Pieirea îndârjitului Babilon
471Coboară‐te
și șezi
în țărână, fecioară, fată a Babilonului! Șezi pe pământ, fără scaun de domnie, fată a Haldeilor! Căci nu te vei mai numi plăpândă și gingașă. 2Ia
râșnița și râșnește făină! Ridică‐ți mahrama, suflecă‐ți poalele! Dezgolește‐ți șoldul, treci râurile! 3Goliciunea
ta se va dezgoli, da, rușinea ta se va vedea. Voi face răzbunare
și nu voi cruța pe nimeni. 4Răscumpărătorul nostru, Domnul oștirilor
este numele lui, Sfântul lui Israel. 5Șezi tăcând
și intră în întuneric, fată a Haldeilor! Căci
nu te vei mai numi Doamna împărățiilor. 6M‐am
mâniat pe poporul meu, am pângărit
moștenirea mea și i‐am dat în mâna ta; tu nu le‐ai arătat îndurare. Ai îngreuiat
foarte mult jugul tău asupra bătrânului 7și ai zis: Voi fi doamnă
în veac. N‐ai luat
aceste lucruri în inima ta, nici
nu ți‐ai adus aminte de sfârșitul lor. 8Acum dar ascultă aceasta, tu cea dedată plăcerilor, care locuiești fără grijă, care zici în inima ta: Eu
sunt și nu este alta afară de mine. Nu voi ședea văduvă și nu
voi cunoaște pierderea de copii. 9Dar amândouă
acestea vor veni asupra ta într‐o
clipă, într‐o singură zi: pierderea de copii și văduvia. Vor veni peste tine în plinătatea lor cu toată mulțimea farmecelor tale cu tot marele
număr al descântecelor tale. 10Căci
te‐ai încrezut în răutatea ta. Ai zis
: Nu mă vede nimeni. Înțelepciunea ta și cunoștința ta te‐au amăgit și
ai zis în inima ta: Eu sunt și nu este alta afară de mine! 11De aceea va veni răul peste tine, nu vei ști de unde se ridică; și va cădea peste tine nevoia pe care n‐o vei îndepărta și pustiirea
pe care n‐ai bănuit‐o va veni peste tine deodată. 12Stai acum cu descântecele tale și cu mulțimea farmecelor tale, cu care te‐ai muncit din tinerețea ta. Poate vei trage vreun folos din ele, poate vei băga groază. 13Ești obosită
de mulțimea sfaturilor tale. Să se scoale acum și să te mântuiască cei ce
împart cerurile, privitorii stelelor, care prezic după lunile noi cele ce vor veni peste tine! 14Iată, vor fi ca miriștea
: focul îi va arde. Nu vor putea să se izbăvească de sub puterea flăcării: nu va fi cărbune la care să se încălzească, nici foc ca să stea înaintea lui. 15Așa îți vor fi aceia cu
care te‐ai ostenit, cu care ai negustorit din tinerețea ta. Fiecare se va trage la o parte, nu este nimeni să te mântuiască.
