O rămășiță va fi mântuită
41Și în
ziua aceea șapte femei se vor apuca de un singur bărbat, zicând: Vom mânca
pâinea noastră și ne vom îmbrăca cu veșmintele noastre, numai să fim numite după numele tău; ridică‐ne ocara
! 2În ziua aceea Odrasla
6.12
Domnului va fi spre frumusețe și slavă și rodul pământului spre măreție și strălucire pentru cei scăpați ai lui Israel. 3Și va fi așa: cel ce va rămâne în Sion și cel lăsat în Ierusalim, se
va numi sfânt, adică fiecare ce este scris
printre cei vii în Ierusalim: 4după ce va spăla Domnul
murdăria fetelor Sionului și va curăți sângele Ierusalimului din mijlocul lui, prin duhul de judecată și prin duhul de ardere. 5Și Domnul va face peste toată locuința muntelui Sion și peste adunările lui un nor
și un fum ziua și lucirea unei flăcări de foc
noaptea. Căci peste toată slava va fi o învelitoare. 6Și ziua va fi o colibă de umbră împotriva căldurii, și adăpost
și covercă împotriva vijeliei și ploii.
Pilda cu via
51Voi cânta prea iubitului meu o cântare, a iubitului meu despre via
sa. Prea Iubitul meu avea o vie pe un deal foarte mănos. 2Și a săpat‐o și a adunat pietrele și a sădit‐o cu vița cea mai aleasă. Și a zidit un turn în mijlocul ei și a săpat și un teasc în ea; și aștepta
să facă struguri buni dar a făcut struguri sălbatici. 3Și acum, locuitori ai Ierusalimului și bărbați ai lui Iuda, judecați
, vă rog, între mine și via mea. 4Ce mai era de făcut pentru via mea și nu i‐am făcut? De ce, când mă așteptam să facă struguri, a făcut struguri sălbatici? 5Și acum vă voi spune ce voi face viei mele: îi voi lua gardul și va fi mâncată; îi voi surpa
zidul și va fi călcată; 6și o voi pustii; va fi netăiată și nesăpată și vor ieși în ea scai și spini; și voi porunci și norilor să nu plouă ploaie peste ea. 7Căci via Domnului oștirilor este casa lui Israel și bărbații lui Iuda sadul desfătării lui. Și el aștepta judecată și iată vărsare de sânge; dreptate și iată un strigăt. 8Vai de cei ce înșiră casă
lângă casă, lipesc câmp de câmp până nu mai este loc și locuiți singuri în mijlocul țării! 9În urechile mele zice Domnul oștirilor
: Cu adevărat multe case vor rămâne pustii, cele mari și frumoase fără locuitori. 10Căci, zece pogoane de vie vor da un bat
și un omer de sămânță va da o efă. 11Vai
de cei ce se scoală de dimineață și aleargă după băutură tare; care zăbovesc până noaptea, până îi înfierbântă vinul! 12Și harfa
și alăuta, timpana și flautul și vinul sunt la ospețele lor, dar la lucrarea
Domnului nu se uită și lucrul mâinilor lui nu‐l văd. 13De aceea
poporul meu este dus în robie
din lipsă de cunoștință: și fruntașii lui suferă de foame și mulțimea lui se usucă de sete. 14De aceea Șeolul și‐a lărgit dorința și și‐a deschis gura fără măsură: și slava lor se va coborî în el și mulțimea lor și vuietul lor și tot ce este vesel în ei. 15Și omul de rând se pleacă
și bărbatul cel mare se smerește și ochii celor mândri se smeresc: 16dar Domnul oștirilor este înălțat prin judecată și Dumnezeu, Sfântul, este sfințit prin dreptate. 17Atunci mieii vor paște ca pe pășunea lor și călătorii se vor hrăni din locurile pustiite ale celor grași
. 18Vai de cei ce trag nelegiuirea cu funia deșertăciunii și păcatul ca și cu frânghiile de car! 19Care zic
: Să se grăbească să‐și facă iute lucrarea ca s‐o vedem și să se apropie și să vină sfatul Sfântului lui Israel ca să‐l cunoaștem! 20Vai de cei ce numesc răul bine și binele rău; care fac întunericul lumină și lumina întuneric, care fac amarul dulce și dulcele amar! 21Vai de cei înțelepți
