651Sunt căutat
10.20Ef. 2.12,13
de cei ce nu întrebau de mine; sunt aflat de cei ce nu mă căutau. Am zis: Iată‐mă, iată‐mă, unui neam care nu se numea
după numele meu. 2Mi‐am întins mâinile
toată ziua unui popor răzvrătitor, care umblă pe o cale care nu e bună, după gândurile lor: 3un popor care mă
întărâtă necurmat la mânie în față; care jertfește
în grădini și arde tămâie pe cărămizi; 4care șade
între morminte și înoptează în locuri ascunse, mâncând
carne de porc și în vasele sale este zeamă de lucruri urâcioase; 5care
18.11Iuda 19
zice: Stai departe, nu te apropia de mine, căci sunt mai sfânt decât tine. Aceștia sunt fum în nările mele, foc ce arde toată ziua. 6Iată este scris
înaintea mea: Nu
voi tăcea ci
voi răsplăti, da, le voi răsplăti în sân 7nelegiuirile voastre, zice Domnul, și nelegiuirile
părinților voștri împreună, care au ars tămâie
pe munți și m‐au hulit
pe dealuri: de aceea le voi măsura în sânuri fapta lor cea dintâi. 8Așa zice Domnul: Ca atunci când se află must în strugure și se zice: Nu‐l strica, căci este o binecuvântare
în el: așa voi face pentru slujitorii mei ca să nu‐i pierd pe toți. 9Și voi scoate o sămânță din Iacov și un stăpânitor al munților mei din Iuda. Și aleșii mei
vor stăpâni țara și slujitorii mei vor locui acolo. 10Și Saronul
va fi stâna turmelor și valea lui Acor
loc de culcare pentru cirezi, pentru poporul meu care m‐a căutat. 11Dar pe voi, care părăsiți pe Domnul, care uitați muntele meu cel sfânt
, care pregătiți o masă
Norocului și turnați vin amestecat Soartei, 12vă voi sorti sabiei și toți vă veți pleca la junghiere. Pentru că am chemat
și n‐ați răspuns, am vorbit și n‐ați auzit, ci ați făcut ce era rău în ochii mei și ați ales ce nu mi‐a plăcut. 13Deci, așa zice Domnul Dumnezeu: Iată, slujitorii mei vor mânca, dar voi veți flămânzi. Iată, slujitorii mei vor bea, dar voi veți înseta. Iată, slujitorii mei se vor bucura, dar voi vă veți rușina. 14Iată, slujitorii mei vor cânta tare în veselia inimii, dar voi veți striga în durerea inimii și veți urla
de zdrobirea duhului. 15Și veți lăsa numele vostru la aleșii
mei drept blestem
, căci Domnul Dumnezeu te va omorî; și va numi
pe slujitorii săi cu alt nume: 16așa că cine
se va binecuvânta pe sine pe pământ, se va binecuvânta în Dumnezeul adevărului, și cine se va jura
pe pământ, se va jura pe Dumnezeul adevărului: pentru că strâmtorările de mai înainte vor fi uitate și vor fi ascunse de ochii mei. 17Căci iată, eu fac ceruri noi
și un pământ nou; și nu‐și vor mai aduce aminte de cele de mai înainte nici nu se vor mai sui la inimă. 18Ci vă veți bucura și vă veți veseli în veac în ceea ce fac eu: căci iată, eu fac Ierusalimul o bucurie și pe poporul său o desfătare. 19Și mă voi bucura
de Ierusalim și mă voi veseli de poporul meu și nu se va mai auzi
în el glas de plângere nici glas de strigare. 20Nu va mai fi acolo prunc de zile, nici bătrân care să nu‐și împlinească zilele. Căci copilul va muri în vârstă de o sută de ani și păcătosul de o sută de ani
va fi blestemat. 21Și vor zidi
case și le vor locui; și vor sădi vii și le vor mânca rodul. 22Nu vor zidi ei și altul să locuiască; nu vor sădi ei și altul să mănânce. Căci zilele poporului
meu vor fi ca zilele copacului și aleșii
mei vor gusta multă vreme lucrul mâinilor lor. 23Nu vor munci în zadar, nici nu vor naște
spre groază, căci ei sunt sămânța
celor binecuvântați ai Domnului și urmașii lor cu ei. 24Și va fi așa: înainte
de a chema ei, voi răspunde și încă vorbind ei, voi auzi. 25Lupul și mielul
vor paște împreună și leul va mânca paie ca boul: și pâinea
șarpelui va fi țărâna. Nu vor vătăma, nici nu vor strica în tot sfântul meu munte, zice Domnul.
