Izbăvirea și întoarcerea
511Ascultați‐mă
voi
cei ce urmăriți dreptatea, cei ce căutați pe Domnul. Priviți la stânca din care sunteți ciopliți și la gaura gropii din care ați fost săpați. 2Priviți
la Avraam, tatăl vostru, și la Sara, care v‐a născut. Căci
eu l‐am chemat când era singur și l‐am
binecuvântat și l‐am înmulțit. 3Căci Domnul a mângâiat
Sionul, a mângâiat toate locurile pustiite ale lui: și va face pustia lui ca
Edenul și pustietatea lui ca grădina Domnului; bucurie și veselie se vor afla în el, mulțumiri și glas de cântare. 4Ascultă‐mă, poporul meu, și pleacă urechea, neamul meu! Căci
o lege va ieși de la mine și voi pune judecata mea ca lumină
popoarelor. 5Dreptatea
mea este aproape; mântuirea mea a ieșit și brațele
98.9
mele vor judeca popoarele; ostroavele
mă vor aștepta și se vor încrede în
brațul meu. 6Ridicați‐vă
ochii la ceruri și priviți pe pământ jos. Căci cerurile
vor pieri ca fumul și pământul
se va învechi ca o haină și cei ce locuiesc în el vor muri la fel: dar mântuirea mea va fi în veac și dreptatea mea nu se va desființa. 7Ascultați‐mă
voi care cunoașteți dreptatea, popor în
inima căruia este legea mea; nu
vă temeți de ocara oamenilor și nu vă înspăimântați de batjocurile lor. 8Căci
îi va mânca molia ca pe o haină și‐i va mânca viermele ca pe lână: dar dreptatea mea va fi în veac și mântuirea mea din neam în neam. 9Deșteaptă‐te
, deșteaptă‐te, îmbracă‐te
cu putere, braț al Domnului! Deșteaptă‐te ca
în zilele din vechime, ca în neamurile veacurilor trecute! Oare
nu tu ai tăiat Raabul
89.10
în bucăți, ai străpuns balaurul
? 10Oare nu tu ai uscat
marea, apele adâncului celui mare, ai făcut adâncurile mării cale de trecut pentru cei răscumpărați? 11Astfel cei
răscumpărați ai Domnului se vor întoarce și vor veni cu cântare de bucurie în Sion. Și bucurie veșnică va fi pe capetele lor; vor dobândi veselie și bucurie și întristarea și suspinul vor fugi. 12Eu, eu sunt mângâietorul
vostru: cine ești tu că te temi
de un om care va muri și de fiul omului care va ajunge
ca iarba; 13și uiți pe Domnul, Făcătorul tău, care
44.24
a întins cerurile și a întemeiat pământul și te temi în toate zilele de urgia apăsătorului, când pregătește să te piardă? Și unde
este urgia apăsătorului? 14Cel surghiunit va fi dezlegat curând și nu
va muri în groapă, nici nu‐i va lipsi pâinea. 15Căci eu sunt Domnul Dumnezeul tău, care
stârnesc marea și fac să‐i vuiască valurile; Domnul oștirilor este numele lui. 16Și am pus
cuvintele mele în gura ta și te‐am acoperit
cu umbra mâinii mele ca să sădesc
cerurile și să întemeiez pământul și să zic Sionului: Tu ești poporul meu. 17Deșteaptă‐te
, deșteaptă‐te, scoală‐te, Ierusalime, care ai
băut din mâna Domnului paharul mâniei sale. Ai băut
75.8Ezec. 23.32,33,34Zah. 12.2Ap. 14.10
, ai golit potirul cel mare al amețelii: 18nu este cine s‐o călăuzească din toți fiii săi pe care i‐a născut, din toți fiii săi pe care i‐a crescut, nu este niciunul care s‐o ia de mână. 19Aceste două lucruri au venit
asupra ta; cine te va plânge? Dărăpănarea și sfărâmarea și foametea și sabia; cum
să te mângâi? 20Fiii
tăi au leșinat, zac la capul tuturor ulițelor, ca un taur sălbatic în laț: sunt plini de mânia Domnului, de mustrarea Dumnezeului tău. 21Deci ascultă acum aceasta, tu cel întristat și îmbătat, dar
nu de vin: 22Așa zice Domnul, Stăpânul tău și Dumnezeul tău care
apără pricina poporului său: Iată, am luat din mâna ta paharul amețelii, potirul cel mare al urgiei mele; nu‐l vei mai bea iarăși: 23și‐l
voi pune în mâna apăsătorilor tăi, care
au zis sufletului tău: Pleacă‐te ca să trecem; și ți‐ai făcut trupul una cu pământul și ca o uliță pentru cei ce treceau.
