Strălucirea Sionului
621Pentru Sion nu voi tăcea și pentru Ierusalim nu mă voi odihni până când dreptatea sa va ieși ca lucirea luminii și mântuirea sa ca făclia care arde. 2Și neamurile vor vedea
dreptatea ta și toți împărații slava ta. Și
vei fi numit cu un nume nou, pe care‐l va hotărî gura Domnului. 3Și vei fi o cunună
de frumusețe în mâna Domnului și o cunună împărătească în mâna Dumnezeului tău. 4Nu
te vei mai numi: Părăsită
. Nici țara ta nu se va mai numi: Pustiită
. Ci te vei numi: Plăcerea mea este în ea. Și țara ta: Măritată. Căci Domnul are plăcere în tine și țara ta va fi măritată. 5Căci cum se însoară tânărul cu o fecioară, așa
se vor însura fiii tăi cu tine și cu bucuria mirelui de mireasă se va bucura Dumnezeul tău de tine. 6Pe zidurile tale, Ierusalime, am
33.7
așezat păzitori; niciodată nu vor tăcea, zi și noapte: voi care vă aduceți aminte de Domnul nu tăceți 7și nu‐i dați odihnă până când va întemeia și până va face Ierusalimul o
laudă pe pământ. 8Domnul a jurat pe dreapta sa și pe brațul tăriei sale: Da, nu voi mai da
grâul tău hrană vrăjmașilor tăi; și fiii străinului nu vor bea mustul tău, pentru care te‐ai ostenit. 9Ci cei ce l‐au adunat îl vor mânca și vor lăuda pe Domnul și cei ce l‐au cules îl vor bea în
14.23,26
16.11,14
curțile sfântului meu locaș. 10Treceți, treceți prin porți! Pregătiți
calea poporului! Înălțați, înălțați drumul! Scoateți afară pietrele! Înălțați
un steag popoarelor! 11Iată Domnul a vestit până la marginea pământului: Spuneți
fiicei Sionului: Iată mântuirea ta vine; iată
plata lui este cu el și răsplătirea lui înaintea lui! 12Și‐i vor numi: Poporul sfânt, Răscumpărații Domnului. Și tu te vei numi: Căutată, Cetate nepărăsită
.
O zi de răzbunare
631Cine este acesta care vine din Edom, cu veșminte roșii din Boțra? Acesta care este slăvit în haina sa, mergând în mărimea puterii sale? Eu cel ce vorbesc în dreptate, puternic ca să mântuiesc. 2De ce ești roș
în haina ta și hainele tale ca ale celui ce calcă în teasc? 3Am călcat singur
19.15
în teasc și nimeni din popoare nu era cu mine; da, le‐am călcat în mânia mea și i‐am strivit în furia mea; și sângele lor este stropit pe hainele mele și mi‐am mânjit toată îmbrăcămintea. 4Căci ziua răzbunării
era în inima mea și venise anul celor răscumpărați ai mei. 5Și m‐am uitat
și nu era nimeni
să ajute și m‐am mirat că nu era cine să sprijine: de aceea brațul
meu mi‐a adus mântuire și urgia mea m‐a sprijinit. 6Și am călcat popoarele în mânia mea și le‐am
îmbătat în urgia mea și le‐am vărsat sângele pe pământ.