661Așa zice Domnul: Cerurile
17.24
sunt scaunul meu de domnie și pământul așternutul picioarelor mele. Ce casă îmi veți zidi? Și ce loc va fi pentru odihna mea? 2Mâna mea a făcut toate aceste lucruri și astfel toate acestea au fost, zice Domnul. Dar la
acest om mă voi uita: la cel necăjit
51.17
și zdrobit în duh și care tremură
10.3Prov. 28.14
de cuvântul meu. 3Cel ce înjunghie
un bou este ca cel ce ucide un om; cel ce jertfește un miel, ca cel ce taie gâtul unui câine
; cel ce aduce un dar de mâncare, ca cel ce aduce sânge de porc; cel ce face o aducere aminte de tămâie, ca cel ce binecuvântează pe un idol. Da, ei și‐au ales căile lor și sufletul li se desfată în urâciunile lor, 4așa și eu voi alege amăgirile lor și voi aduce asupra lor temerile lor; pentru că
am chemat și nimeni n‐a răspuns, am vorbit și n‐au auzit, ci au făcut ce era rău în ochii mei și au ales lucrul de care n‐aveam plăcere. 5Ascultați cuvântul Domnului, voi cei ce tremurați
de cuvântul său: Frații voștri, care vă urăsc și vă leapădă pentru numele meu, au zis: Fie slăvit
Domnul și să vedem bucuria voastră! Dar se vor
rușina. 6Un glas de vuiet din cetate! Un glas din templu! Un glas al Domnului care răsplătește vrăjmașilor săi! 7Mai înainte de a suferi dureri de naștere, a născut; înainte de a‐i veni durerile s‐a ușurat de băiat. 8Cine a auzit așa ceva? Cine a văzut asemenea lucruri? Poate o țară să se nască într‐o zi? Se va naște un neam deodată? Căci Sionul îndată ce a avut durerea de facere, a și născut pe copiii săi. 9Oare voi deschide pântecele și nu voi face să se nască? zice Domnul. Oare voi aduce până la naștere și voi închide pântecele? zice Dumnezeul tău. 10Bucurați‐vă cu Ierusalimul și veseliți‐vă de el, toți cei ce‐l iubiți. Bucurați‐vă de bucurie cu el toți cei ce au jelit pentru el. 11Căci veți suge și vă veți sătura din țâțele mângâierilor lui. Căci veți suge și vă veți desfăta din plinătatea slavei lui. 12Căci așa zice Domnul: Iată
, voi întinde peste el pacea ca un râu și slava neamurilor ca un pârâu ce se varsă; și veți suge din el
, veți fi purtați
pe coaste și veți fi desmierdați pe genunchi. 13Ca unul pe care‐l mângâie mamă‐sa, așa vă voi mângâia și veți fi mângâiați în Ierusalim. 14Și veți vedea și vi se va bucura inima și
oasele voastre vor înflori ca iarba. Și mâna Domnului se va face cunoscută în slujitorii săi și își va vărsa mânia asupra vrăjmașilor lui. 15Căci iată
Domnul va veni cu foc și carele lui sunt ca un vârtej ca să dea urgia sa cu furie și mustrarea sa cu flacără de foc. 16Căci Domnul va intra la judecată cu orice carne cu focul și cu sabia
lui și mulți vor fi cei uciși de Domnul. 17Cei ce se sfințesc
și se curăță în grădini, după unul în mijloc, care mănâncă și carne de porc și urâciune și șoareci, vor pieri împreună, zice Domnul. 18Căci eu le cunosc faptele și gândurile… Vine vremea când voi aduna toate neamurile și limbile și ele vor veni și vor vedea slava mea. 19Și voi pune un semn
între ei și pe cei scăpați din ei îi voi trimite la neamuri: la Tarsis, la Pul și la Lud, care întind arcul; la Tubal și la Iavan, la ostroavele depărtate, care n‐au auzit faima mea, nici n‐au văzut slava mea: și vor spune
slava mea între neamuri. 20Și vor aduce pe toți frații voștri din toate neamurile, ca un dar
de mâncare la Domnul, pe cai și în care și în căruțe acoperite, și pe catâri și pe dromaderi, la sfântul meu munte, la Ierusalim, zice Domnul, cum aduc copiii lui Israel un dar de mâncare în vas curat în casa Domnului. 21Și voi lua din ei ca preoți și Leviți
, zice Domnul. 22Căci, precum cerurile
cele noi și pământul cel nou pe care le voi face vor rămâne înaintea mea, zice Domnul, așa va rămâne sămânța voastră și numele vostru. 23Și va fi așa: de la lună
nouă la lună nouă și de la sabat la sabat, orice carne va veni
să se închine înaintea mea, zice Domnul. 24Și vor ieși și vor privi trupurile moarte
ale oamenilor care s‐au răzvrătit împotriva mea. Căci viermele
lor nu va muri, nici focul lor nu se va stinge; și vor fi o scârbă pentru orice carne.