Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
56

Îndemnare la evlavie

561Așa zice Domnul: Păziți judecata, și faceți dreptatea, căci

56.1
Cap. 46.13.
mântuirea mea este aproape să vină și dreptatea mea să se descopere. 2Ferice de bărbatul care face aceasta și de fiul omului, care ține tare de ea; care păzește
56.2
Cap. 58.13.
sabatul ca să nu‐l pângărească și își păzește mâna ca să nu facă niciun rău. 3Și fiul străinului
56.3
Deut. 23.1,2,3Fapte. 8.27
10.1,2,34
17.4
18.71 Pet. 1.1
care s‐a lipit de Domnul, să nu vorbească, zicând: Domnul m‐a despărțit cu totul de poporul său. Nici famenul să nu zică: Iată eu sunt un copac uscat. 4Căci așa zice Domnul: Famenilor care păzesc sabatele mele și aleg lucrurile plăcute mie și țin tare la legământul meu: 5le voi da în casa
56.5
1 Tim. 3.15
mea și înăuntrul zidurilor mele un loc
56.5
In. 1.121 In. 3.1
și un nume mai bun decât al fiilor și al fiicelor. Le voi da un nume veșnic care nu se va stinge. 6Și fiii străinului care se lipsesc de Domnul ca să‐i slujească și să iubească numele Domnului, ca să fie slujitorii lui, fiecare ce păzește sabatul ca să nu‐l pângărească și se ține tare de legământul meu, 7îi voi aduce
56.7
Cap. 2.2.
și pe ei la sfântul meu munte și‐i voi desfăta în casa mea de rugăciune. Arderile
56.7
Rom. 12.1Evr. 13.151 Pet. 2.5
lor de tot și jertfele lor vor fi bine primite pe altarul meu, căci
56.7
Mat. 21.13Mc. 11.17Lc. 19.46
casa mea se va numi o casă de rugăciune pentru
56.7
Mal. 1.11
toate popoarele. 8Domnul Dumnezeu care
56.8
Ps. 117.2
adună pe cei izgoniți ai lui Israel zice: Voi
56.8
In. 10.16Ef. 1.10
2.14,15,16
aduna încă și pe alții la el, la cei adunați ai lui. 9Veniți să mâncați, toate
56.9
Ier. 12.9
fiarele câmpului, da, toate fiarele pădurii! 10Păzitorii săi sunt orbi
56.10
Mat. 15.14
23.16
, toți
56.10
Fil. 3.2
sunt fără cunoștință. Toți sunt câini muți care nu pot să latre, visează, stau tolăniți, le place să adoarmă: 11da, câinii
56.11
Mica 3.11
sunt lacomi, nu cunosc sațul
56.11
Ezec. 34.2,3
. Și aceștia sunt păstori care nu înțeleg: toți se întorc la calea lor, fiecare la câștigul său, până la cel din urmă din ei. 12Veniți, zic ei, voi aduce vin și ne vom îmbăta cu băutură tare și ziua de mâine
56.12
Ps. 10.6Prov. 23.35Lc. 12.191 Cor. 15.32
va fi ca ziua aceasta, mare peste măsură.

