Lumina neamurilor
491Ascultați‐mă
, ostroave! Și auziți popoare îndepărtate! Domnul
m‐a chemat din pântece; din măruntaiele mamei mele a pomenit de numele meu 2și mi‐a făcut gura
ca o sabie ascuțită. M‐a ascuns sub
umbra mâinii sale și m‐a făcut o
săgeată poleită; m‐a ascuns în tolba sa. 3Și mi‐a zis: Tu ești robul
meu, Israele, în
care mă voi slăvi. 4Și
eu am zis: În zadar m‐am ostenit, mi‐am cheltuit puterea pentru nimic și fără folos; totuși judecata mea este la Domnul și răsplătirea mea la Dumnezeul meu. 5Și acum, zice Domnul, care
m‐a întocmit din pântece ca să fiu robul lui, ca să întorc la el pe Iacov: deși Israel nu este
strâns, voi fi slăvit în ochii Domnului și Dumnezeul meu va fi puterea mea. 6Da, el zice: Este puțin să fii robul meu ca să ridici semințiile lui Iacov și să întorci pe cei păstrați ai lui Israel; te voi da și ca lumină
neamurilor ca să fii mântuirea mea, până la marginea pământului. 7Așa zice Domnul, Răscumpărătorul lui Israel, Sfântul său, celui pe care
omul îl disprețuiește, celui pe care‐l urăște neamul slujitorului domnilor: Impărații
vor vedea și se vor scula; mai marii, și ți se vor închina; pentru Domnul, care este credincios, Sfântul lui Israel, care te‐a ales. 8Așa zice Domnul: În
vremea primirii ți‐am răspuns și în ziua mântuirii te‐am ajutat. Și te voi păzi și te voi da
ca legământ poporului ca să întocmești țara, ca să‐i faci să moștenească moștenirile pustiite, 9zicând celor închiși
: Ieșiți! Celor ce sunt în întuneric: Arătați‐vă! Vor paște pe căi și pășunea lor va fi pe toate înălțimile goale. 10Nu vor flămânzi
nici nu vor înseta, nici nu‐i
va lovi arșița nici soarele: căci cel ce are milă de ei îi va povățui și călăuzi
pe lângă izvoarele de apă. 11Și voi
face toți munții mei o cale și drumurile mele se vor înălța. 12Iată
, aceștia vor veni de departe: și iată aceștia de la miazănoapte și de la apus și aceștia din țara Sinim! 13Chiuiți
ceruri și bucură‐te, pământule și izbucniți în cântări, munților. Căci Domnul a mângăiat pe poporul său și va avea milă de cei strâmtorați ai săi. 14Și Sionul a zis
: Domnul m‐a părăsit și Domnul m‐a uitat. 15Poate
o femeie să uite pe sugătorul ei ca să n‐aibă milă de fiul pântecelui ei
? Chiar de vor uita acestea, eu nu te voi uita. 16Iată, te‐am săpat pe
palmele mâinilor mele. Zidurile tale sunt necurmat înaintea mea! 17Fiii tăi se grăbesc și
cei ce te‐au surpat și te‐au pustiit vor ieși de la tine. 18Ridică‐ți
în jur ochii tăi și vezi! Toți aceștia se adună împreună și vin către tine! Viu sunt eu, zice Domnul, te vei îmbrăca cu toți ca
și cu o podoabă și te vei încinge cu ei ca o mireasă. 19Căci cât despre locurile tale pustii și ținuturile pustiite ale tale și țara ta care a fost stricată, vei
fi acum prea strâmt pentru locuitori și cei ce te înghițeau vor fi departe. 20Copiii
lipsei
tale de copii vor zice la urechile tale: Locul este prea strâmt pentru mine; dă‐mi loc să locuiesc. 21Atunci vei zice în inima ta: Cine mi‐a născut pe aceștia, căci eram lipsită de copii și pustiită și surghiunită și izgonită? Și cine a crescut pe aceștia? Iată rămăsesem singură; aceștia unde erau? 22Așa
zice Domnul Dumnezeu: Iată, îmi voi înălța mâna către neamuri și voi ridica steagul meu către popoare și vor aduce pe fiii tăi în sân și vor aduce pe fetele tale pe umăr. 23Și împărații
vor fi crescătorii tăi și împărătesele lor doicele tale: se vor pleca cu fețele la pământ înaintea ta și vor linge
țărâna picioarelor tale! Și vei cunoaște că eu sunt Domnul; și
9.33
10.11
cei ce mă așteaptă nu se vor rușina. 24Se va
lua oare prada de la cel tare? Și vor scăpa oare cei prinși pe drept? 25Căci așa zice Domnul: Chiar și cei prinși ai celui tare vor fi luați și prada celui groaznic va fi izbăvită: și mă voi certa cu cei ce se ceartă cu tine și voi mântui pe copiii tăi. 26Și pe cei ce te‐au apăsat îi voi
hrăni cu însăși carnea lor și se vor îmbăta cu însuși sângele
16.6
lor, ca de must. Și va
cunoaște orice carne că eu, Domnul, sunt Mântuitorul tău și Răscumpărătorul tău, Puternicul lui Iacov.
