Prăbușirea Siriei și a lui Israel
81Și Domnul mi‐a zis: Ia‐ți o tablă mare și scrie
pe ea cu condei de om: Pentru Maher‐Șalal, Haș‐Baz. 2Și mi‐am luat martori credincioși, pe preotul Urie
și pe Zaharia, fiul lui Berechia. 3Și m‐am apropiat de prorociță și ea a zămislit și a născut un fiu. Și Domnul mi‐a zis: Pune‐i numele: Maher‐Șalal‐Haș‐Baz. 4Căci
înainte de a ști copilul să strige: Tatăl meu! și Mamă‐mea! bogățiile
16.9
Damascului și prada Samariei vor fi duse dinaintea împăratului Asiriei. 5Și Domnul mi‐a vorbit iarăși, zicând: 6Fiindcă poporul acesta leapădă apele lin‐curgătoare ale Siloeului
și se bucură de
Rețin și de fiul lui Remalia, 7de aceea, iată, Domnul va aduce peste ei apele puternice și multe ale Râului, pe împăratul
Asiriei și toată slava lui. Și el se va sui peste toate canalurile lui și va trece peste toate malurile sale. 8Și va mătura prin Iuda; va năpădi și se va revărsa, va ajunge până la gât. Și întinderea aripilor sale va
umplea lărgimea țării tale, Emanuele
! 9Însoțiți‐vă, popoarelor, și fiți zdrobite
și plecați urechea, voi toți care locuiți departe de pământ! Încingeți‐vă și fiți zdrobiți! Încingeți‐vă și fiți zdrobiți! 10Sfătuiți‐vă
și se va zădărnici! Vorbiți o vorbă și
nu va sta, căci
cu noi este Dumnezeu. 11Căci așa mi‐a vorbit Domnul cu mână tare și m‐a învățat să nu umblu în calea poporului acestuia, zicând: 12Să nu numiți Uneltire, pe tot ce numește poporul
acesta Uneltire. Și
nu vă temeți de teama lui, nici nu vă înfricoșați. 13Pe
Domnul oștirilor, pe el să‐l sfințiți; și el
să fie temerea voastră și el să fie înfricoșarea voastră. 14Și el
va fi locașul sfințit și piatra
de poticnire și stâncă de zdruncinare pentru amândouă casele lui Israel, cursă și laț pentru locuitorii Ierusalimului. 15Și mulți din ei se
11.25
vor poticni de ea și vor cădea și vor fi sfărâmați și vor da în cursă și vor fi prinși. 16Leagă mărturia, pecetluiește legea între ucenicii mei. 17Și eu voi aștepta pe Domnul care își ascunde
fața de casa lui Iacov și voi nădăjdui
în el. 18Iată
, eu și copiii pe care mi i‐a dat Domnul, suntem
semne și minuni în Israel de la Domnul oștirilor care locuiește pe muntele Sion. 19Și când vă vor zice: Întrebați
pe cei ce cheamă duhurile morților și pe ghicitorii care ciripesc
și îngână… Să nu întrebe un popor pe Dumnezeul său? Să meargă ei la
cei morți pentru cei vii? 20La
lege și la mărturie! Dacă nu
vorbesc după cuvântul acesta, nu este niciun revărsat de ziuă pentru ei. 21Și vă vor cutreiera greu apăsați și flămânzi. Și va fi așa: când vor flămânzi, se vor aprinde și vor blestema
pe împăratul lor și pe Dumnezeul lor și vor privi în sus; 22și se vor
uita la pământ și iată, strâmtorare și întuneric, întunecare de neliniște și vor fi izgoniți în întuneric
gros.
