O zi de răzbunare
631Cine este acesta care vine din Edom, cu veșminte roșii din Boțra? Acesta care este slăvit în haina sa, mergând în mărimea puterii sale? Eu cel ce vorbesc în dreptate, puternic ca să mântuiesc. 2De ce ești roș
în haina ta și hainele tale ca ale celui ce calcă în teasc? 3Am călcat singur
19.15
în teasc și nimeni din popoare nu era cu mine; da, le‐am călcat în mânia mea și i‐am strivit în furia mea; și sângele lor este stropit pe hainele mele și mi‐am mânjit toată îmbrăcămintea. 4Căci ziua răzbunării
era în inima mea și venise anul celor răscumpărați ai mei. 5Și m‐am uitat
și nu era nimeni
să ajute și m‐am mirat că nu era cine să sprijine: de aceea brațul
meu mi‐a adus mântuire și urgia mea m‐a sprijinit. 6Și am călcat popoarele în mânia mea și le‐am
îmbătat în urgia mea și le‐am vărsat sângele pe pământ.
Laudă pentru mântuirile de mai înainte
7Voi aminti îndurările Domnului și laudele Domnului, după toate cele ce a dăruit asupra noastră Domnul și bunătatea cea mare către casa lui Israel, pe care le‐a făcut‐o după milele sale și după mulțimea îndurărilor sale. 8Căci a zis: Cu adevărat ei sunt poporul meu, copii care nu vor amăgi. Și el a fost Mântuitorul lor. 9În toată strâmtorarea
lor el a fost strâmtorat și Îngerul
23.20,21
33.14Mal. 3.1Fapte. 12.11
feței lui i‐a mântuit: în dragostea
sa și în mila sa i‐a răscumpărat și i‐a ridicat
32.11,12
și i‐a purtat în toate zilele din vechime. 10Dar ei s‐au răzvrătit
95.9
și au supărat
pe sfântul său Duh: de aceea el s‐a schimbat
în vrăjmaș al lor și el însuși a luptat împotriva lor. 11Dar și‐a adus aminte de zilele din vechime, de Moise și de poporul său zicând: Unde este cel ce i‐a scos din mare
32.11,12Num. 14.13,14Ier. 2.6
cu păstorii turmei sale? Unde este cel ce a pus
pe sfântul său Duh în mijlocul lor; 12care a făcut ca brațul său
slăvit să meargă la dreapta lui Moise, — care a despicat
apele înaintea lor, ca să‐și facă un nume veșnic, 13care i‐a călăuzit
prin adâncuri, ca un cal în pustie și nu s‐au poticnit? 14Cum se coboară o vită în vale, așa le‐a dat odihnă Duhul Domnului. Așa ai povățuit tu pe poporul tău, ca
să‐ți faci un nume slăvit. 15Privește
din ceruri și vezi din locuința
sfințeniei și slavei tale! Unde este râvna ta și puterea ta, fiorul măruntaielor tale
și milele tale duioase? S‐au oprit ele față de mine? 16Căci
tu ești Tatăl nostru chiar dacă nu
ne știe Avraam și Israel nu ne cunoaște. Tu, Doamne, ești Tatăl nostru; numele tău este din veșnicie: Răscumpărătorul nostru. 17De ce, Doamne, ne‐ai lăsat
să rătăcim de la căile tale și ne‐ai învârtoșat
inima de la teama ta? Întoarce‐te
pentru slujitorii tăi semințiile moștenirii tale. 18Poporul tău cel
26.19Dan. 8.24
sfânt a stăpânit puțină vreme; potrivnicii noștri
au călcat în picioare locașul tău sfințit. 19Am ajuns ca aceia peste care niciodată n‐ai domnit, care nu s‐au numit după numele tău.
Rugăciune pentru mântuire
641Ah, de ai despica
cerurile, de te‐ai coborî, de s‐ar topi munții
înaintea ta, 2cum aprinde focul vreascurile și cum face focul să clocotească apa: ca să faci numele tău cunoscut potrivnicilor tăi, să tremure neamurile înaintea ta! 3Când făceai
lucrurile înfricoșate pe care nu le așteptam, te‐ai coborât, munții s‐au topit înaintea ta. 4Căci din veac
n‐au auzit, nici n‐au prins cu urechea, nici ochiul n‐a văzut un Dumnezeu afară de tine, care să lucreze pentru cel ce‐l așteaptă. 5Tu întâmpini pe cel ce se bucură să facă dreptate
, care‐și aduce aminte
de tine în căile tale. Iată, te‐ai mâniat și noi am
păcătuit; de mult am fost în ele și vom fi noi oare mântuiți? 6Căci ne‐am făcut toți ca ceva necurat și toate dreptățile noastre
sunt ca și hainele celei ce are la fire: și toți ne veștejim
ca frunza și nelegiuirile noastre ne‐au luat ca vântul. 7Și nu este nimeni
care cheamă numele tău, care se trezește ca să te cuprindă. Căci ți‐ai ascuns fața de noi și ne‐ai topit prin nelegiuirile noastre. 8Și
acum, Doamne, tu ești Tatăl nostru. Noi suntem lutul și tu olarul
nostru și noi toți suntem lucrul
mâinilor tale. 9Nu te mânia
79.8
prea tare, Doamne, nici nu‐ți aduce aminte în veac de nelegiuire. Iată, vezi, te rugăm, noi suntem
toți poporul tău. 10Sfintele tale cetăți s‐au prefăcut într‐o pustie, Sionul este o pustie, Ierusalimul
o pustietate. 11Sfânta și frumoasa noastră
casă, unde te‐au lăudat părinții noștri este arsă cu foc și toate lucrurile noastre de preț
sunt pustiite. 12Te vei opri
, tu, oare în fața acestor lucruri, Doamne? Vei tăcea
tu și ne vei strâmtora de tot?