57

Drepții și în moarte au pace

571Se pierde dreptul și nimeni nu ia la inimă; și bărbații

57.1
Ps. 12.1Mica 7.2
miloși sunt răpiți
57.1
1 Reg. 14.132 Reg. 22.20
și nimeni nu ia aminte că cel drept este răpit dinaintea răului. 2El intră în pace; ei se odihnesc în paturile lor, oricine care umblă în dreptatea
57.2
Cron. 16.14.
lui. 3Dar apropiați‐vă încoace, voi fiii
57.3
Mat. 16.4
vrăjitoarei, sămânță a preacurvarului și a curvei! 4De cine vă bateți voi joc? Împotriva cui lărgiți voi gura, și scoateți limba? Oare nu sunteți voi copii ai fărădelegii, sămânță a minciunii, 5care vă aprindeți între idoli sub
57.5
2 Reg. 16.4
17.10Ier. 2.20
orice copac verde, care
57.5
Lev. 18.21
20.22 Reg. 16.3
23.10Ier. 7.31Ezec. 16.20
20.26
înjunghiați pe copii în văi, sub crăpăturile stâncilor? 6Partea ta este între pietrele netede ale râului; ele, ele sunt sorțul tău și lor le‐ai turnat o jertfă de băutură, ai adus un dar de mâncare. Să fiu eu potolit cu privire la acestea? 7Ți‐ai pus patul
57.7
Ezec. 23.41
pe munte
57.7
Ezec. 16.16,25
înalt și ridicat și acolo te‐ai suit ca să aduci jertfă. 8Și ți‐ai pus amintirea în dosul ușilor și al ușiorilor. Căci te‐ai dezgolit altuia decât mine și te‐ai suit și ți‐ai lărgit patul și ai făcut legământ cu ei. Ai iubit
57.8
Ezec. 16.26,28
23.2‐20
patul lor, le‐ai văzut goliciunea. 9Și te‐ai dus
57.9
Cap. 30.6.
la împărat cu untdelemn și ți‐ai înmulțit mirurile și ți‐ai trimis solii departe și te‐ai înjosit până la Șeol. 10Ai ostenit de lungimea căii tale; totuși
57.10
Ier. 2.25
n‐ai zis: E în zadar! Ai aflat o înviorare a puterii tale, de aceea n‐ai fost bolnav. 11Și de
57.11
Cap. 51.12, 13.
cine te‐ai sfiit sau te‐ai temut de ai mințit și nu ți‐ai adus aminte de mine, nici n‐ai luat la inimă? Oare n‐am tăcut eu
57.11
Ps. 50.21
încă de mult și nu te‐ai temut de mine? 12Îți voi spune dreptatea ta și faptele tale; și ele nu‐ți vor folosi. 13Când vei striga, să te scape cei adunați de tine! Dar îi va lua vântul pe toți, o suflare îi va răpi pe toți. Dar cel ce își pune încrederea în mine va moșteni țara și va stăpâni sfântul meu munte. 14Și se va zice: Înălțați
57.14
Cap. 40.3;
, înălțați, pregătiți calea, scoateți afară piedicile din calea poporului meu. 15Căci așa zice Cel Prea Înalt și Înălțat, care locuiește în veșnicie, și Numele
57.15
Iov 6.10Lc. 1.49
căruia este Sfântul: Eu
57.15
Ps. 68.4Zah. 2.13
locuiesc în loc înalt și sfânt și cu
57.15
Ps. 34.18
51.17
138.6
cel ce este cu duhul zdrobit și smerit, ca
57.15
Ps. 147.3
să însuflețesc duhul celor smeriți și să însuflețesc inima celor zdrobiți. 16Căci nu
57.16
Ps. 85.5
103.9Mica 7.18
mă voi certa în veac nici nu mă voi mânia totdeauna; căci ar lipsi duhul dinaintea mea și suflările pe care
57.16
Num. 16.22Iov 34.14Evr. 12.9
le‐am făcut. 17M‐am
57.17
Ier. 6.13
mâniat pentru nelegiuirea zgârceniei
57.17
Cap. 8.17;
sale și l‐am lovit. M‐am
57.17
Cap. 9.13.
ascuns și m‐am mâniat și el a urmat cu darea înapoi în calea inimii sale. 18I‐am văzut căile și‐l voi
57.18
Ier. 3.22
vindeca. Îl voi călăuzi și‐i voi da iarăși mângâieri, lui și celor ce jelesc
57.18
Cap. 61.2.
ai lui. 19Eu fac rodul
57.19
Evr. 13.15
buzelor. Pace, pace celui
57.19
Fapte. 2.39Ef. 2.17
de departe și celui de aproape, zice Domnul
57.19
Iov 15.20Prov. 4.16
, și‐l voi vindeca. 20Dar cei răi sunt ca marea tulburată, care nu se poate liniști și valurile ei aruncă afară noroi și murdărie. 21Nu este pace
57.21
Cap. 48.22.
pentru cei răi, zice Dumnezeul meu.