Nașterea și domnia Domnului păcii
91Totuși nu va fi întuneric
pentru țara care era în neliniște. În vremea
dintâi a adus ocară peste Zabulon și țara lui Neftali dar în
vremea din urmă a făcut slăvită calea mării dincolo de Iordan, Galileea neamurilor. 2Poporul
care umbla în întuneric a văzut o lumină mare, cei ce ședeau în țara umbrei morții, peste ei a strălucit lumina. 3Tu ai înmulțit neamul, i‐ai mărit bucuria: se bucură înaintea ta cu bucuria secerișului, cum se bucură când
împart prada. 4Căci ai sfărâmat jugul sarcinii sale și toiagul
de pe umărul său, nuiaua apăsătorului său, ca în ziua Madianului
. 5Căci toată cizma omului încălțat cu cizma în învălmășeală și veșmintele tăvălite în sânge, vor
fi pentru ars și mâncarea focului. 6Căci
un copil ni s‐a născut, un fiu
ni s‐a dat și domnia
va fi pe umărul său; și‐i vor pune numele: Minunat
, Sfetnic, Dumnezeu
Puternic, Tatăl Veșniciei, Domn
al păcii. 7Creșterea domniei lui și a păcii nu va avea
sfârșit, pe scaunul de domnie al lui David și în împărăția sa, ca s‐o întărească și s‐o sprijinească cu judecată și cu dreptate de acum și până în veac. Râvna
Domnului oștirilor va face aceasta.
Pedepse pentru Israel
8Domnul a trimis un cuvânt în Iacov și a căzut asupra lui Israel. 9Și tot poporul va cunoaște, chiar Efraim și locuitorul Samariei, care zic în mândria și trufia inimii: 10Cărămizile au căzut dar vom zidi cu pietre cioplite; sicomorii s‐au tăiat dar îi vom înlocui cu cedrii. 11De aceea Domnul va ridica pe potrivnicii lui Rețin împotriva lui și va întărâta pe vrăjmașii săi: 12pe Sirieni din față și pe filisteni dinapoi și vor înghiți pe Israel cu gura deschisă. Cu
toate acestea mânia sa nu se întoarce, mâna sa tot întinsă este. 13Dar poporul
nu s‐a întors la cel ce l‐a lovit și n‐a căutat pe Domnul oștirilor. 14De aceea Domnul va stârpi din Israel capul și coada, finicul și papura într‐o
singură zi. 15Bătrânul și fruntașul, el este capul; și prorocul care învață minciuni, el este coada. 16Căci povățuitorii
poporului acestuia îl rătăcesc și cei ce sunt povățuiți de ei sunt înghițiți. 17De aceea Domnul nu se va bucura de tinerii
lui și nu se va îndura de orfanii săi și de văduvele sale. Căci fiecare
este un fățarnic și făcător de rele și orice gură vorbește nebunie. Cu toate
acestea mânia sa nu se întoarce și mâna sa tot întinsă este. 18Căci răutatea arde
ca focul, mistuie scai și spini și aprinde desișurile pădurii și se înalță rotocol într‐un stâlp de fum. 19De mânia Domnului oștirilor este arsă
țara și poporul este mâncarea focului: nimeni
nu cruță pe fratele său. 20Și se răpește în dreapta și este flămând, și mănâncă la stânga și
nu se satură. Mănâncă fiecare
carnea brațului său: 21Manase pe Efraim și Efraim pe Manase și amândoi împreună împotriva lui Iuda. Cu toate
acestea mânia sa nu se întoarce și mâna sa tot întinsă este.
Pedeapsa judecătorilor nedrepți
101Vai de cei ce hotărăsc
94.20
hotărârile nelegiuite și de scriitorii care scriu apăsarea 2ca să depărteze pe sărac de la judecată și să răpească dreptul celor necăjiți ai poporului meu, ca văduvele să fie prada lor și să despoaie pe orfani! 3Și ce
veți face în ziua cercetării
și în pieirea năprăznică ce va veni de departe? La cine veți fugi după ajutor și unde vă veți lăsa slava? 4Doar se vor pleca sub cei prinși și vor cădea sub cei uciși. Cu
toate acestea mânia sa nu se întoarce și mâna sa tot întinsă este.
