O zi de răzbunare
631Cine este acesta care vine din Edom, cu veșminte roșii din Boțra? Acesta care este slăvit în haina sa, mergând în mărimea puterii sale? Eu cel ce vorbesc în dreptate, puternic ca să mântuiesc. 2De ce ești roș
în haina ta și hainele tale ca ale celui ce calcă în teasc? 3Am călcat singur
19.15
în teasc și nimeni din popoare nu era cu mine; da, le‐am călcat în mânia mea și i‐am strivit în furia mea; și sângele lor este stropit pe hainele mele și mi‐am mânjit toată îmbrăcămintea. 4Căci ziua răzbunării
61.2
era în inima mea și venise anul celor răscumpărați ai mei. 5Și m‐am uitat
59.16
și nu era nimeni
să ajute și m‐am mirat că nu era cine să sprijine: de aceea brațul
meu mi‐a adus mântuire și urgia mea m‐a sprijinit. 6Și am călcat popoarele în mânia mea și le‐am
îmbătat în urgia mea și le‐am vărsat sângele pe pământ.
Laudă pentru mântuirile de mai înainte
7Voi aminti îndurările Domnului și laudele Domnului, după toate cele ce a dăruit asupra noastră Domnul și bunătatea cea mare către casa lui Israel, pe care le‐a făcut‐o după milele sale și după mulțimea îndurărilor sale. 8Căci a zis: Cu adevărat ei sunt poporul meu, copii care nu vor amăgi. Și el a fost Mântuitorul lor. 9În toată strâmtorarea
lor el a fost strâmtorat și Îngerul
23.20,21
33.14Mal. 3.1Fapte. 12.11
feței lui i‐a mântuit: în dragostea
sa și în mila sa i‐a răscumpărat și i‐a ridicat
32.11,12
și i‐a purtat în toate zilele din vechime. 10Dar ei s‐au răzvrătit
95.9
și au supărat
pe sfântul său Duh: de aceea el s‐a schimbat
în vrăjmaș al lor și el însuși a luptat împotriva lor. 11Dar și‐a adus aminte de zilele din vechime, de Moise și de poporul său zicând: Unde este cel ce i‐a scos din mare
32.11,12Num. 14.13,14Ier. 2.6
cu păstorii turmei sale? Unde este cel ce a pus
pe sfântul său Duh în mijlocul lor; 12care a făcut ca brațul său
slăvit să meargă la dreapta lui Moise, — care a despicat
apele înaintea lor, ca să‐și facă un nume veșnic, 13care i‐a călăuzit
prin adâncuri, ca un cal în pustie și nu s‐au poticnit? 14Cum se coboară o vită în vale, așa le‐a dat odihnă Duhul Domnului. Așa ai povățuit tu pe poporul tău, ca
să‐ți faci un nume slăvit. 15Privește
din ceruri și vezi din locuința
sfințeniei și slavei tale! Unde este râvna ta și puterea ta, fiorul măruntaielor tale
și milele tale duioase? S‐au oprit ele față de mine? 16Căci
tu ești Tatăl nostru chiar dacă nu
ne știe Avraam și Israel nu ne cunoaște. Tu, Doamne, ești Tatăl nostru; numele tău este din veșnicie: Răscumpărătorul nostru. 17De ce, Doamne, ne‐ai lăsat
să rătăcim de la căile tale și ne‐ai învârtoșat
In. 12.40Rom. 9.18
inima de la teama ta? Întoarce‐te
pentru slujitorii tăi semințiile moștenirii tale. 18Poporul tău cel
26.19Dan. 8.24
sfânt a stăpânit puțină vreme; potrivnicii noștri
au călcat în picioare locașul tău sfințit. 19Am ajuns ca aceia peste care niciodată n‐ai domnit, care nu s‐au numit după numele tău.