Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
1

11Iacov

1.1
Fapte. 12.17
15.13Gal. 1.19
2.9Iuda 1
, rob
1.1
Tit 1.1
al lui Dumnezeu și al Domnului Isus Hristos, celor
1.1
Fapte. 26.7
douăsprezece seminții care
1.1
Deut. 32.26In. 7.35Fapte. 2.5
8.11 Pet. 1.1
sunt în împrăștiere, vă dorește bucurie.

Încercările

2Frații mei

1.2
Mat. 5.12Fapte. 5.41Evr. 10.341 Pet. 4.13,16
, socotiți mare bucurie când veți cădea în felurite
1.2
1 Pet. 1.6
ispite, 3știind
1.3
Rom. 5.3
că încercarea credinței voastre lucrează răbdare. 4Dar răbdarea să‐și aibă lucrarea desăvârșită, ca să fiți desăvârșiți și întregi, neavând lipsă de nimic. 5Iar dacă
1.5
1 Reg. 3.9,11,12Prov. 2.3
cineva dintre voi are lipsă de înțelepciune, să
1.5
Mat. 7.7
21.22Mc. 11.24Lc. 11.9In. 14.13
15.7
16.23
ceară de la Dumnezeu care dă tuturor cu dărnicie și nu înfruntă, și i se
1.5
Ier. 29.121 In. 5.14,15
va da. 6Dar
1.6
Mc. 11.241 Tim. 2.8
să ceară cu credință, neîndoindu‐se de nimic; căci cine se îndoiește, seamănă cu valul mării mișcat de vânt și aruncat încoace și încolo. 7Căci să nu socotească acel om că va lua ceva de la Domnul; 8este un bărbat
1.8
Cap. 4.8.
îndoielnic, nestatornic în toate căile sale.

Bogatul și omul de jos

9Iar fratele cel smerit să se laude în înălțarea lui, 10și bogatul în smerirea lui, pentru că

1.10
Iov 14.2Ps. 37.2
90.5,6
102.11
103.15Is. 40.61 Cor. 7.311 Pet. 1.241 In. 2.17
va trece ca o floare a ierbii. 11Căci a răsărit soarele cu arșița sa și a uscat iarba, și floarea ei a căzut și podoaba feței ei a pierit: așa și bogatul se va vesteji în umbletele sale. 12Fericit
1.12
Iov 5.17Prov. 3.11,12Evr. 12.5Ap. 3.19
este omul care rabdă ispita, pentru că după ce va fi găsit bun, va lua cununa
1.12
1 Cor. 9.252 Tim. 4.81 Pet. 5.4Ap. 2.10
vieții pe care
1.12
Mat. 10.22
19.28,29
a făgăduit‐o Domnul celor ce‐l iubesc.

Dumnezeu nu ispitește

13Nimeni când este ispitit să nu zică: Sunt ispitit de Dumnezeu. Căci Dumnezeu este neispitit de rele și el nu ispitește pe nimeni. 14Dar fiecare este ispitit, fiind tras și momit de pofta sa. 15Apoi pofta

1.15
Iov 15.35Ps. 7.14
, după ce a zămislit, naște păcat; iar păcatul, odată săvârșit, naște
1.15
Rom. 6.21,23
moarte.

Împlinirea cuvântului

16Nu vă rătăciți, frații mei iubiți. 17Orice

1.17
In. 3.271 Cor. 4.7
dare bună și orice dar desăvârșit se pogoară de sus de la Tatăl luminilor, la
1.17
Num. 23.191 Sam. 15.29Mal. 3.6Rom. 11.29
care nu este schimbare sau umbră de mutare. 18El
1.18
In. 1.13
3.31 Cor. 4.151 Pet. 1.23
, de bunăvoia sa, ne‐a născut prin cuvântul adevărului, ca
1.18
Ef. 1.12
să fim o pârgă
1.18
Ier. 2.3Ap. 14.4
a făpturilor sale. 19Să știți, frații mei iubiți: orice om să
1.19
Ecl. 5.1
fie ager la auzire, încet
1.19
Prov. 10.19
17.27Ecl. 5.2
la vorbire, încet la mânie
1.19
Prov. 14.17
16.32Ecl. 7.9
: 20căci mânia omului nu lucrează dreptatea lui Dumnezeu. 21De aceea, lepădând
1.21
Col. 3.81 Pet. 2.1
orice murdărie și revărsare de răutate, primiți cu blândețe cuvântul sădit, care
1.21
Fapte. 13.26Rom. 1.161 Cor. 15.2Ef. 1.13Tit 2.11Evr. 2.31 Pet. 1.9
poate să vă mântuiască sufletele. 22Fiți dar împlinitori
1.22
Mat. 7.21Lc. 6.46
11.28Rom. 2.131 In. 3.7
ai cuvântului și nu numai auzitori, înșelându‐vă pe voi înșivă. 23Pentru că dacă
1.23
Lc. 6.47
cineva este auzitor al cuvântului și nu împlinitor, el seamănă cu un bărbat care își privește în oglindă fața sa din naștere; 24căci s‐a privit pe sine și a plecat și a uitat îndată ce fel de om era. 25Cine
1.25
2 Cor. 3.18
s‐a uitat însă de aproape în legea
1.25
Cap. 2.12.
desăvârșită, aceea a slobozeniei, și a stăruit în ea, nefăcându‐se un auzitor uituc, ci un făcător cu fapta, acesta va fi
1.25
In. 13.17
fericit în facerea lui. 26Dacă i se pare cuiva că este religios în timp ce nu‐și
1.26
Ps. 34.13
39.11 Pet. 3.10
ține limba în frâu, ci își amăgește inima, religia acestui om este deșartă. 27Religia curată și fără pată la Dumnezeu și Tatăl este aceasta: a
1.27
Is. 1.16,17
58.6,7Mat. 25.36
cerceta pe orfani și
1.27
Rom. 12.21 In. 5.18
pe văduve în necazul lor și a se păzi pe sine însuși neîntinat de lume.

