31Nu
fiți mulți învățători, frații mei, știind
că vom lua mai mare judecată. 2Căci toți ne poticnim în
multe feluri. Dacă
nu se poticnește cineva în cuvânt, acesta este
un bărbat desăvârșit, în stare să înfrâneze și tot trupul. 3Iar dacă punem frânele în gurile cailor
ca să ni‐i supunem, ducem după noi și tot trupul lor. 4Iată chiar corăbiile, deși sunt așa de mari și mânate de vânturi iuți, sunt duse de o cârmă foarte mică încotro voiește pornirea celui ce le cârmuește. 5Așa și limba
15.2
, este un mic mădular și se fălește cu lucruri mari
73.8,9
. Iată un mic foc ce mare pădure aprinde! 6Și limba
este un foc: lumea nedreptății! Limba este așezată între mădularele noastre, ea mânjește
tot trupul și aprinde cu flacără roata nașterii și este aprinsă cu flacări de gheenă. 7Căci orice fire de fiare și păsări, de târâtoare și de viețuitoare de mare este domolită și a fost domolită de firea omenească, 8dar limba nimeni dintre oameni nu poate s‐o domolească; este un rău fără odihnă, este plină
de otravă aducătoare de moarte. 9Cu ea binecuvântăm pe Domnul și Tatăl și cu ea blestemăm pe oameni, care
5.1
9.6
sunt făcuți după asemănarea lui Dumnezeu. 10Din aceeași gură iese binecuvântare și blestem. Nu trebuie, frații mei, ca acestea să fie așa. 11Nu cumva izvorul aruncă din aceeași deschizătură dulce și amară? 12Oare poate, frații mei, un smochin să facă măsline sau o viță smochine? Nici apa sărată nu poate face apă dulce.
13Cine
este înțelept și înțelegător între voi? Să‐și arate din purtarea bună faptele
lui cu blândețe
de înțelepciune. 14Iar dacă aveți gelozie
amară și duh de partidă în inima voastră, nu
vă făliți și nu mințiți împotriva adevărului. 15Această
înțelepciune nu vine de sus ci este pământească, sufletească, drăcească. 16Căci unde
este gelozie și duh de partidă, acolo este neorânduială și orice luptă rea. 17Dar înțelepciunea
de sus este mai întâi curată, apoi pașnică, învoitoare, ascultătoare, plină de milă și de roade bune, neîndoielnică, fără fățărnicie
2.11 In. 3.18
. 18Și
rodul dreptății este semănat în pace de cei ce fac pace.
41De unde sunt războaie și de unde lupte între voi? Nu vin oare de aici, din poftele voastre care
se oștesc în mădularele voastre? 2Poftiți și n‐aveți; omorâți și pizmuiți și nu puteți dobândi: vă luptați și vă războiți; și n‐aveți pentru că nu cereți. 3Cereți
35.12Ps. 18.41Prov. 1.28Is. 1.15Ier. 11.11Mica 3.4Zah. 7.13
și nu primiți, pentru că
5.14
cereți rău, ca să cheltuiți în plăcerile voastre. 4Preacurvelor
, nu știți că prietenia
lumii este vrăjmășie cu Dumnezeu? Deci cine
17.14Gal. 1.10
va voi să fie prieten al lumii se face vrăjmaș al lui Dumnezeu. 5Sau vi se pare că în zadar vorbește scriptura? Oare cu pizmă dorește Duhul
8.21Num. 11.29Prov. 21.10
pe care l‐a făcut să locuiască în noi? 6Însă dă un mai mare har. De aceea scriptura zice: Dumnezeu
29.23Mat. 23.12Lc. 1.52
14.11
18.141 Pet. 5.5
se împotrivește celor mândri, dar dă har celor smeriți. 7Supuneți‐vă deci lui Dumnezeu; dar împotriviți‐vă
6.111 Pet. 5.9
diavolului și el va fugi de la voi. 8Apropiați‐vă
de Dumnezeu și el se va apropia de voi. Curățiți‐vă
mâinile, păcătoșilor, și sfințiți‐vă
inimile, cei
cu sufletul împărțit. 9Simțiți
durere și întristați‐vă și plângeți; râsul vostru să se prefacă în întristare și bucuria în rușine de voi înșivă. 10Smeriți‐vă
18.141 Pet. 5.6
înaintea Domnului și el vă va înălța. 11Nu
vă vorbiți de rău unii pe alții, fraților. Cine vorbește de rău pe fratele său sau
judecă pe fratele său, vorbește de rău legea și judecă legea; iar dacă judeci legea, nu ești făcător al legii, ci judecător. 12Unul singur este legiuitor și judecător: Cel ce
poate să mântuiască și să piardă; dar tu
cine ești, care judeci pe aproapele tău?
