Proorocie împotriva lui Israel și Asiriei
71Și a fost așa: în zilele lui Ahaz
, fiul lui Iotam, fiul lui Ozia, împăratul lui Iuda, Rețin, împăratul Siriei, și Pecah, fiul lui Remalia, împăratul lui Israel, s‐au suit la Ierusalim să facă război împotriva lui dar n‐au putut să‐l biruie. 2Și s‐a spus casei lui David, zicând: Siria s‐a unit cu Efraim. Și inima lui și inima poporului său a tremurat cum tremură copacii pădurii înaintea vântului. 3Atunci Domnul a zis lui Isaia: Ieși acum spre întâmpinarea lui Ahaz, tu și Șear‐Iașub
, fiul tău, la marginea canalului
de apă al iazului de sus, pe calea țarinei albitorului; 4și să‐i zici: Ia seama și fii liniștit; nu te teme și să nu ți se înmoaie inima înaintea acestor două cozi de tăciuni fumegători, din pricina aprinderii mâniei lui Rețin și a Siriei și a fiului lui Remalia. 5Fiindcă Siria, Efraim și fiul lui Remalia au făcut sfat rău împotriva ta, zicând: 6Să ne suim împotriva lui Iuda și să‐l hărțuim și să facem o spărtură în el pentru noi și să punem împărat în el pe fiul lui Tabeel; 7așa zice Domnul Dumnezeu: Aceasta
nu se va înfăptui, nici nu se va întâmpla; 8căci
capul Siriei este Damascul și capul Damascului Rețin. Și în șaizeci și cinci de ani Efraim va fi sfărâmat și nu va mai fi popor. 9Și capul lui Efraim este Samaria și capul Samariei este fiul lui Remalia. Dacă
nu credeți, cu adevărat nu veți sta. 10Și Domnul a vorbit iarăși lui Ahaz, zicând: 11Cere‐ți
un semn de la Domnul Dumnezeul tău; cere‐l fie în adâncime fie în înălțime. 12Și Ahaz a zis: Nu voi cere și nu voi ispiti pe Domnul. 13Și el a zis: Ascultă dar, casă a lui David: Oare puțin vă este să obosiți pe oameni de obosiți și pe Dumnezeul meu? 14De aceea Domnul însuși vă va da un semn: Iată, fecioara
va zămisli și va naște un
fiu și‐i va pune numele Emanuel
. 15El va mânca smântână și miere până când va ști să lepede răul și să aleagă binele. 16Căci
înainte de a ști copilul să lepede răul și să aleagă binele, țara celor doi
16.9
împărați de care ești necăjit, va fi părăsită. 17Domnul
va aduce asupra ta și asupra poporului tău și asupra casei tatălui tău zile care n‐au venit din ziua când s‐a
rupt Efraim de la Iuda: pe împăratul Asiriei. 18Și va fi așa: în ziua aceea Domnul va șuiera
muștei care este la marginea râurilor Egiptului și albinei care este în țara Asiriei. 19Și vor veni și se vor așeza toate în văi pustii și în crăpăturile
stâncilor și pe toți mărăcinii și pe toate pășunile. 20În ziua aceea Domnul va rade cu briciul
tocmit de dincolo de Râu, adică cu împăratul Asiriei, capul și părul picioarelor: și va lua și barba. 21Și va fi așa: în ziua aceea un om va hrăni o juncă și două oi. 22Și va fi așa: de belșugul laptelui ce vor da, va mânca smântână. Căci oricine rămâne în mijlocul țării va mânca smântână și miere. 23Și va fi așa: în ziua aceea orice loc, unde erau o mie de vițe pentru o mie de arginți, vor
fi spini și scai: 24Vor veni într‐acolo cu săgeți și cu arcuri, căci toată țara va fi spini și scai. 25Și toți munții care au fost săpați cu cazmaua, acolo nu vei veni de teamă de spini și scai; și vor fi pentru trimiterea boilor în ei și pentru călcarea oilor pe ei.