Laudă pentru mântuirile de mai înainte
7Voi aminti îndurările Domnului și laudele Domnului, după toate cele ce a dăruit asupra noastră Domnul și bunătatea cea mare către casa lui Israel, pe care le‐a făcut‐o după milele sale și după mulțimea îndurărilor sale. 8Căci a zis: Cu adevărat ei sunt poporul meu, copii care nu vor amăgi. Și el a fost Mântuitorul lor. 9În toată strâmtorarea
lor el a fost strâmtorat și Îngerul
23.20,21
33.14Mal. 3.1Fapte. 12.11
feței lui i‐a mântuit: în dragostea
sa și în mila sa i‐a răscumpărat și i‐a ridicat
32.11,12
și i‐a purtat în toate zilele din vechime. 10Dar ei s‐au răzvrătit
95.9
și au supărat
pe sfântul său Duh: de aceea el s‐a schimbat
în vrăjmaș al lor și el însuși a luptat împotriva lor. 11Dar și‐a adus aminte de zilele din vechime, de Moise și de poporul său zicând: Unde este cel ce i‐a scos din mare
32.11,12Num. 14.13,14Ier. 2.6
cu păstorii turmei sale? Unde este cel ce a pus
pe sfântul său Duh în mijlocul lor; 12care a făcut ca brațul său
slăvit să meargă la dreapta lui Moise, — care a despicat
apele înaintea lor, ca să‐și facă un nume veșnic, 13care i‐a călăuzit
prin adâncuri, ca un cal în pustie și nu s‐au poticnit? 14Cum se coboară o vită în vale, așa le‐a dat odihnă Duhul Domnului. Așa ai povățuit tu pe poporul tău, ca
să‐ți faci un nume slăvit. 15Privește
din ceruri și vezi din locuința
sfințeniei și slavei tale! Unde este râvna ta și puterea ta, fiorul măruntaielor tale
și milele tale duioase? S‐au oprit ele față de mine? 16Căci
tu ești Tatăl nostru chiar dacă nu
ne știe Avraam și Israel nu ne cunoaște. Tu, Doamne, ești Tatăl nostru; numele tău este din veșnicie: Răscumpărătorul nostru. 17De ce, Doamne, ne‐ai lăsat
să rătăcim de la căile tale și ne‐ai învârtoșat
inima de la teama ta? Întoarce‐te
pentru slujitorii tăi semințiile moștenirii tale. 18Poporul tău cel
26.19Dan. 8.24
sfânt a stăpânit puțină vreme; potrivnicii noștri
au călcat în picioare locașul tău sfințit. 19Am ajuns ca aceia peste care niciodată n‐ai domnit, care nu s‐au numit după numele tău.
Rugăciune pentru mântuire
641Ah, de ai despica
cerurile, de te‐ai coborî, de s‐ar topi munții
înaintea ta, 2cum aprinde focul vreascurile și cum face focul să clocotească apa: ca să faci numele tău cunoscut potrivnicilor tăi, să tremure neamurile înaintea ta! 3Când făceai
lucrurile înfricoșate pe care nu le așteptam, te‐ai coborât, munții s‐au topit înaintea ta. 4Căci din veac
n‐au auzit, nici n‐au prins cu urechea, nici ochiul n‐a văzut un Dumnezeu afară de tine, care să lucreze pentru cel ce‐l așteaptă. 5Tu întâmpini pe cel ce se bucură să facă dreptate
, care‐și aduce aminte
de tine în căile tale. Iată, te‐ai mâniat și noi am
păcătuit; de mult am fost în ele și vom fi noi oare mântuiți? 6Căci ne‐am făcut toți ca ceva necurat și toate dreptățile noastre
sunt ca și hainele celei ce are la fire: și toți ne veștejim
ca frunza și nelegiuirile noastre ne‐au luat ca vântul. 7Și nu este nimeni
care cheamă numele tău, care se trezește ca să te cuprindă. Căci ți‐ai ascuns fața de noi și ne‐ai topit prin nelegiuirile noastre. 8Și
acum, Doamne, tu ești Tatăl nostru. Noi suntem lutul și tu olarul
nostru și noi toți suntem lucrul
mâinilor tale. 9Nu te mânia
79.8
prea tare, Doamne, nici nu‐ți aduce aminte în veac de nelegiuire. Iată, vezi, te rugăm, noi suntem
toți poporul tău. 10Sfintele tale cetăți s‐au prefăcut într‐o pustie, Sionul este o pustie, Ierusalimul
o pustietate. 11Sfânta și frumoasa noastră
casă, unde te‐au lăudat părinții noștri este arsă cu foc și toate lucrurile noastre de preț
sunt pustiite. 12Te vei opri
, tu, oare în fața acestor lucruri, Doamne? Vei tăcea
tu și ne vei strâmtora de tot?