngreuiat
foarte mult jugul tău asupra bătrânului 7și ai zis: Voi fi doamnă
în veac. N‐ai luat
aceste lucruri în inima ta, nici
nu ți‐ai adus aminte de sfârșitul lor. 8Acum dar ascultă aceasta, tu cea dedată plăcerilor, care locuiești fără grijă, care zici în inima ta: Eu
sunt și nu este alta afară de mine. Nu voi ședea văduvă și nu
voi cunoaște pierderea de copii. 9Dar amândouă
acestea vor veni asupra ta într‐o
clipă, într‐o singură zi: pierderea de copii și văduvia. Vor veni peste tine în plinătatea lor cu toată mulțimea farmecelor tale cu tot marele
număr al descântecelor tale. 10Căci
te‐ai încrezut în răutatea ta. Ai zis
: Nu mă vede nimeni. Înțelepciunea ta și cunoștința ta te‐au amăgit și
ai zis în inima ta: Eu sunt și nu este alta afară de mine! 11De aceea va veni răul peste tine, nu vei ști de unde se ridică; și va cădea peste tine nevoia pe care n‐o vei îndepărta și pustiirea
pe care n‐ai bănuit‐o va veni peste tine deodată. 12Stai acum cu descântecele tale și cu mulțimea farmecelor tale, cu care te‐ai muncit din tinerețea ta. Poate vei trage vreun folos din ele, poate vei băga groază. 13Ești obosită
de mulțimea sfaturilor tale. Să se scoale acum și să te mântuiască cei ce
împart cerurile, privitorii stelelor, care prezic după lunile noi cele ce vor veni peste tine! 14Iată, vor fi ca miriștea
: focul îi va arde. Nu vor putea să se izbăvească de sub puterea flăcării: nu va fi cărbune la care să se încălzească, nici foc ca să stea înaintea lui. 15Așa îți vor fi aceia cu
care te‐ai ostenit, cu care ai negustorit din tinerețea ta. Fiecare se va trage la o parte, nu este nimeni să te mântuiască.