Robul Domnului batjocorit și ajutat
501Așa zice Domnul: Unde este cartea
de despărțire a mamei voastre cu care am lăsat‐o? Sau cine este acela dintre împrumutătorii
mei la care v‐am vândut? Iată pentru nelegiuirile voastre ați fost vânduți
și pentru fărădelegile voastre este lăsată mama voastră! 2Pentru ce am venit și nu era nimeni? Am chemat și nu era nimeni
35.15
ca să răspundă? S‐a scurtat oare mâna
mea încât nu poate răscumpăra, sau n‐am putere să izbăvesc? Iată eu cu
mustrarea mea usuc
marea, prefac râurile
în pustie. Peștii
lor se împut fiindcă nu e apă și mor de sete. 3Eu îmbrac
cerurile cu întuneric și
le fac sacul drept înveliș. 4Domnul
Dumnezeu mi‐a dat limba ucenicului ca să știu cum să ajut cu un cuvânt pe cel
obosit. El îmi deșteaptă dimineață după dimineață, îmi deșteaptă urechea ca să ascult, ca un ucenic. 5Domnul Dumnezeu mi‐a
deschis urechea și n‐am fost răzvrătitor
, nu m‐am dat înapoi. 6Mi‐am dat spatele
27.26In. 18.22
celor ce mă băteau și fălcile
celor ce smulgeau părul. Nu mi‐am ascuns fața de batjocură și scuipat. 7Căci Domnul Dumnezeu mă va ajuta. De aceea nu m‐am rușinat; de aceea mi‐am făcut
fața ca o cremene și știu că nu voi fi rușinat. 8Cel ce mă îndreptățește este aproape
; cine se va judeca cu mine? Să stăm împreună. Care este potrivnicul meu? Să se apropie de mine! 9Iată
, Domnul Dumnezeu mă va ajuta! Cine mă va osândi? Iată toți se vor învechi ca o haină; îi va mânca molia
. 10Cine se teme de Domnul între voi și ascultă de glasul robului său? Cel ce umblă în
întuneric și n‐are lumină să
se încreadă în numele Domnului și să se rezeme pe Dumnezeul său. 11Iată, voi toți, cei ce ațâțați focul și vă înconjurați cu tăciuni, umblați în lumina focului vostru și între tăciunii pe care i‐ați aprins. Aceasta veți avea din
mâna mea: veți zăcea în durere
.