Răspunsul Domnului la acea rugăciune
651Sunt căutat
10.20Ef. 2.12,13
de cei ce nu întrebau de mine; sunt aflat de cei ce nu mă căutau. Am zis: Iată‐mă, iată‐mă, unui neam care nu se numea
după numele meu. 2Mi‐am întins mâinile
toată ziua unui popor răzvrătitor, care umblă pe o cale care nu e bună, după gândurile lor: 3un popor care mă
întărâtă necurmat la mânie în față; care jertfește
în grădini și arde tămâie pe cărămizi; 4care șade
între morminte și înoptează în locuri ascunse, mâncând
carne de porc și în vasele sale este zeamă de lucruri urâcioase; 5care
18.11Iuda 19
zice: Stai departe, nu te apropia de mine, căci sunt mai sfânt decât tine. Aceștia sunt fum în nările mele, foc ce arde toată ziua. 6Iată este scris
înaintea mea: Nu
voi tăcea ci
voi răsplăti, da, le voi răsplăti în sân 7nelegiuirile voastre, zice Domnul, și nelegiuirile
părinților voștri împreună, care au ars tămâie
pe munți și m‐au hulit
pe dealuri: de aceea le voi măsura în sânuri fapta lor cea dintâi. 8Așa zice Domnul: Ca atunci când se află must în strugure și se zice: Nu‐l strica, căci este o binecuvântare
în el: așa voi face pentru slujitorii mei ca să nu‐i pierd pe toți. 9Și voi scoate o sămânță din Iacov și un stăpânitor al munților mei din Iuda. Și aleșii mei
vor stăpâni țara și slujitorii mei vor locui acolo. 10Și Saronul
va fi stâna turmelor și valea lui Acor
loc de culcare pentru cirezi, pentru poporul meu care m‐a căutat. 11Dar pe voi, care părăsiți pe Domnul, care uitați muntele meu cel sfânt
, care pregătiți o masă
Norocului și turnați vin amestecat Soartei, 12vă voi sorti sabiei și toți vă veți pleca la junghiere. Pentru că am chemat
și n‐ați răspuns, am vorbit și n‐ați auzit, ci ați făcut ce era rău în ochii mei și ați ales ce nu mi‐a plăcut. 13Deci, așa zice Domnul Dumnezeu: Iată, slujitorii mei vor mânca, dar voi veți flămânzi. Iată, slujitorii mei vor bea, dar voi veți înseta. Iată, slujitorii mei se vor bucura, dar voi vă veți rușina. 14Iată, slujitorii mei vor cânta tare în veselia inimii, dar voi veți striga în durerea inimii și veți urla
de zdrobirea duhului. 15Și veți lăsa numele vostru la aleșii
mei drept blestem
, căci Domnul Dumnezeu te va omorî; și va numi
pe slujitorii săi cu alt nume: 16așa că cine
se va binecuvânta pe sine pe pământ, se va binecuvânta în Dumnezeul adevărului, și cine se va jura
pe pământ, se va jura pe Dumnezeul adevărului: pentru că strâmtorările de mai înainte vor fi uitate și vor fi ascunse de ochii mei. 17Căci iată, eu fac ceruri noi
și un pământ nou; și nu‐și vor mai aduce aminte de cele de mai înainte nici nu se vor mai sui la inimă. 18Ci vă veți bucura și vă veți veseli în veac în ceea ce fac eu: căci iată, eu fac Ierusalimul o bucurie și pe poporul său o desfătare. 19Și mă voi bucura
de Ierusalim și mă voi veseli de poporul meu și nu se va mai auzi
în el glas de plângere nici glas de strigare. 20Nu va mai fi acolo prunc de zile, nici bătrân care să nu‐și împlinească zilele. Căci copilul va muri în vârstă de o sută de ani și păcătosul de o sută de ani
va fi blestemat. 21Și vor zidi
case și le vor locui; și vor sădi vii și le vor mânca rodul. 22Nu vor zidi ei și altul să locuiască; nu vor sădi ei și altul să mănânce. Căci zilele poporului
meu vor fi ca zilele copacului și aleșii
mei vor gusta multă vreme lucrul mâinilor lor. 23Nu vor munci în zadar, nici nu vor naște
spre groază, căci ei sunt sămânța
celor binecuvântați ai Domnului și urmașii lor cu ei. 24Și va fi așa: înainte
de a chema ei, voi răspunde și încă vorbind ei, voi auzi. 25Lupul și mielul
vor paște împreună și leul va mânca paie ca boul: și pâinea
șarpelui va fi țărâna. Nu vor vătăma, nici nu vor strica în tot sfântul meu munte, zice Domnul.