Mustrarea necredincioșiei lui Israel
481Ascultați aceasta, casă a lui Iacov, care sunteți chemați cu numele lui Israel și
ieșiți din apele lui Iuda, care
jurați pe numele Domnului și mărturisiți pe Dumnezeul lui Israel, dar
5.2
nu în adevăr, nici în dreptate. 2Căci ei sunt numiți după
cetatea sfântă și se
reazemă pe Dumnezeul lui Israel: Domnul oștirilor este numele lui. 3Am spus de atunci cele dinainte și au ieșit din gura mea și le‐am făcut
să fie auzite. Le‐am făcut pe neașteptate și
s‐au întâmplat. 4Pentru că știam că ești îndărătnic și grumazul
tău este vână de fier și fruntea ta de aramă. 5De aceea ți le‐am
spus de atunci, înainte ca să se întâmple, te‐am făcut să le auzi, ca să nu zici: Idolul meu le‐a făcut și chipul meu cioplit și chipul meu turnat le‐au poruncit. 6Tu ai auzit, vezi toate acestea și nu le veți mărturisi voi oare? Te‐am făcut să auzi lucruri noi din vremea aceasta și lucruri ascunse pe care nu le știai. 7Acum sunt făcute și nu de demult și înaintea zilei acesteia nu le‐ai auzit ca să nu zici: Iată le știam! 8Da, n‐ai auzit, nici n‐ai știut, nici nu ți s‐a deschis urechea de demult; căci știam că totdeauna te vei purta cu necredincioșie și din
pântece te‐ai numit neascultător. 9Pentru
106.8Ezec. 20.9,14,22,44
numele meu îmi voi amâna
mânia și pentru lauda mea mă stăpânesc cu privire la tine, ca să nu te stârpesc. 10Iată, te‐am topit dar nu ca argintul; te‐am ales în cuptorul
strâmtorării. 11Pentru
mine, pentru mine o voi face; căci
cum să fie pângărit numele meu? Și nu
voi da altuia slava mea. 12Ascultă‐mă, Iacove, și tu, Israele, cel chemat al meu. Eu sunt Același: eu
sunt cel dintâi și eu sunt cel
din urmă. 13Da, mâna
mea a întemeiat pământul și dreapta mea a întins cerurile: când le
chem, se scoală împreună. 14Adunați‐vă
toți și ascultați: care din ei a spus acestea? Acela pe care l‐a iubit Domnul
va împlini plăcerea
lui asupra Babilonului și brațul său va fi peste Haldei. 15Eu, eu am vorbit; da, eu
l‐am chemat; eu l‐am adus și calea sa va propăși. 16Apropiați‐vă de mine, ascultați aceasta: n‐am
vorbit în ascuns de la început; din vremea când a fost, acolo sunt eu; și acum m‐a trimis Domnul
și Duhul său. 17Așa zice Domnul
, Răscumpărătorul tău, Sfântul lui Israel: Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, cel ce te învață spre folos, cel ce te călăuzește
pe calea pe care să mergi. 18O
! dacă ai fi ascultat de poruncile mele! Atunci
pacea ta ar fi fost ca un râu și dreptatea ta ca valurile mării. 19Și sămânța
ta ar fi fost ca nisipul și urmașii măruntaielor tale ca prundișul ei. Nu li s‐ar fi stârpit numele, nici nu s‐ar fi șters dinaintea mea! 20Ieșiți
din Babilon, fugiți de la Haldei! Cu glas de cântare, spuneți, faceți să se audă aceasta, răspândiți‐o până la marginea pământului. Spuneți: Domnul a răscumpărat
pe robul său Iacov! 21Și ei n‐au însetat
când îi povățuia prin pustiuri; a făcut
să le curgă ape din stâncă; da, a despicat stânca și apele au țâșnit. 22Nu este pace
pentru cei răi, zice Domnul.