Prăbușirea Siriei și a lui Israel
81Și Domnul mi‐a zis: Ia‐ți o tablă mare și scrie
pe ea cu condei de om: Pentru Maher‐Șalal, Haș‐Baz. 2Și mi‐am luat martori credincioși, pe preotul Urie
și pe Zaharia, fiul lui Berechia. 3Și m‐am apropiat de prorociță și ea a zămislit și a născut un fiu. Și Domnul mi‐a zis: Pune‐i numele: Maher‐Șalal‐Haș‐Baz. 4Căci
înainte de a ști copilul să strige: Tatăl meu! și Mamă‐mea! bogățiile
16.9
Damascului și prada Samariei vor fi duse dinaintea împăratului Asiriei. 5Și Domnul mi‐a vorbit iarăși, zicând: 6Fiindcă poporul acesta leapădă apele lin‐curgătoare ale Siloeului
și se bucură de
Rețin și de fiul lui Remalia, 7de aceea, iată, Domnul va aduce peste ei apele puternice și multe ale Râului, pe împăratul
Asiriei și toată slava lui. Și el se va sui peste toate canalurile lui și va trece peste toate malurile sale. 8Și va mătura prin Iuda; va năpădi și se va revărsa, va ajunge până la gât. Și întinderea aripilor sale va
umplea lărgimea țării tale, Emanuele
! 9Însoțiți‐vă, popoarelor, și fiți zdrobite
și plecați urechea, voi toți care locuiți departe de pământ! Încingeți‐vă și fiți zdrobiți! Încingeți‐vă și fiți zdrobiți! 10Sfătuiți‐vă
și se va zădărnici! Vorbiți o vorbă și
nu va sta, căci
cu noi este Dumnezeu. 11Căci așa mi‐a vorbit Domnul cu mână tare și m‐a învățat să nu umblu în calea poporului acestuia, zicând: 12Să nu numiți Uneltire, pe tot ce numește poporul
acesta Uneltire. Și
nu vă temeți de teama lui, nici nu vă înfricoșați. 13Pe
Domnul oștirilor, pe el să‐l sfințiți; și el
să fie temerea voastră și el să fie înfricoșarea voastră. 14Și el
va fi locașul sfințit și piatra
de poticnire și stâncă de zdruncinare pentru amândouă casele lui Israel, cursă și laț pentru locuitorii Ierusalimului. 15Și mulți din ei se
11.25
vor poticni de ea și vor cădea și vor fi sfărâmați și vor da în cursă și vor fi prinși. 16Leagă mărturia, pecetluiește legea între ucenicii mei. 17Și eu voi aștepta pe Domnul care își ascunde
fața de casa lui Iacov și voi nădăjdui
în el. 18Iată
, eu și copiii pe care mi i‐a dat Domnul, suntem
semne și minuni în Israel de la Domnul oștirilor care locuiește pe muntele Sion. 19Și când vă vor zice: Întrebați
pe cei ce cheamă duhurile morților și pe ghicitorii care ciripesc
și îngână… Să nu întrebe un popor pe Dumnezeul său? Să meargă ei la
cei morți pentru cei vii? 20La
lege și la mărturie! Dacă nu
vorbesc după cuvântul acesta, nu este niciun revărsat de ziuă pentru ei. 21Și vă vor cutreiera greu apăsați și flămânzi. Și va fi așa: când vor flămânzi, se vor aprinde și vor blestema
pe împăratul lor și pe Dumnezeul lor și vor privi în sus; 22și se vor
uita la pământ și iată, strâmtorare și întuneric, întunecare de neliniște și vor fi izgoniți în întuneric
gros.
Nașterea și domnia Domnului păcii
91Totuși nu va fi întuneric
pentru țara care era în neliniște. În vremea
dintâi a adus ocară peste Zabulon și țara lui Neftali dar în
vremea din urmă a făcut slăvită calea mării dincolo de Iordan, Galileea neamurilor. 2Poporul
care umbla în întuneric a văzut o lumină mare, cei ce ședeau în țara umbrei morții, peste ei a strălucit lumina. 3Tu ai înmulțit neamul, i‐ai mărit bucuria: se bucură înaintea ta cu bucuria secerișului, cum se bucură când
împart prada. 4Căci ai sfărâmat jugul sarcinii sale și toiagul
de pe umărul său, nuiaua apăsătorului său, ca în ziua Madianului
. 5Căci toată cizma omului încălțat cu cizma în învălmășeală și veșmintele tăvălite în sânge, vor
fi pentru ars și mâncarea focului. 6Căci
un copil ni s‐a născut, un fiu
ni s‐a dat și domnia
va fi pe umărul său; și‐i vor pune numele: Minunat
, Sfetnic, Dumnezeu
Puternic, Tatăl Veșniciei, Domn
al păcii. 7Creșterea domniei lui și a păcii nu va avea
sfârșit, pe scaunul de domnie al lui David și în împărăția sa, ca s‐o întărească și s‐o sprijinească cu judecată și cu dreptate de acum și până în veac. Râvna
Domnului oștirilor va face aceasta.
Pedepse pentru Israel
8Domnul a trimis un cuvânt în Iacov și a căzut asupra lui Israel. 9Și tot poporul va cunoaște, chiar Efraim și locuitorul Samariei, care zic în mândria și trufia inimii: 10Cărămizile au căzut dar vom zidi cu pietre cioplite; sicomorii s‐au tăiat dar îi vom înlocui cu cedrii. 11De aceea Domnul va ridica pe potrivnicii lui Rețin împotriva lui și va întărâta pe vrăjmașii săi: 12pe Sirieni din față și pe filisteni dinapoi și vor înghiți pe Israel cu gura deschisă. Cu
toate acestea mânia sa nu se întoarce, mâna sa tot întinsă este. 13Dar poporul
nu s‐a întors la cel ce l‐a lovit și n‐a căutat pe Domnul oștirilor. 14De aceea Domnul va stârpi din Israel capul și coada, finicul și papura într‐o
singură zi. 15Bătrânul și fruntașul, el este capul; și prorocul care învață minciuni, el este coada. 16Căci povățuitorii
poporului acestuia îl rătăcesc și cei ce sunt povățuiți de ei sunt înghițiți. 17De aceea Domnul nu se va bucura de tinerii
lui și nu se va îndura de orfanii săi și de văduvele sale. Căci fiecare
este un fățarnic și făcător de rele și orice gură vorbește nebunie. Cu toate
acestea mânia sa nu se întoarce și mâna sa tot întinsă este. 18Căci răutatea arde
ca focul, mistuie scai și spini și aprinde desișurile pădurii și se înalță rotocol într‐un stâlp de fum. 19De mânia Domnului oștirilor este arsă
țara și poporul este mâncarea focului: nimeni
nu cruță pe fratele său. 20Și se răpește în dreapta și este flămând, și mănâncă la stânga și
nu se satură. Mănâncă fiecare
carnea brațului său: 21Manase pe Efraim și Efraim pe Manase și amândoi împreună împotriva lui Iuda. Cu toate
acestea mânia sa nu se întoarce și mâna sa tot întinsă este.
