Pedeapsa fățărniciei
581Strigă cu tot gâtlejul, nu cruța, înalță‐ți glasul ca o trâmbiță și spune poporului meu fărădelegea lui și casei lui Iacov păcatele sale. 2Totuși ei mă caută în toate zilele și le place să știe căile mele, ca un neam care a făcut dreptate și n‐a părăsit orânduirea Dumnezeului său. Ei cer de la mine judecăți de dreptate, le place să se apropie de Dumnezeu. 3De ce
am postit noi, zic ei, și tu nu vezi? De ce ne‐am întristat
23.27
sufletul și tu nu iei cunoștință? Iată, în zilele postului vostru vă găsiți plăcerea voastră și stoarceți toate muncile voastre! 4Iată
, postiți pentru ceartă și sfadă și ca să bateți cu pumnul răutății. Nu postiți astăzi ca să se audă sus glasul vostru. 5Oare acesta
este postul pe care l‐am ales eu? O
zi ca să‐și chinuiască omul sufletul, să‐și plece capul ca papura și
să‐și aștearnă sac și cenușă? Vei numi aceasta post și zi bine primită Domnului? 6Oare nu este acesta postul pe care l‐am ales: să dezlegi lanțurile
răutății, să desfaci legăturile
jugului și să lași slobozi pe cei apăsați și să sfărâmați orice jug? 7Oare nu este ca să împarți pâinea
ta celui flămând și să aduci în casa ta pe săracii izgoniți? Când
vezi pe cel gol, să‐l îmbraci și să nu te ascunzi de însăși carnea
ta? 8Atunci
lumina ta va răsări ca zorile și sănătatea ta va crește iute; și dreptatea ta va merge înaintea ta; slava
Domnului va fi coada oștirii tale. 9Atunci vei chema și Domnul va răspunde; vei striga și el va zice: Iată‐mă! Dacă vei depărta din mijlocul tău jugul, arătarea cu degetul și vorbirea
nelegiuirii 10și îți vei întinde sufletul către cel flămând, și vei sătura sufletul întristat: atunci lumina ta va răsări în întuneric și întunecimea ta va fi ca miazăziua: 11și Domnul te va călăuzi necurmat și‐ți va sătura sufletul în secetă și‐ți va întări oasele și vei fi ca o grădină udată și ca un izvor de apă ale cărui ape nu lipsesc. 12Și cei ce ies din tine vor
zidi locurile pustii cele vechi; vei ridica temeliile din neam în neam; te vei numi: Cel ce drege spărturile, Cel ce așază iarăși cărările de locuit în ele. 13Dacă‐ți vei
trage piciorul din sabat, nefăcându‐ți plăcerea ta în ziua mea sfântă: și vei numi sabatul desfătare, sfânt, cinstit al Domnului, și‐l vei cinsti nefăcându‐ți căile tale, nici urmându‐ți plăcerea ta, nici vorbind vorbe deșerte: 14atunci
te vei desfăta în Domnul și te voi face să călărești
33.29
pe înălțimile pământului și te voi face să guști moștenirea tatălui tău Iacov. Căci
gura Domnului a vorbit.
Nelegiuirea poporului
591Iată, mâna Domnului nu s‐a scurtat
ca să nu poată mântui, nici urechea lui nu s‐a îngreuiat ca să nu poată auzi. 2Ci nelegiuirile voastre au pus o despărțire între voi și Dumnezeul vostru și păcatele voastre au ascuns fața lui de la voi ca să n‐audă. 3Căci mâinile
vă sunt pângărite cu sânge și degetele cu nelegiuire. Buzele voastre vorbesc minciuni, limba voastră șoptește nedreptate. 4Nimeni nu strigă după dreptate, nimeni nu se judecă în adevăr. Se încred în deșertăciune și vorbesc minciuni, zămislesc răutate și nasc
nelegiuire. 5Clocesc ouă de șarpe și țes pânză de păianjen; cine mănâncă din ouălele lor moare și dacă se calcă unul, iese o năpârcă. 6Țesăturile
lor nu se vor face haine, nici nu se vor acoperi cu lucrările lor. Lucrările lor sunt lucrări de nelegiuire și fapta asupririi este în mâinile lor. 7Picioarele
lor aleargă la rău și se grăbesc să verse sânge nevinovat. Gândurile lor sunt gândurile nelegiuirii, pustiirea și nimicirea sunt în cărările lor. 8Ei nu cunosc calea păcii și nu este dreptate în pașii lor, și‐au sucit
cărările. Cel ce umblă în ele nu cunoaște pace. 9De aceea judecata este departe de noi și dreptatea nu ne ajunge; așteptăm
lumină și iată întuneric; lucirea, dar umblăm în întunecime. 10Pipăim
zidul ca orbii, da, pipăim ca cei ce n‐au ochi. În amiază ne poticnim ca în amurg, suntem ca morții printre cei sănătoși. 11Toți mormăim ca urșii și ne
văităm ca porumbeii; așteptăm judecata și nu este; mântuirea și ea este departe de noi. 12Căci fărădelegile noastre s‐au înmulțit înaintea ta și păcatele noastre mărturisesc împotriva noastră. Căci fărădelegile noastre sunt cu noi și cunoaștem nelegiuirile noastre. 13Am păcătuit și am tăgăduit pe Domnul și ne‐am depărtat de pe urma Dumnezeului nostru. Am vorbit apăsare și neascultare. Am zămislit
și am rostit din inimă cuvinte de minciună. 14Și judecata s‐a întors înapoi și dreptatea stă departe. Căci adevărul s‐a poticnit pe uliță și dreptatea nu poate să intre. 15Da, lipsește adevărul; și cel ce se depărtează de rău se face de pradă. Și Domnul a văzut și a fost rău în ochii săi că nu era judecată. 16Și a văzut
că nu era niciun om și s‐a mirat
că nu era niciun mijlocitor: de aceea
brațul său însuși i‐a adus mântuire și dreptatea lui, ea l‐a sprijinit. 17Și s‐a
îmbrăcat cu dreptatea ca și cu o pavăză și pe cap cu coiful mântuirii, și s‐a îmbrăcat cu hainele răzbunării, ca îmbrăcăminte, și s‐a înfășurat cu râvna ca într‐o manta. 18După
faptele lor așa va răsplăti: urgie potrivnicilor săi, răsplată vrăjmașilor săi: va da răsplată ostroavelor. 19Și
se vor teme de numele Domnului de la apus și de slava lui de la răsăritul soarelui. Când potrivnicul va năvăli ca
un potop, Duhul Domnului va ridica un steag împotriva lui. 20Și Răscumpărătorul
va veni în Sion și la cei ce se vor întoarce de la fărădelegile în Iacov, zice Domnul. 21Și cât pentru mine, acesta
10.16
este legământul meu cu ei, zice Domnul: Duhul meu care este peste tine și cuvintele mele pe care le‐am pus în gura ta nu se vor depărta din gura ta, nici din gura seminței tale, nici din gura seminței seminței tale, zice Domnul, de acum și până în veac.
