Isaia vede slava Domnului
61În anul morții împăratului
Ozia am văzut
pe Domnul șezând pe un scaun de domnie înalt și ridicat și poalele lui au umplut templul. 2Serafimii stăteau deasupra lui; fiecare avea șase aripi: cu două își acoperea fața, cu două își acoperea
picoarele și cu două zbura. 3Și striga unul către altul și zicea: Sfânt
, sfânt, sfânt, este Domnul oștirilor; tot
pământul este plin de slava lui. 4Și temeliile pragurilor se zguduiau de glasul celui ce striga și casa
s‐a umplut de fum. 5Atunci
6.30Jud. 6.22
13.22Ier. 1.6
am zis: Vai de mine! căci sunt pierdut; căci sunt un om cu buze necurate și locuiesc în mijlocul unui popor cu buze necurate; căci ochii mei au văzut pe Împăratul, Domnul oștirilor. 6Și unul din serafimi a zburat spre mine și avea în mână un cărbune aprins pe care‐l luase cu cleștele de pe altar
. 7Și l‐a atins
de gura mea și a zis: Iată, acesta s‐a atins de buzele tale și nelegiuirea ta este îndepărtată și păcatul tău este ispășit. 8Și am auzit glasul Domnului zicând: Pe cine să trimit și cine va merge pentru noi
3.22
11.7
? Și eu am zis: Iată‐mă, trimite‐mă. 9Și el a zis: Du‐te și spune poporului acestuia: Auzind veți auzi
și nu veți înțelege și văzând veți vedea și nu veți cunoaște. 10Îngrașă inima
poporului acestuia și îngreuiază‐i urechile și lipește‐i ochii: ca
să nu vadă cu ochii săi și să nu audă cu urechile sale și să nu înțeleagă cu inima sa și să se întoarcă și să fie vindecat. 11Atunci am zis: Doamne, până
când? Și el a zis: Până se vor pustii cetățile, fără locuitori și casele fără oameni și ogorul se va pustii cu totul, 12și Domnul
va îndepărta pe om și vor fi multe locuri pustii în mijlocul țării. 13Și a zecea parte tot va fi în ea și se va întoarce și va fi păscută, ca terebintul și stejarul a căror tulpină rămâne după tăiere: tulpina sa este sămânța
sfântă.