Osândirea deosebirilor greșite
21Frații mei, să nu aveți credința Domnului nostru Isus Hristos, Domnul slavei, cu căutare
la fața omului
16.19Prov. 24.23
28.21Mat. 22.16Iuda 16
. 2Căci dacă va intra în sinagoga voastră un bărbat având un inel de aur în deget, în veșmânt strălucitor și va intra și un sărac în veșmânt soios 3și vă veți uita cu luare aminte spre cel ce poartă veșmântul cel strălucitor și veți zice: Tu șezi aici bine! Și săracului îi veți zice: Tu stai colo sau șezi sub scăunelul picioarelor mele! 4Oare nu faceți voi o deosebire în voi înșivă și v‐ați făcut judecători cu gânduri rele? 5Ascultați, frații mei iubiți, oare nu și‐a
ales Dumnezeu pe cei săraci față de lume, ca să fie bogați
în credință și moștenitori ai împărăției pe care
12.321 Cor. 2.92 Tim. 4.8
a făgăduit‐o celor ce‐l iubesc? 6Iar voi
ați necinstit pe sărac. Oare nu bogații vă asupresc și vă
17.6
18.12
târăsc înaintea judecătorilor? 7Nu hulesc ei numele cel bun care a fost chemat peste voi? 8Dacă într‐adevăr împliniți legea împărătească potrivit scripturii
6.2
: Iubește pe aproapele tău ca pe tine însuți! bine faceți. 9Dar dacă voi căutați
la fața omului, lucrați păcat, fiind dovediți de lege călcători ai ei. 10Căci cine va păzi toată legea dar va păcătui într‐o singură poruncă, s‐a făcut
vinovat de toate. 11Căci cine a zis
: Nu preacurvi, a zis și: Nu omorî; iar dacă nu preacurvești dar omori, te‐ai făcut călcător de lege. 12Vorbiți așa și faceți așa ca unii care au să fie judecați printr‐o lege
a slobozeniei. 13Căci judecata
18.35
25.41,42
este fără milă pentru cel ce nu face milă; mila
se fălește împotriva judecății.
Credință fără fapte
14Ce
folos este, frații mei, dacă zice cineva că are credință, dar n‐are fapte? Oare îl poate mântui credința? 15Dacă
un frate sau o soră sunt goi și au lipsă de hrana de fiecare zi 16și cineva dintre voi le
va zice: Mergeți în pace, încălziți‐vă și săturați‐vă! dar nu le dați cele trebuincioase trupului, ce folos este? 17Așa și credința, dacă nu va avea fapte este moartă în sine. 18Dar va zice cineva: Tu ai credință și eu am fapte. Arată‐mi credința ta fără fapte, și
eu îți voi arăta din faptele mele credința mea. 19Tu crezi că Dumnezeu este unul? Bine faci; și
5.7Lc. 4.31Fapte. 16.17
19.15
dracii cred și se înfioară! 20Voiești dar să știi, om deșert, că credința fără fapte este neroditoare? 21Oare Avraam, tatăl nostru, n‐a fost îndreptățit din fapte, fiindcă
a adus jertfă pe altar pe Isaac, fiul său? 22Vezi că
credința lucrează împreună cu faptele lui, și credința a fost făcută desăvârșită din fapte. 23Și a fost împlinită scriptura care zice: Iar Avraam a
crezut pe Dumnezeu, și i s‐a socotit ca dreptate; și a fost numit prieten
al lui Dumnezeu. 24Vedeți că omul este îndreptățit din fapte și nu numai din credință. 25Dar asemenea și Rahav
curva, n‐a fost oare îndreptățită din fapte, fiindcă a primit pe soli și i‐a scos afară pe altă cale? 26Căci după cum trupul fără duh este mort, așa și credința fără fapte este moartă.
Cumpătarea în vorbire
31Nu
fiți mulți învățători, frații mei, știind
că vom lua mai mare judecată. 2Căci toți ne poticnim în
multe feluri. Dacă
nu se poticnește cineva în cuvânt, acesta este
un bărbat desăvârșit, în stare să înfrâneze și tot trupul. 3Iar dacă punem frânele în gurile cailor
ca să ni‐i supunem, ducem după noi și tot trupul lor. 4Iată chiar corăbiile, deși sunt așa de mari și mânate de vânturi iuți, sunt duse de o cârmă foarte mică încotro voiește pornirea celui ce le cârmuește. 5Așa și limba
15.2
, este un mic mădular și se fălește cu lucruri mari
73.8,9
. Iată un mic foc ce mare pădure aprinde! 6Și limba
este un foc: lumea nedreptății! Limba este așezată între mădularele noastre, ea mânjește
tot trupul și aprinde cu flacără roata nașterii și este aprinsă cu flacări de gheenă. 7Căci orice fire de fiare și păsări, de târâtoare și de viețuitoare de mare este domolită și a fost domolită de firea omenească, 8dar limba nimeni dintre oameni nu poate s‐o domolească; este un rău fără odihnă, este plină
de otravă aducătoare de moarte. 9Cu ea binecuvântăm pe Domnul și Tatăl și cu ea blestemăm pe oameni, care
5.1
9.6
sunt făcuți după asemănarea lui Dumnezeu. 10Din aceeași gură iese binecuvântare și blestem. Nu trebuie, frații mei, ca acestea să fie așa. 11Nu cumva izvorul aruncă din aceeași deschizătură dulce și amară? 12Oare poate, frații mei, un smochin să facă măsline sau o viță smochine? Nici apa sărată nu poate face apă dulce.