Obrăznicia și smerirea lui Asur
5Ah, Asirianul, nuiaua mâniei mele! Și toiagul
care este în mâna lui este urgia mea. 6Îl voi trimite împotriva unui neam
fățarnic și îi voi da porunci
împotriva poporului mâniei mele ca să prade prăzi și să răpească răpiri și să‐i calce ca noroiul de pe ulițe. 7Dar
el nu cugetă așa și inima lui nu se gândește astfel; ci în inima lui este să nimicească și să stârpească nu puține neamuri. 8Căci
zice: Oare nu toți mai marii mei sunt împărați? 9Oare nu este Calnoul
ca
și Carchemișul? Oare nu este Hamatul ca și Arpadul? Oare nu este Samaria ca
și Damascul? 10După cum mâna mea a ajuns împărățiile idolilor și chipurile lor cioplite erau mai multe decât ale Ierusalimului și ale Samariei, 11cum am făcut Samariei și idolilor săi, oare nu tot astfel voi face Ierusalimului și chipurilor sale? 12Și va fi așa: după ce Domnul va împlini tot lucrul său peste
muntele Sion și peste Ierusalim, voi
pedepsi rodul îngâmfării inimii împăratului Asiriei și slava ochilor săi semeți. 13Fiindcă
a zis: Prin puterea mâinii mele am făcut‐o și prin înțelepciunea mea căci am pricepere; și am strămutat hotarele popoarelor și le‐am prădat comorile și am surpat, ca un puternic, pe cei ce șed pe scaune de domnie; 14și mâna
mea a ajuns ca pe un cuib, bogăția popoarelor, și cum strânge cineva ouăle părăsite, așa am strâns eu tot pământul și n‐a fost nimeni care să bată din aripă, sau să‐și deschidă gura sau să cârâiască. 15Oare se va făli
securea împotriva celui ce taie cu ea? Se va mândri fierăstrăul împotriva celui ce‐l mișcă? Ca și când toiagul ar mișca pe cei ce‐l ridică! Ca și când bățul ar ridica pe cel ce nu este lemn. 16De aceea Domnul Dumnezeul oștirilor va trimite slăbire printre cei grași
ai săi și sub slava lui va aprinde o ardere, ca arderea focului: 17Și lumina lui Israel va fi un foc și Sfântul său o flacără; și
va aprinde și va înghiți spinii săi și scaii săi într‐o singură zi, 18și va mistui slava pădurii sale și a mănoasei sale câmpii
, suflet și carne; și vor fi ca un bolnav care piere. 19Și rămășița copacilor pădurii sale va fi puțină: un copil îi va putea scrie. 20Și va fi așa: în ziua aceea rămășița lui Israel și cei scăpați ai casei lui Iacov nu
se vor mai rezema pe cel ce i‐a lovit ci se vor rezema pe Domnul, Sfântul lui Israel, în adevăr. 21Rămășița
se va întoarce, rămășița lui Iacov, la Dumnezeul cel puternic. 22Căci chiar
dacă ar fi poporul tău Israel ca nisipul mării
, numai o rămășiță din el se va întoarce; nimicirea
hotărâtă se va vărsa în dreptate: 23Căci Domnul Dumnezeul oștirilor va face în mijlocul țării întregi o
nimicire, da, și hotărâtă. 24De aceea așa zice Domnul Dumnezeul oștirilor: Nu
te teme, poporul meu, care locuiești în Sion, de Asirian. El te va lovi cu toiag și va ridica bățul său asupra ta în felul Egiptului
. 25Căci
încă foarte puțin și urgia
va fi împlinită și mânia mea spre nimicirea lor. 26Și Domnul oștirilor va stârni un bici
împotriva lui, ca în bătaia
Madianului la stânca Oreb. Și toiagul
său va fi peste mare și‐l va înălța în felul Egiptului. 27Și va fi așa: în ziua aceea sarcina sa se
va depărta de pe umărul tău și jugul său de pe grumazul tău și jugul se va sfărâma de mult untdelemn
. 28El a venit la Aiat, a trecut prin Migron, își lasă calabalâcul în Micmaș. 29Au trecut trecătoarea
; își fac popasul în Gheba
; Rama se cutremură, Ghibea lui Saul a fugit. 30Înalță‐ți glasul, fiică
a Galimului! Ascultă, Laiso
! Sărmane
Anatot! 31Madmena
fuge; locuitorii Ghebimului fug la adăpost, 32chiar azi se va opri în
22.19Neem. 11.32
Nob. El își clatină
mâna la muntele fiicei
Sionului, dealul Ierusalimului… 33Iată, Domnul Dumnezeul oștirilor taie ramurile cu groază și cei înalți la statură vor fi tăiați și cei
semeți se vor smeri 34și va face luminiș în desimea pădurii cu fierul și Libanul va cădea prin unul măreț.