12.16
în ochii lor și cuminți înaintea fețelor lor! 22Vai
de cei ce sunt tari la băut vin și bărbați viteji la amestecarea băuturii tari; 23care
24.24
îndreptățesc pe cel rău pentru mită și iau dreptatea celui drept de la el! 24De aceea, cum
mistuie limba de foc miriștea și iarba uscată se afundă în flacără, tot așa rădăcina
lor va fi ca putreziciunea și floarea lor se va sui ca praful: fiindcă au lepădat legea Domnului oștirilor și au disprețuit cuvântul Sfântului lui Israel. 25De
aceea mânia Domnului s‐a aprins împotriva poporului său și și‐a întins mâna împotriva lor și i‐a lovit; și se
cutremură munții și trupurile lor moarte sunt ca gunoiul în mijlocul ulițelor. Cu
toate acestea mânia sa nu se întoarce și mâna lui tot întinsă este. 26Și
va înălța un steag neamurilor de departe și va fluiera
unuia de la marginea
pământului: și iată, va veni
iute, în pripă. 27Niciunul dintre ei nu va fi obosit, niciunul nu se va poticni; nici unul nu va moțăi și nici nu va dormi; niciunul nu‐și va avea dezlegat brâul
coapselor, nici ruptă cureaua încălțămintelor. 28Săgețile
lor sunt ascuțite și toate arcurile lor întinse. Copitele cailor lor vor fi ca cremenea și roatele lor ca un vârtej. 29Răcnetul lor este ca al leoaicii, răcnesc ca puii de leu; da, sforăie și apucă prada și o duc la adăpost și nu va fi cine să‐i izbăvească. 30Și în ziua aceea vor mugi împotriva lor ca mugetul mării; și se
vor uita pe pământ și iată întuneric și strâmtorare și lumina este întunecată de norii lui.
Isaia vede slava Domnului
61În anul morții împăratului
Ozia am văzut
pe Domnul șezând pe un scaun de domnie înalt și ridicat și poalele lui au umplut templul. 2Serafimii stăteau deasupra lui; fiecare avea șase aripi: cu două își acoperea fața, cu două își acoperea
picoarele și cu două zbura. 3Și striga unul către altul și zicea: Sfânt
, sfânt, sfânt, este Domnul oștirilor; tot
pământul este plin de slava lui. 4Și temeliile pragurilor se zguduiau de glasul celui ce striga și casa
s‐a umplut de fum. 5Atunci
6.30Jud. 6.22
13.22Ier. 1.6
am zis: Vai de mine! căci sunt pierdut; căci sunt un om cu buze necurate și locuiesc în mijlocul unui popor cu buze necurate; căci ochii mei au văzut pe Împăratul, Domnul oștirilor. 6Și unul din serafimi a zburat spre mine și avea în mână un cărbune aprins pe care‐l luase cu cleștele de pe altar
. 7Și l‐a atins
de gura mea și a zis: Iată, acesta s‐a atins de buzele tale și nelegiuirea ta este îndepărtată și păcatul tău este ispășit. 8Și am auzit glasul Domnului zicând: Pe cine să trimit și cine va merge pentru noi
3.22
11.7
? Și eu am zis: Iată‐mă, trimite‐mă. 9Și el a zis: Du‐te și spune poporului acestuia: Auzind veți auzi
și nu veți înțelege și văzând veți vedea și nu veți cunoaște. 10Îngrașă inima
poporului acestuia și îngreuiază‐i urechile și lipește‐i ochii: ca
să nu vadă cu ochii săi și să nu audă cu urechile sale și să nu înțeleagă cu inima sa și să se întoarcă și să fie vindecat. 11Atunci am zis: Doamne, până
când? Și el a zis: Până se vor pustii cetățile, fără locuitori și casele fără oameni și ogorul se va pustii cu totul, 12și Domnul
va îndepărta pe om și vor fi multe locuri pustii în mijlocul țării. 13Și a zecea parte tot va fi în ea și se va întoarce și va fi păscută, ca terebintul și stejarul a căror tulpină rămâne după tăiere: tulpina sa este sămânța
sfântă.