Înțelepciunea care vine de sus
13Cine
este înțelept și înțelegător între voi? Să‐și arate din purtarea bună faptele
lui cu blândețe
de înțelepciune. 14Iar dacă aveți gelozie
amară și duh de partidă în inima voastră, nu
vă făliți și nu mințiți împotriva adevărului. 15Această
înțelepciune nu vine de sus ci este pământească, sufletească, drăcească. 16Căci unde
este gelozie și duh de partidă, acolo este neorânduială și orice luptă rea. 17Dar înțelepciunea
de sus este mai întâi curată, apoi pașnică, învoitoare, ascultătoare, plină de milă și de roade bune, neîndoielnică, fără fățărnicie
2.11 In. 3.18
. 18Și
rodul dreptății este semănat în pace de cei ce fac pace.
Lupta împotriva poftelor
41De unde sunt războaie și de unde lupte între voi? Nu vin oare de aici, din poftele voastre care
se oștesc în mădularele voastre? 2Poftiți și n‐aveți; omorâți și pizmuiți și nu puteți dobândi: vă luptați și vă războiți; și n‐aveți pentru că nu cereți. 3Cereți
35.12Ps. 18.41Prov. 1.28Is. 1.15Ier. 11.11Mica 3.4Zah. 7.13
și nu primiți, pentru că
5.14
cereți rău, ca să cheltuiți în plăcerile voastre. 4Preacurvelor
, nu știți că prietenia
lumii este vrăjmășie cu Dumnezeu? Deci cine
17.14Gal. 1.10
va voi să fie prieten al lumii se face vrăjmaș al lui Dumnezeu. 5Sau vi se pare că în zadar vorbește scriptura? Oare cu pizmă dorește Duhul
8.21Num. 11.29Prov. 21.10
pe care l‐a făcut să locuiască în noi? 6Însă dă un mai mare har. De aceea scriptura zice: Dumnezeu
29.23Mat. 23.12Lc. 1.52
14.11
18.141 Pet. 5.5
se împotrivește celor mândri, dar dă har celor smeriți. 7Supuneți‐vă deci lui Dumnezeu; dar împotriviți‐vă
6.111 Pet. 5.9
diavolului și el va fugi de la voi. 8Apropiați‐vă
de Dumnezeu și el se va apropia de voi. Curățiți‐vă
mâinile, păcătoșilor, și sfințiți‐vă
inimile, cei
cu sufletul împărțit. 9Simțiți
durere și întristați‐vă și plângeți; râsul vostru să se prefacă în întristare și bucuria în rușine de voi înșivă. 10Smeriți‐vă
18.141 Pet. 5.6
înaintea Domnului și el vă va înălța. 11Nu
vă vorbiți de rău unii pe alții, fraților. Cine vorbește de rău pe fratele său sau
judecă pe fratele său, vorbește de rău legea și judecă legea; iar dacă judeci legea, nu ești făcător al legii, ci judecător. 12Unul singur este legiuitor și judecător: Cel ce
poate să mântuiască și să piardă; dar tu
cine ești, care judeci pe aproapele tău?
Către cei ce fac planuri
13Veniți
acum cei ce ziceți: Astăzi sau mâine vom pleca la cetatea cutare și vom face acolo anul și vom face negustorie și vom câștiga. 14Voi care nu știți cele de mâine. Ce este viața voastră? Căci sunteți un abur
care se arată puțin și apoi piere. 15În loc să ziceți: Dacă va
16.7Evr. 6.3
voi Domnul și vom trăi, vom face și aceasta sau aceea. 16Dar acum vă lăudați cu lăudăroșiile voastre; orice
laudă de felul acesta este rea. 17Deci cine
15.22Rom. 1.20,21,32
2.17,18,23
știe să facă bine și nu face, acela are păcat.