Mărirea Sionului
601Scoală‐te, luminează
! Căci lumina ta a venit și slava
Domnului a răsărit peste tine. 2Căci, iată, întuneric va acoperi pământul, și întuneric des pe popoare. Dar Domnul va răsări peste tine și slava lui se va vedea peste tine. 3Și neamurile
vor veni la lumina ta și împărații la strălucirea răsăririi tale. 4Ridică‐ți
ochii împrejur și vezi! Toți se adună împreună, vin
la tine: fiii tăi vor veni de departe și fiicele tale vor fi purtate pe braț. 5Atunci vei vedea și te vei lumina, și‐ți va bate inima și se va lărgi; căci plinătatea
mării se va întoarce la tine, bogățiile neamurilor vor veni la tine. 6Mulțime
de cămile te vor acoperi, cămile tinere din Madian și Efa. Toți cei de la Seba
vor veni, vor aduce aur
și tămâie și vor vesti laudele Domnului. 7Toate turmele Chedarului
se vor aduna la tine. Berbecii Nebaiotului îți vor sluji: se vor sui pe altarul meu și vor fi bine primiți și eu voi slăvi
casa slavei mele. 8Cine sunt aceștia care zboară, ca un nor și ca porumbeii în porumbarele lor? 9Da
, ostroavele mă vor aștepta și mai întâi corăbiile din Tarsis, ca
să aducă pe fiii tăi de departe, argintul
lor și aurul lor cu ei, pentru
numele Domnului Dumnezeului tău și pentru Sfântul lui Israel, căci
te‐a slăvit. 10Și fiii celor străini
îți vor zidi zidurile și împărații
lor îți vor sluji. Căci în
mânia mea te‐am lovit, dar în
bunăvoința mea m‐am îndurat de tine. 11Și porțile tale vor
fi deschise necurmat: nu se vor închide zi și noapte ca să aducă la tine bogățiile neamurilor și pe împărații lor luați prinși. 12Căci
neamul și împărăția care nu‐ți vor sluji, vor fi pierdute și neamurile acelea vor fi pustiite cu desăvârșire. 13Slava
Libanului va veni la tine, chiparosul, pinul și bradul împreună, ca să împodobească locul
locașului meu sfințit și voi slăvi locul picioarelor mele. 14Și fiii celor ce te‐au strâmtorat vor veni, plecându‐se ție; și toți cei ce te‐au disprețuit se
vor pleca la tălpile picioarelor tale și te vor numi Cetatea Domnului, Sionul
Sfântului lui Israel. 15Și de unde ai fost părăsită și urâtă, încât nimeni nu trecea prin tine, te voi face o mărire veșnică, o bucurie din neam în neam. 16Și vei suge
laptele neamurilor, și vei suge țâțele împăraților și vei cunoaște că eu
, Domnul, sunt Mântuitorul tău și Răscumpărătorul tău, Puternicul lui Iacov. 17În loc de aramă voi aduce aur și în loc de fier voi aduce argint și în loc de lemn aramă și în loc de pietre fier. Și voi face pe dregătorii tăi pace și pe judecătorii tăi dreptate. 18Nu se va mai auzi asuprirea în pământul tău, pustiirea și nimicirea în hotarele tale. Ci vei numi zidurile
tale: Mântuire și porțile tale: Laudă. 19Soarele nu va
22.5
mai fi lumina ta ziua, nici luna nu te va mai lumina prin lucire, ci Domnul îți va fi lumină veșnică și Dumnezeul
tău slava ta. 20Soarele
tău nu va mai apune, nici luna ta nu se va trage înapoi. Căci Domnul va fi lumina ta veșnică și zilele jelirii tale vor fi sfârșite. 21Și poporul
tău, — ei toți vor fi drepți: vor
stăpâni pământul în veac, odrasla
sădirii mele, lucrul
mâinilor mele, ca să fiu proslăvit. 22Cel
mic se va face o mie și cel puțin un neam tare. Eu, Domnul, o voi grăbi la vremea sa.
