Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
1

11Iacov

1.1
Fapte. 12.17
15.13Gal. 1.19
2.9Iuda 1
, rob
1.1
Tit 1.1
al lui Dumnezeu și al Domnului Isus Hristos, celor
1.1
Fapte. 26.7
douăsprezece seminții care
1.1
Deut. 32.26In. 7.35Fapte. 2.5
8.11 Pet. 1.1
sunt în împrăștiere, vă dorește bucurie.

Încercările

2Frații mei

1.2
Mat. 5.12Fapte. 5.41Evr. 10.341 Pet. 4.13,16
, socotiți mare bucurie când veți cădea în felurite
1.2
1 Pet. 1.6
ispite, 3știind
1.3
Rom. 5.3
că încercarea credinței voastre lucrează răbdare. 4Dar răbdarea să‐și aibă lucrarea desăvârșită, ca să fiți desăvârșiți și întregi, neavând lipsă de nimic. 5Iar dacă
1.5
1 Reg. 3.9,11,12Prov. 2.3
cineva dintre voi are lipsă de înțelepciune, să
1.5
Mat. 7.7
21.22Mc. 11.24Lc. 11.9In. 14.13
15.7
16.23
ceară de la Dumnezeu care dă tuturor cu dărnicie și nu înfruntă, și i se
1.5
Ier. 29.121 In. 5.14,15
va da. 6Dar
1.6
Mc. 11.241 Tim. 2.8
să ceară cu credință, neîndoindu‐se de nimic; căci cine se îndoiește, seamănă cu valul mării mișcat de vânt și aruncat încoace și încolo. 7Căci să nu socotească acel om că va lua ceva de la Domnul; 8este un bărbat
1.8
Cap. 4.8.
îndoielnic, nestatornic în toate căile sale.

Bogatul și omul de jos

9Iar fratele cel smerit să se laude în înălțarea lui, 10și bogatul în smerirea lui, pentru că

1.10
Iov 14.2Ps. 37.2
90.5,6
102.11
103.15Is. 40.61 Cor. 7.311 Pet. 1.241 In. 2.17
va trece ca o floare a ierbii. 11Căci a răsărit soarele cu arșița sa și a uscat iarba, și floarea ei a căzut și podoaba feței ei a pierit: așa și bogatul se va vesteji în umbletele sale. 12Fericit
1.12
Iov 5.17Prov. 3.11,12Evr. 12.5Ap. 3.19
este omul care rabdă ispita, pentru că după ce va fi găsit bun, va lua cununa
1.12
1 Cor. 9.252 Tim. 4.81 Pet. 5.4Ap. 2.10
vieții pe care
1.12
Mat. 10.22
19.28,29
a făgăduit‐o Domnul celor ce‐l iubesc.

Dumnezeu nu ispitește

13Nimeni când este ispitit să nu zică: Sunt ispitit de Dumnezeu. Căci Dumnezeu este neispitit de rele și el nu ispitește pe nimeni. 14Dar fiecare este ispitit, fiind tras și momit de pofta sa. 15Apoi pofta

1.15
Iov 15.35Ps. 7.14
, după ce a zămislit, naște păcat; iar păcatul, odată săvârșit, naște
1.15
Rom. 6.21,23
moarte.

Împlinirea cuvântului

16Nu vă rătăciți, frații mei iubiți. 17Orice

1.17
In. 3.271 Cor. 4.7
dare bună și orice dar desăvârșit se pogoară de sus de la Tatăl luminilor, la
1.17
Num. 23.191 Sam. 15.29Mal. 3.6Rom. 11.29
care nu este schimbare sau umbră de mutare. 18El
1.18
In. 1.13
3.31 Cor. 4.151 Pet. 1.23
, de bunăvoia sa, ne‐a născut prin cuvântul adevărului, ca
1.18
Ef. 1.12
să fim o pârgă
1.18
Ier. 2.3Ap. 14.4
a făpturilor sale. 19Să știți, frații mei iubiți: orice om să
1.19
Ecl. 5.1
fie ager la auzire, încet
1.19
Prov. 10.19
17.27Ecl. 5.2
la vorbire, încet la mânie
1.19
Prov. 14.17
16.32Ecl. 7.9
: 20căci mânia omului nu lucrează dreptatea lui Dumnezeu. 21De aceea, lepădând
1.21
Col. 3.81 Pet. 2.1
orice murdărie și revărsare de răutate, primiți cu blândețe cuvântul sădit, care
1.21
Fapte. 13.26Rom. 1.161 Cor. 15.2Ef. 1.13Tit 2.11Evr. 2.31 Pet. 1.9
poate să vă mântuiască sufletele. 22Fiți dar împlinitori
1.22
Mat. 7.21Lc. 6.46
11.28Rom. 2.131 In. 3.7
ai cuvântului și nu numai auzitori, înșelându‐vă pe voi înșivă. 23Pentru că dacă
1.23
Lc. 6.47
cineva este auzitor al cuvântului și nu împlinitor, el seamănă cu un bărbat care își privește în oglindă fața sa din naștere; 24căci s‐a privit pe sine și a plecat și a uitat îndată ce fel de om era. 25Cine
1.25
2 Cor. 3.18
s‐a uitat însă de aproape în legea
1.25
Cap. 2.12.
desăvârșită, aceea a slobozeniei, și a stăruit în ea, nefăcându‐se un auzitor uituc, ci un făcător cu fapta, acesta va fi
1.25
In. 13.17
fericit în facerea lui. 26Dacă i se pare cuiva că este religios în timp ce nu‐și
1.26
Ps. 34.13
39.11 Pet. 3.10
ține limba în frâu, ci își amăgește inima, religia acestui om este deșartă. 27Religia curată și fără pată la Dumnezeu și Tatăl este aceasta: a
1.27
Is. 1.16,17
58.6,7Mat. 25.36
cerceta pe orfani și
1.27
Rom. 12.21 In. 5.18
pe văduve în necazul lor și a se păzi pe sine însuși neîntinat de lume.