Rugăciune pentru mântuire
641Ah, de ai despica
cerurile, de te‐ai coborî, de s‐ar topi munții
înaintea ta, 2cum aprinde focul vreascurile și cum face focul să clocotească apa: ca să faci numele tău cunoscut potrivnicilor tăi, să tremure neamurile înaintea ta! 3Când făceai
lucrurile înfricoșate pe care nu le așteptam, te‐ai coborât, munții s‐au topit înaintea ta. 4Căci din veac
n‐au auzit, nici n‐au prins cu urechea, nici ochiul n‐a văzut un Dumnezeu afară de tine, care să lucreze pentru cel ce‐l așteaptă. 5Tu întâmpini pe cel ce se bucură să facă dreptate
, care‐și aduce aminte
de tine în căile tale. Iată, te‐ai mâniat și noi am
păcătuit; de mult am fost în ele și vom fi noi oare mântuiți? 6Căci ne‐am făcut toți ca ceva necurat și toate dreptățile noastre
sunt ca și hainele celei ce are la fire: și toți ne veștejim
ca frunza și nelegiuirile noastre ne‐au luat ca vântul. 7Și nu este nimeni
care cheamă numele tău, care se trezește ca să te cuprindă. Căci ți‐ai ascuns fața de noi și ne‐ai topit prin nelegiuirile noastre. 8Și
acum, Doamne, tu ești Tatăl nostru. Noi suntem lutul și tu olarul
45.9Ier. 18.6Rom. 9.20,21
nostru și noi toți suntem lucrul
mâinilor tale. 9Nu te mânia
79.8
prea tare, Doamne, nici nu‐ți aduce aminte în veac de nelegiuire. Iată, vezi, te rugăm, noi suntem
toți poporul tău. 10Sfintele tale cetăți s‐au prefăcut într‐o pustie, Sionul este o pustie, Ierusalimul
o pustietate. 11Sfânta și frumoasa noastră
casă, unde te‐au lăudat părinții noștri este arsă cu foc și toate lucrurile noastre de preț
sunt pustiite. 12Te vei opri
, tu, oare în fața acestor lucruri, Doamne? Vei tăcea
tu și ne vei strâmtora de tot?