58

Pedeapsa fățărniciei

581Strigă cu tot gâtlejul, nu cruța, înalță‐ți glasul ca o trâmbiță și spune poporului meu fărădelegea lui și casei lui Iacov păcatele sale. 2Totuși ei mă caută în toate zilele și le place să știe căile mele, ca un neam care a făcut dreptate și n‐a părăsit orânduirea Dumnezeului său. Ei cer de la mine judecăți de dreptate, le place să se apropie de Dumnezeu. 3De ce

58.3
Mal. 3.14
am postit noi, zic ei, și tu nu vezi? De ce ne‐am întristat
58.3
Lev. 16.29,31
23.27
sufletul și tu nu iei cunoștință? Iată, în zilele postului vostru vă găsiți plăcerea voastră și stoarceți toate muncile voastre! 4Iată
58.4
1 Reg. 21.9,12,13
, postiți pentru ceartă și sfadă și ca să bateți cu pumnul răutății. Nu postiți astăzi ca să se audă sus glasul vostru. 5Oare acesta
58.5
Zah. 7.5
este postul pe care l‐am ales eu? O
58.5
Lev. 16.29
zi ca să‐și chinuiască omul sufletul, să‐și plece capul ca papura și
58.5
Est. 4.3Iov 2.8Dan. 9.3In. 3.6
să‐și aștearnă sac și cenușă? Vei numi aceasta post și zi bine primită Domnului? 6Oare nu este acesta postul pe care l‐am ales: să dezlegi lanțurile
58.6
Neem. 5.10,11,12
răutății, să desfaci legăturile
58.6
Ier. 34.9
jugului și să lași slobozi pe cei apăsați și să sfărâmați orice jug? 7Oare nu este ca să împarți pâinea
58.7
Ezec. 18.7,17Mat. 25.35
ta celui flămând și să aduci în casa ta pe săracii izgoniți? Când
58.7
Iov 31.19
vezi pe cel gol, să‐l îmbraci și să nu te ascunzi de însăși carnea
58.7
Gen. 29.14Neem. 5.5
ta? 8Atunci
58.8
Iov 11.17
lumina ta va răsări ca zorile și sănătatea ta va crește iute; și dreptatea ta va merge înaintea ta; slava
58.8
Ex. 14.19
Domnului va fi coada oștirii tale. 9Atunci vei chema și Domnul va răspunde; vei striga și el va zice: Iată‐mă! Dacă vei depărta din mijlocul tău jugul, arătarea cu degetul și vorbirea
58.9
Ps. 12.2
nelegiuirii 10și îți vei întinde sufletul către cel flămând, și vei sătura sufletul întristat: atunci lumina ta va răsări în întuneric și întunecimea ta va fi ca miazăziua: 11și Domnul te va călăuzi necurmat și‐ți va sătura sufletul în secetă și‐ți va întări oasele și vei fi ca o grădină udată și ca un izvor de apă ale cărui ape nu lipsesc. 12Și cei ce ies din tine vor
58.12
Cap. 61.4.
zidi locurile pustii cele vechi; vei ridica temeliile din neam în neam; te vei numi: Cel ce drege spărturile, Cel ce așază iarăși cărările de locuit în ele. 13Dacă‐ți vei
58.13
Cap. 56.2.
trage piciorul din sabat, nefăcându‐ți plăcerea ta în ziua mea sfântă: și vei numi sabatul desfătare, sfânt, cinstit al Domnului, și‐l vei cinsti nefăcându‐ți căile tale, nici urmându‐ți plăcerea ta, nici vorbind vorbe deșerte: 14atunci
58.14
Iov 22.26
te vei desfăta în Domnul și te voi face să călărești
58.14
Deut. 32.13
33.29
pe înălțimile pământului și te voi face să guști moștenirea tatălui tău Iacov. Căci
58.14
Cap. 1.20;
gura Domnului a vorbit.