2

Osândirea deosebirilor greșite

21Frații mei, să nu aveți credința Domnului nostru Isus Hristos, Domnul slavei, cu căutare

2.1
1 Cor. 2.8
la fața omului
2.1
Lev. 19.15Deut. 1.17
16.19Prov. 24.23
28.21Mat. 22.16Iuda 16
. 2Căci dacă va intra în sinagoga voastră un bărbat având un inel de aur în deget, în veșmânt strălucitor și va intra și un sărac în veșmânt soios 3și vă veți uita cu luare aminte spre cel ce poartă veșmântul cel strălucitor și veți zice: Tu șezi aici bine! Și săracului îi veți zice: Tu stai colo sau șezi sub scăunelul picioarelor mele! 4Oare nu faceți voi o deosebire în voi înșivă și v‐ați făcut judecători cu gânduri rele? 5Ascultați, frații mei iubiți, oare nu și‐a
2.5
In. 7.481 Cor. 1.26,28
ales Dumnezeu pe cei săraci față de lume, ca să fie bogați
2.5
Lc. 12.211 Tim. 6.18Ap. 2.9
în credință și moștenitori ai împărăției pe care
2.5
Ex. 20.61 Sam. 2.30Prov. 8.17Mat. 5.3Lc. 6.20
12.321 Cor. 2.92 Tim. 4.8
a făgăduit‐o celor ce‐l iubesc? 6Iar voi
2.6
1 Cor. 11.22
ați necinstit pe sărac. Oare nu bogații vă asupresc și vă
2.6
Fapte. 13.50
17.6
18.12
târăsc înaintea judecătorilor? 7Nu hulesc ei numele cel bun care a fost chemat peste voi? 8Dacă într‐adevăr împliniți legea împărătească potrivit scripturii
2.8
Lev. 19.18Mat. 22.39Rom. 13.8,9Gal. 5.14
6.2
: Iubește pe aproapele tău ca pe tine însuți! bine faceți. 9Dar dacă voi căutați
2.9
Vers. 1.
la fața omului, lucrați păcat, fiind dovediți de lege călcători ai ei. 10Căci cine va păzi toată legea dar va păcătui într‐o singură poruncă, s‐a făcut
2.10
Deut. 27.26Mat. 5.19Gal. 3.10
vinovat de toate. 11Căci cine a zis
2.11
Ex. 20.13,14
: Nu preacurvi, a zis și: Nu omorî; iar dacă nu preacurvești dar omori, te‐ai făcut călcător de lege. 12Vorbiți așa și faceți așa ca unii care au să fie judecați printr‐o lege
2.12
Cap. 1.25.
a slobozeniei. 13Căci judecata
2.13
Iov 22.6Prov. 21.13Mat. 6.15
18.35
25.41,42
este fără milă pentru cel ce nu face milă; mila
2.13
In. 4.17,18
se fălește împotriva judecății.