Izbăvirea și întoarcerea
511Ascultați‐mă
voi
cei ce urmăriți dreptatea, cei ce căutați pe Domnul. Priviți la stânca din care sunteți ciopliți și la gaura gropii din care ați fost săpați. 2Priviți
la Avraam, tatăl vostru, și la Sara, care v‐a născut. Căci
eu l‐am chemat când era singur și l‐am
binecuvântat și l‐am înmulțit. 3Căci Domnul a mângâiat
Sionul, a mângâiat toate locurile pustiite ale lui: și va face pustia lui ca
Edenul și pustietatea lui ca grădina Domnului; bucurie și veselie se vor afla în el, mulțumiri și glas de cântare. 4Ascultă‐mă, poporul meu, și pleacă urechea, neamul meu! Căci
o lege va ieși de la mine și voi pune judecata mea ca lumină
popoarelor. 5Dreptatea
mea este aproape; mântuirea mea a ieșit și brațele
98.9
mele vor judeca popoarele; ostroavele
mă vor aștepta și se vor încrede în
brațul meu. 6Ridicați‐vă
ochii la ceruri și priviți pe pământ jos. Căci cerurile
vor pieri ca fumul și pământul
se va învechi ca o haină și cei ce locuiesc în el vor muri la fel: dar mântuirea mea va fi în veac și dreptatea mea nu se va desființa. 7Ascultați‐mă
voi care cunoașteți dreptatea, popor în
inima căruia este legea mea; nu
vă temeți de ocara oamenilor și nu vă înspăimântați de batjocurile lor. 8Căci
îi va mânca molia ca pe o haină și‐i va mânca viermele ca pe lână: dar dreptatea mea va fi în veac și mântuirea mea din neam în neam. 9Deșteaptă‐te
, deșteaptă‐te, îmbracă‐te
cu putere, braț al Domnului! Deșteaptă‐te ca
în zilele din vechime, ca în neamurile veacurilor trecute! Oare
nu tu ai tăiat Raabul
89.10
în bucăți, ai străpuns balaurul
? 10Oare nu tu ai uscat
marea, apele adâncului celui mare, ai făcut adâncurile mării cale de trecut pentru cei răscumpărați? 11Astfel cei
răscumpărați ai Domnului se vor întoarce și vor veni cu cântare de bucurie în Sion. Și bucurie veșnică va fi pe capetele lor; vor dobândi veselie și bucurie și întristarea și suspinul vor fugi. 12Eu, eu sunt mângâietorul
vostru: cine ești tu că te temi
de un om care va muri și de fiul omului care va ajunge
ca iarba; 13și uiți pe Domnul, Făcătorul tău, care
44.24
a întins cerurile și a întemeiat pământul și te temi în toate zilele de urgia apăsătorului, când pregătește să te piardă? Și unde
este urgia apăsătorului? 14Cel surghiunit va fi dezlegat curând și nu
va muri în groapă, nici nu‐i va lipsi pâinea. 15Căci eu sunt Domnul Dumnezeul tău, care
stârnesc marea și fac să‐i vuiască valurile; Domnul oștirilor este numele lui. 16Și am pus
cuvintele mele în gura ta și te‐am acoperit
cu umbra mâinii mele ca să sădesc
cerurile și să întemeiez pământul și să zic Sionului: Tu ești poporul meu. 17Deșteaptă‐te
, deșteaptă‐te, scoală‐te, Ierusalime, care ai
băut din mâna Domnului paharul mâniei sale. Ai băut
75.8Ezec. 23.32,33,34Zah. 12.2Ap. 14.10
, ai golit potirul cel mare al amețelii: 18nu este cine s‐o călăuzească din toți fiii săi pe care i‐a născut, din toți fiii săi pe care i‐a crescut, nu este niciunul care s‐o ia de mână. 19Aceste două lucruri au venit
asupra ta; cine te va plânge? Dărăpănarea și sfărâmarea și foametea și sabia; cum
să te mângâi? 20Fiii
tăi au leșinat, zac la capul tuturor ulițelor, ca un taur sălbatic în laț: sunt plini de mânia Domnului, de mustrarea Dumnezeului tău. 21Deci ascultă acum aceasta, tu cel întristat și îmbătat, dar
nu de vin: 22Așa zice Domnul, Stăpânul tău și Dumnezeul tău care
apără pricina poporului său: Iată, am luat din mâna ta paharul amețelii, potirul cel mare al urgiei mele; nu‐l vei mai bea iarăși: 23și‐l
voi pune în mâna apăsătorilor tăi, care
au zis sufletului tău: Pleacă‐te ca să trecem; și ți‐ai făcut trupul una cu pământul și ca o uliță pentru cei ce treceau.