Mântuirea Sionului vestită prin soli ai păcii
521Deșteaptă‐te, deșteaptă‐te
, îmbracă‐te cu puterea ta, Sioane; îmbracă‐ți hainele cele frumoase, Ierusalime, cetate
sfântă. Căci
de acum încolo nu va mai intra la tine cel
netăiat împrejur și cel necurat. 2Scutură‐ți
țărâna! Ridică‐te, șezi pe scaun, Ierusalime! Dezleagă‐ți
legăturile de la grumazul tău, fiică prinsă a Sionului! 3Căci așa zice Domnul: Ați fost vânduți pe nimic
și veți fi răscumpărați fără argint. 4Căci așa zice Domnul: Poporul meu s‐a coborât la început în Egipt
, ca să stea vremelnic acolo și Asiria i‐a apăsat fără cuvânt. 5Și acum ce fac eu aici, zice Domnul, când poporul meu a fost luat pe nimic? Cei ce‐i stăpânesc îi fac să urle, zice Domnul, și numele meu este blestemat
necurmat, toată ziua. 6De aceea poporul meu va cunoaște numele meu, va cunoaște în ziua aceea, că eu însumi sunt cel ce zice: Iată‐mă. 7Cât
de frumoase sunt pe munți picioarele celui ce aduce vești bune, care vestește pacea, care aduce vești bune de bine, care vestește mântuirea, care zice Sionului: Dumnezeul
96.10
97.1
tău împărățește! 8Glasul străjerilor tăi! Ei înalță glasul, cântă cu toții; căci vor vedea ochi către ochi când se va întoarce Domnul în Sion. 9Săltați de bucurie, cântați tare împreună, locuri pustii ale Ierusalimului. Căci
Domnul mângâie pe poporul său, a răscumpărat
Ierusalimul. 10Domnul
și‐a dezgolit sfântul său braț înaintea ochilor tuturor neamurilor și toate
marginile pământului vor vedea mântuirea Dumnezeului nostru. 11Plecați
, plecați, ieșiți de acolo! Nu vă atingeți de ce este necurat! Ieșiți din mijlocul ei! Curățiți‐vă
, cei ce purtați vasele Domnului! 12Căci nu
veți ieși cu iuțeală, nici nu veți merge cu fugă. Căci
Domnul va merge înaintea voastră și
Dumnezeul lui Israel va fi coada oștirii voastre. 13Iată, robul
meu va lucra cu înțelepciune; se
va ridica și se va înălța și va fi foarte înalt! 14Precum mulți erau uimiți de tine (fața
lui era așa de schimonosită, mai mult decât orice om, și chipul lui mai mult decât fiii oamenilor), 15așa
va uimi multe neamuri; împărații
își vor astupa gurile la el; căci vor vedea ceea ce
nu li se spusese și vor înțelege ceea ce încă nu auziseră.
Suferințele Robului Domnului
531Cine a crezut
vestirea noastră? Și cui s‐a descoperit brațul
Domnului? 2Căci el a crescut
înaintea lui ca o odraslă fragedă și ca o rădăcină dintr‐un pământ uscat. N‐are
nici chip, nici frumusețe; și când îl vedem nu este nicio frumusețe ca să‐l dorim. 3El a fost disprețuit
și lepădat de oameni. Omul durerilor și cunoscut
cu suferința și ca unul de care își ascund oamenii fețele a fost disprețuit și nu
l‐am prețuit. 4Negreșit, el
a purtat suferințele noastre și s‐a împovărat cu durerile noastre: totuși noi l‐am socotit lovit, bătut de Dumnezeu și chinuit. 5Dar el a fost rănit
pentru fărădelegile noastre, a fost zdrobit pentru nelegiuirile noastre. Pedeapsa păcii noastre era asupra lui și prin rănile
lui suntem vindecați. 6Noi
toți ne‐am rătăcit ca oile, ne‐am întors fiecare la calea sa și Domnul a descărcat asupra lui nelegiuirea noastră, a tuturor. 7El a fost apăsat și chinuit dar nu și‐a
27.12,14Mc. 14.61
15.51 Pet. 2.23
deschis gura. Ca un miel dus
la junghiere și ca o oaie care este mută înaintea celor ce o tund, așa nu și‐a deschis gura. 8El a fost răpit de la apăsare și de la judecată; și neamul lui, cine dintre ei s‐a gândit că a fost stârpit
din pământul celor vii pentru fărădelegea poporului meu căruia i se datora lovitura? 9Și i‐au pus mormântul
cu cei răi și a fost cu cel bogat în moartea lui, măcar că nu făcuse nicio asuprire și nu era niciun vicleșug
în gura lui. 10Totuși a plăcut Domnului să‐l lovească; l‐a supus la suferință. După ce va aduce sufletul său jertfă
pentru vină, el va vedea o sămânță, își va lungi zilele
și plăcerea
Domnului va propăși în mâna lui. 11Va vedea din chinul sufletului său și se va sătura. Prin
cunoștința lui robul
meu cel drept
va învăța pe mulți în dreptate
și va purta
nelegiuirile lor. 12De
aceea îi voi da o parte cu cei mari și va împărți prada cu cei puternici, pentru că și‐a turnat sufletul la moarte și
a fost numărat
cu cei fărădelege și a purtat păcatele multora și a mijlocit
9.241 In. 2.1
pentru cei fărădelege.