Credință fără fapte

14Ce

2.14
Mat. 7.26
folos este, frații mei, dacă zice cineva că are credință, dar n‐are fapte? Oare îl poate mântui credința? 15Dacă
2.15
Iov 31.19,20Lc. 3.11
un frate sau o soră sunt goi și au lipsă de hrana de fiecare zi 16și cineva dintre voi le
2.16
1 In. 3.18
va zice: Mergeți în pace, încălziți‐vă și săturați‐vă! dar nu le dați cele trebuincioase trupului, ce folos este? 17Așa și credința, dacă nu va avea fapte este moartă în sine. 18Dar va zice cineva: Tu ai credință și eu am fapte. Arată‐mi credința ta fără fapte, și
2.18
Cap. 3.13.
eu îți voi arăta din faptele mele credința mea. 19Tu crezi că Dumnezeu este unul? Bine faci; și
2.19
Mat. 8.29Mc. 1.24
5.7Lc. 4.31Fapte. 16.17
19.15
dracii cred și se înfioară! 20Voiești dar să știi, om deșert, că credința fără fapte este neroditoare? 21Oare Avraam, tatăl nostru, n‐a fost îndreptățit din fapte, fiindcă
2.21
Gen. 22.9,12
a adus jertfă pe altar pe Isaac, fiul său? 22Vezi că
2.22
Evr. 11.12
credința lucrează împreună cu faptele lui, și credința a fost făcută desăvârșită din fapte. 23Și a fost împlinită scriptura care zice: Iar Avraam a
2.23
Gen. 15.6Rom. 4.3Gal. 3.6
crezut pe Dumnezeu, și i s‐a socotit ca dreptate; și a fost numit prieten
2.23
2 Cron. 20.7Is. 41.8
al lui Dumnezeu. 24Vedeți că omul este îndreptățit din fapte și nu numai din credință. 25Dar asemenea și Rahav
2.25
Ios. 2.1Evr. 11.31
curva, n‐a fost oare îndreptățită din fapte, fiindcă a primit pe soli și i‐a scos afară pe altă cale? 26Căci după cum trupul fără duh este mort, așa și credința fără fapte este moartă.

3

Cumpătarea în vorbire

31Nu

3.1
Mat. 23.8,10Rom. 2.20,211 Pet. 5.3
fiți mulți învățători, frații mei, știind
3.1
Lc. 6.37
că vom lua mai mare judecată. 2Căci toți ne poticnim în
3.2
1 Reg. 8.462 Cron. 6.36Prov. 20.9Ecl. 7.201 In. 1.8
multe feluri. Dacă
3.2
Ps. 34.131 Pet. 3.10
nu se poticnește cineva în cuvânt, acesta este
3.2
Mat. 12.37
un bărbat desăvârșit, în stare să înfrâneze și tot trupul. 3Iar dacă punem frânele în gurile cailor
3.3
Ps. 32.9
ca să ni‐i supunem, ducem după noi și tot trupul lor. 4Iată chiar corăbiile, deși sunt așa de mari și mânate de vânturi iuți, sunt duse de o cârmă foarte mică încotro voiește pornirea celui ce le cârmuește. 5Așa și limba
3.5
Prov. 12.18
15.2
, este un mic mădular și se fălește cu lucruri mari
3.5
Ps. 12.3
73.8,9
. Iată un mic foc ce mare pădure aprinde! 6Și limba
3.6
Prov. 16.27
este un foc: lumea nedreptății! Limba este așezată între mădularele noastre, ea mânjește
3.6
Mat. 15.11,18,19,20Mc. 7.15,20,23
tot trupul și aprinde cu flacără roata nașterii și este aprinsă cu flacări de gheenă. 7Căci orice fire de fiare și păsări, de târâtoare și de viețuitoare de mare este domolită și a fost domolită de firea omenească, 8dar limba nimeni dintre oameni nu poate s‐o domolească; este un rău fără odihnă, este plină
3.8
Ps. 140.3
de otravă aducătoare de moarte. 9Cu ea binecuvântăm pe Domnul și Tatăl și cu ea blestemăm pe oameni, care
3.9
Gen. 1.26
5.1
9.6
sunt făcuți după asemănarea lui Dumnezeu. 10Din aceeași gură iese binecuvântare și blestem. Nu trebuie, frații mei, ca acestea să fie așa. 11Nu cumva izvorul aruncă din aceeași deschizătură dulce și amară? 12Oare poate, frații mei, un smochin să facă măsline sau o viță smochine? Nici apa sărată nu poate face apă dulce.

Înțelepciunea care vine de sus

13Cine

3.13
Gal. 6.4
este înțelept și înțelegător între voi? Să‐și arate din purtarea bună faptele
3.13
Cap. 2.18.
lui cu blândețe
3.13
Cap. 1.21.
de înțelepciune. 14Iar dacă aveți gelozie
3.14
Rom. 13.13
amară și duh de partidă în inima voastră, nu
3.14
Rom. 2.17,23
vă făliți și nu mințiți împotriva adevărului. 15Această
3.15
Fil. 3.19
înțelepciune nu vine de sus ci este pământească, sufletească, drăcească. 16Căci unde
3.16
1 Cor. 3.3Gal. 5.20
este gelozie și duh de partidă, acolo este neorânduială și orice luptă rea. 17Dar înțelepciunea
3.17
1 Cor. 2.6,7
de sus este mai întâi curată, apoi pașnică, învoitoare, ascultătoare, plină de milă și de roade bune, neîndoielnică, fără fățărnicie
3.17
Rom. 12.91 Pet. 1.22
2.11 In. 3.18
. 18Și
3.18
Prov. 11.18Osea 10.12Mat. 5.9Fil. 1.11Evr. 12.11
rodul dreptății este semănat în pace de cei ce fac pace.