Osândirea deosebirilor greșite
21Frații mei, să nu aveți credința Domnului nostru Isus Hristos, Domnul slavei, cu căutare
la fața omului
16.19Prov. 24.23
28.21Mat. 22.16Iuda 16
. 2Căci dacă va intra în sinagoga voastră un bărbat având un inel de aur în deget, în veșmânt strălucitor și va intra și un sărac în veșmânt soios 3și vă veți uita cu luare aminte spre cel ce poartă veșmântul cel strălucitor și veți zice: Tu șezi aici bine! Și săracului îi veți zice: Tu stai colo sau șezi sub scăunelul picioarelor mele! 4Oare nu faceți voi o deosebire în voi înșivă și v‐ați făcut judecători cu gânduri rele? 5Ascultați, frații mei iubiți, oare nu și‐a
ales Dumnezeu pe cei săraci față de lume, ca să fie bogați
în credință și moștenitori ai împărăției pe care
12.321 Cor. 2.92 Tim. 4.8
a făgăduit‐o celor ce‐l iubesc? 6Iar voi
ați necinstit pe sărac. Oare nu bogații vă asupresc și vă
17.6
18.12
târăsc înaintea judecătorilor? 7Nu hulesc ei numele cel bun care a fost chemat peste voi? 8Dacă într‐adevăr împliniți legea împărătească potrivit scripturii
6.2
: Iubește pe aproapele tău ca pe tine însuți! bine faceți. 9Dar dacă voi căutați
la fața omului, lucrați păcat, fiind dovediți de lege călcători ai ei. 10Căci cine va păzi toată legea dar va păcătui într‐o singură poruncă, s‐a făcut
vinovat de toate. 11Căci cine a zis
: Nu preacurvi, a zis și: Nu omorî; iar dacă nu preacurvești dar omori, te‐ai făcut călcător de lege. 12Vorbiți așa și faceți așa ca unii care au să fie judecați printr‐o lege
a slobozeniei. 13Căci judecata
18.35
25.41,42
este fără milă pentru cel ce nu face milă; mila
se fălește împotriva judecății.
Credință fără fapte
14Ce
folos este, frații mei, dacă zice cineva că are credință, dar n‐are fapte? Oare îl poate mântui credința? 15Dacă
un frate sau o soră sunt goi și au lipsă de hrana de fiecare zi 16și cineva dintre voi le
va zice: Mergeți în pace, încălziți‐vă și săturați‐vă! dar nu le dați cele trebuincioase trupului, ce folos este? 17Așa și credința, dacă nu va avea fapte este moartă în sine. 18Dar va zice cineva: Tu ai credință și eu am fapte. Arată‐mi credința ta fără fapte, și
eu îți voi arăta din faptele mele credința mea. 19Tu crezi că Dumnezeu este unul? Bine faci; și
5.7Lc. 4.31Fapte. 16.17
19.15
dracii cred și se înfioară! 20Voiești dar să știi, om deșert, că credința fără fapte este neroditoare? 21Oare Avraam, tatăl nostru, n‐a fost îndreptățit din fapte, fiindcă
a adus jertfă pe altar pe Isaac, fiul său? 22Vezi că
credința lucrează împreună cu faptele lui, și credința a fost făcută desăvârșită din fapte. 23Și a fost împlinită scriptura care zice: Iar Avraam a
crezut pe Dumnezeu, și i s‐a socotit ca dreptate; și a fost numit prieten
al lui Dumnezeu. 24Vedeți că omul este îndreptățit din fapte și nu numai din credință. 25Dar asemenea și Rahav
curva, n‐a fost oare îndreptățită din fapte, fiindcă a primit pe soli și i‐a scos afară pe altă cale? 26Căci după cum trupul fără duh este mort, așa și credința fără fapte este moartă.