Lumina neamurilor
491Ascultați‐mă
, ostroave! Și auziți popoare îndepărtate! Domnul
m‐a chemat din pântece; din măruntaiele mamei mele a pomenit de numele meu 2și mi‐a făcut gura
ca o sabie ascuțită. M‐a ascuns sub
umbra mâinii sale și m‐a făcut o
săgeată poleită; m‐a ascuns în tolba sa. 3Și mi‐a zis: Tu ești robul
meu, Israele, în
care mă voi slăvi. 4Și
eu am zis: În zadar m‐am ostenit, mi‐am cheltuit puterea pentru nimic și fără folos; totuși judecata mea este la Domnul și răsplătirea mea la Dumnezeul meu. 5Și acum, zice Domnul, care
m‐a întocmit din pântece ca să fiu robul lui, ca să întorc la el pe Iacov: deși Israel nu este
strâns, voi fi slăvit în ochii Domnului și Dumnezeul meu va fi puterea mea. 6Da, el zice: Este puțin să fii robul meu ca să ridici semințiile lui Iacov și să întorci pe cei păstrați ai lui Israel; te voi da și ca lumină
neamurilor ca să fii mântuirea mea, până la marginea pământului. 7Așa zice Domnul, Răscumpărătorul lui Israel, Sfântul său, celui pe care
omul îl disprețuiește, celui pe care‐l urăște neamul slujitorului domnilor: Impărații
vor vedea și se vor scula; mai marii, și ți se vor închina; pentru Domnul, care este credincios, Sfântul lui Israel, care te‐a ales. 8Așa zice Domnul: În
vremea primirii ți‐am răspuns și în ziua mântuirii te‐am ajutat. Și te voi păzi și te voi da
ca legământ poporului ca să întocmești țara, ca să‐i faci să moștenească moștenirile pustiite, 9zicând celor închiși
: Ieșiți! Celor ce sunt în întuneric: Arătați‐vă! Vor paște pe căi și pășunea lor va fi pe toate înălțimile goale. 10Nu vor flămânzi
nici nu vor înseta, nici nu‐i
va lovi arșița nici soarele: căci cel ce are milă de ei îi va povățui și călăuzi
pe lângă izvoarele de apă. 11Și voi
face toți munții mei o cale și drumurile mele se vor înălța. 12Iată
, aceștia vor veni de departe: și iată aceștia de la miazănoapte și de la apus și aceștia din țara Sinim! 13Chiuiți
ceruri și bucură‐te, pământule și izbucniți în cântări, munților. Căci Domnul a mângăiat pe poporul său și va avea milă de cei strâmtorați ai săi. 14Și Sionul a zis
: Domnul m‐a părăsit și Domnul m‐a uitat. 15Poate
o femeie să uite pe sugătorul ei ca să n‐aibă milă de fiul pântecelui ei
? Chiar de vor uita acestea, eu nu te voi uita. 16Iată, te‐am săpat pe
palmele mâinilor mele. Zidurile tale sunt necurmat înaintea mea! 17Fiii tăi se grăbesc și
cei ce te‐au surpat și te‐au pustiit vor ieși de la tine. 18Ridică‐ți
în jur ochii tăi și vezi! Toți aceștia se adună împreună și vin către tine! Viu sunt eu, zice Domnul, te vei îmbrăca cu toți ca
și cu o podoabă și te vei încinge cu ei ca o mireasă. 19Căci cât despre locurile tale pustii și ținuturile pustiite ale tale și țara ta care a fost stricată, vei
fi acum prea strâmt pentru locuitori și cei ce te înghițeau vor fi departe. 20Copiii
lipsei
tale de copii vor zice la urechile tale: Locul este prea strâmt pentru mine; dă‐mi loc să locuiesc. 21Atunci vei zice în inima ta: Cine mi‐a născut pe aceștia, căci eram lipsită de copii și pustiită și surghiunită și izgonită? Și cine a crescut pe aceștia? Iată rămăsesem singură; aceștia unde erau? 22Așa
zice Domnul Dumnezeu: Iată, îmi voi înălța mâna către neamuri și voi ridica steagul meu către popoare și vor aduce pe fiii tăi în sân și vor aduce pe fetele tale pe umăr. 23Și împărații
vor fi crescătorii tăi și împărătesele lor doicele tale: se vor pleca cu fețele la pământ înaintea ta și vor linge
țărâna picioarelor tale! Și vei cunoaște că eu sunt Domnul; și
9.33
10.11
cei ce mă așteaptă nu se vor rușina. 24Se va
lua oare prada de la cel tare? Și vor scăpa oare cei prinși pe drept? 25Căci așa zice Domnul: Chiar și cei prinși ai celui tare vor fi luați și prada celui groaznic va fi izbăvită: și mă voi certa cu cei ce se ceartă cu tine și voi mântui pe copiii tăi. 26Și pe cei ce te‐au apăsat îi voi
hrăni cu însăși carnea lor și se vor îmbăta cu însuși sângele
16.6
lor, ca de must. Și va
cunoaște orice carne că eu, Domnul, sunt Mântuitorul tău și Răscumpărătorul tău, Puternicul lui Iacov.
