Izbăvirea și întoarcerea
511Ascultați‐mă
voi
cei ce urmăriți dreptatea, cei ce căutați pe Domnul. Priviți la stânca din care sunteți ciopliți și la gaura gropii din care ați fost săpați. 2Priviți
la Avraam, tatăl vostru, și la Sara, care v‐a născut. Căci
eu l‐am chemat când era singur și l‐am
binecuvântat și l‐am înmulțit. 3Căci Domnul a mângâiat
Sionul, a mângâiat toate locurile pustiite ale lui: și va face pustia lui ca
Edenul și pustietatea lui ca grădina Domnului; bucurie și veselie se vor afla în el, mulțumiri și glas de cântare. 4Ascultă‐mă, poporul meu, și pleacă urechea, neamul meu! Căci
42.4
o lege va ieși de la mine și voi pune judecata mea ca lumină
popoarelor. 5Dreptatea
56.1Rom. 1.16,17
mea este aproape; mântuirea mea a ieșit și brațele
98.9
mele vor judeca popoarele; ostroavele
mă vor aștepta și se vor încrede în
brațul meu. 6Ridicați‐vă
ochii la ceruri și priviți pe pământ jos. Căci cerurile
vor pieri ca fumul și pământul
se va învechi ca o haină și cei ce locuiesc în el vor muri la fel: dar mântuirea mea va fi în veac și dreptatea mea nu se va desființa. 7Ascultați‐mă
voi care cunoașteți dreptatea, popor în
inima căruia este legea mea; nu
vă temeți de ocara oamenilor și nu vă înspăimântați de batjocurile lor. 8Căci
îi va mânca molia ca pe o haină și‐i va mânca viermele ca pe lână: dar dreptatea mea va fi în veac și mântuirea mea din neam în neam. 9Deșteaptă‐te
, deșteaptă‐te, îmbracă‐te
cu putere, braț al Domnului! Deșteaptă‐te ca
în zilele din vechime, ca în neamurile veacurilor trecute! Oare
nu tu ai tăiat Raabul
89.10
în bucăți, ai străpuns balaurul
? 10Oare nu tu ai uscat
marea, apele adâncului celui mare, ai făcut adâncurile mării cale de trecut pentru cei răscumpărați? 11Astfel cei
răscumpărați ai Domnului se vor întoarce și vor veni cu cântare de bucurie în Sion. Și bucurie veșnică va fi pe capetele lor; vor dobândi veselie și bucurie și întristarea și suspinul vor fugi. 12Eu, eu sunt mângâietorul
2 Cor. 1.3
vostru: cine ești tu că te temi
de un om care va muri și de fiul omului care va ajunge
1 Pet. 1.24
ca iarba; 13și uiți pe Domnul, Făcătorul tău, care
44.24
a întins cerurile și a întemeiat pământul și te temi în toate zilele de urgia apăsătorului, când pregătește să te piardă? Și unde
este urgia apăsătorului? 14Cel surghiunit va fi dezlegat curând și nu
va muri în groapă, nici nu‐i va lipsi pâinea. 15Căci eu sunt Domnul Dumnezeul tău, care
stârnesc marea și fac să‐i vuiască valurile; Domnul oștirilor este numele lui. 16Și am pus
cuvintele mele în gura ta și te‐am acoperit
cu umbra mâinii mele ca să sădesc
cerurile și să întemeiez pământul și să zic Sionului: Tu ești poporul meu. 17Deșteaptă‐te
, deșteaptă‐te, scoală‐te, Ierusalime, care ai
băut din mâna Domnului paharul mâniei sale. Ai băut
75.8Ezec. 23.32,33,34Zah. 12.2Ap. 14.10
, ai golit potirul cel mare al amețelii: 18nu este cine s‐o călăuzească din toți fiii săi pe care i‐a născut, din toți fiii săi pe care i‐a crescut, nu este niciunul care s‐o ia de mână. 19Aceste două lucruri au venit
asupra ta; cine te va plânge? Dărăpănarea și sfărâmarea și foametea și sabia; cum
să te mângâi? 20Fiii
tăi au leșinat, zac la capul tuturor ulițelor, ca un taur sălbatic în laț: sunt plini de mânia Domnului, de mustrarea Dumnezeului tău. 21Deci ascultă acum aceasta, tu cel întristat și îmbătat, dar
Plâng. 3.15
nu de vin: 22Așa zice Domnul, Stăpânul tău și Dumnezeul tău care
apără pricina poporului său: Iată, am luat din mâna ta paharul amețelii, potirul cel mare al urgiei mele; nu‐l vei mai bea iarăși: 23și‐l
voi pune în mâna apăsătorilor tăi, care
au zis sufletului tău: Pleacă‐te ca să trecem; și ți‐ai făcut trupul una cu pământul și ca o uliță pentru cei ce treceau.