Drepții și în moarte au pace
571Se pierde dreptul și nimeni nu ia la inimă; și bărbații
miloși sunt răpiți
și nimeni nu ia aminte că cel drept este răpit dinaintea răului. 2El intră în pace; ei se odihnesc în paturile lor, oricine care umblă în dreptatea
lui. 3Dar apropiați‐vă încoace, voi fiii
vrăjitoarei, sămânță a preacurvarului și a curvei! 4De cine vă bateți voi joc? Împotriva cui lărgiți voi gura, și scoateți limba? Oare nu sunteți voi copii ai fărădelegii, sămânță a minciunii, 5care vă aprindeți între idoli sub
17.10Ier. 2.20
orice copac verde, care
20.22 Reg. 16.3
23.10Ier. 7.31Ezec. 16.20
20.26
înjunghiați pe copii în văi, sub crăpăturile stâncilor? 6Partea ta este între pietrele netede ale râului; ele, ele sunt sorțul tău și lor le‐ai turnat o jertfă de băutură, ai adus un dar de mâncare. Să fiu eu potolit cu privire la acestea? 7Ți‐ai pus patul
pe munte
înalt și ridicat și acolo te‐ai suit ca să aduci jertfă. 8Și ți‐ai pus amintirea în dosul ușilor și al ușiorilor. Căci te‐ai dezgolit altuia decât mine și te‐ai suit și ți‐ai lărgit patul și ai făcut legământ cu ei. Ai iubit
23.2‐20
patul lor, le‐ai văzut goliciunea. 9Și te‐ai dus
Ezec. 16.33
23.16Osea 7.11
12.4
la împărat cu untdelemn și ți‐ai înmulțit mirurile și ți‐ai trimis solii departe și te‐ai înjosit până la Șeol. 10Ai ostenit de lungimea căii tale; totuși
n‐ai zis: E în zadar! Ai aflat o înviorare a puterii tale, de aceea n‐ai fost bolnav. 11Și de
cine te‐ai sfiit sau te‐ai temut de ai mințit și nu ți‐ai adus aminte de mine, nici n‐ai luat la inimă? Oare n‐am tăcut eu
încă de mult și nu te‐ai temut de mine? 12Îți voi spune dreptatea ta și faptele tale; și ele nu‐ți vor folosi. 13Când vei striga, să te scape cei adunați de tine! Dar îi va lua vântul pe toți, o suflare îi va răpi pe toți. Dar cel ce își pune încrederea în mine va moșteni țara și va stăpâni sfântul meu munte. 14Și se va zice: Înălțați
62.10
, înălțați, pregătiți calea, scoateți afară piedicile din calea poporului meu. 15Căci așa zice Cel Prea Înalt și Înălțat, care locuiește în veșnicie, și Numele
căruia este Sfântul: Eu
locuiesc în loc înalt și sfânt și cu
51.17
138.6
cel ce este cu duhul zdrobit și smerit, ca
să însuflețesc duhul celor smeriți și să însuflețesc inima celor zdrobiți. 16Căci nu
103.9Mica 7.18
mă voi certa în veac nici nu mă voi mânia totdeauna; căci ar lipsi duhul dinaintea mea și suflările pe care
le‐am făcut. 17M‐am
mâniat pentru nelegiuirea zgârceniei
45.15
sale și l‐am lovit. M‐am
ascuns și m‐am mâniat și el a urmat cu darea înapoi în calea inimii sale. 18I‐am văzut căile și‐l voi
vindeca. Îl voi călăuzi și‐i voi da iarăși mângâieri, lui și celor ce jelesc
ai lui. 19Eu fac rodul
buzelor. Pace, pace celui
de departe și celui de aproape, zice Domnul
, și‐l voi vindeca. 20Dar cei răi sunt ca marea tulburată, care nu se poate liniști și valurile ei aruncă afară noroi și murdărie. 21Nu este pace
pentru cei răi, zice Dumnezeul meu.