13Veniți
acum cei ce ziceți: Astăzi sau mâine vom pleca la cetatea cutare și vom face acolo anul și vom face negustorie și vom câștiga. 14Voi care nu știți cele de mâine. Ce este viața voastră? Căci sunteți un abur
care se arată puțin și apoi piere. 15În loc să ziceți: Dacă va
16.7Evr. 6.3
voi Domnul și vom trăi, vom face și aceasta sau aceea. 16Dar acum vă lăudați cu lăudăroșiile voastre; orice
laudă de felul acesta este rea. 17Deci cine
15.22Rom. 1.20,21,32
2.17,18,23
știe să facă bine și nu face, acela are păcat.
51Veniți acum
cei ce sunteți bogați! Plângeți, jelindu‐vă de muncile care vin peste voi. 2Bogățiile voastre au putrezit și veșmintele
voastre au fost mâncate de molii. 3Aurul și argintul vostru sunt pline de rugină; și rugina lor va fi o mărturie împotriva voastră și ca focul va mânca trupurile voastre. V‐ați
adunat comoară în zilele de apoi! 4Iată plata
lucrătorilor care au secerat țarinele voastre, care este oprită de voi prin înșelătorie, strigă: și strigătele
secerătorilor au intrat în urechile Domnului Sabaot. 5V‐ați
desfătat pe pământ și v‐ați dezmierdat, v‐ați săturat inimile într‐o zi de înjunghiere. 6Ați
osândit, ați omorât pe cel drept; el nu vi se împotrivește.
7Fiți îndelung răbdători deci, fraților, până la venirea Domnului. Iată plugarul își așteaptă rodul de preț al pământului, fiind îndelung răbdător pentru el, până primește ploaie
timpurie și târzie. 8Fiți și voi îndelung răbdători, întăriți‐vă inimile pentru că
venirea Domnului este aproape. 9Nu
suspinați unii împotriva altora, fraților, ca să nu fiți judecați; iată judecătorul stă
înaintea ușilor. 10Fraților, luați
ca pildă de suferință și de îndelungă răbdare pe prorocii care au vorbit în numele Domnului. 11Iată, fericim
10.22
pe cei ce au răbdat: ați auzit de răbdarea
2.10
lui Iov și ați văzut sfârșitul de la Domnul
, pentru că Domnul
este foarte milos și îndurător.
12Dar înainte de toate, frații mei
, nu jurați nici pe cer, nici pe pământ, nici cu vreun alt jurământ: ci „da” al vostru fie „da”, și „nu” al vostru „nu”, ca să nu cădeți sub judecată.
13Suferă cineva dintre voi? Să se roage. Este cineva cu inimă bună? Să cânte laude
. 14Este cineva bolnav între voi? Să cheme la sine pe prezbiterii bisericii și ei să se roage pentru el, ungându‐l
16.18
cu untdelemn în numele Domnului. 15Și rugăciunea credinței va mântui pe bolnav și Domnul îl va scula; și
dacă a făcut păcate, i se va ierta. 16Mărturisiți‐vă deci păcatele unii altora și rugați‐vă unii pentru alții ca să fiți tămăduiți: mult
19.15,20
20.2,4Ps. 10.17
34.15
145.18Prov. 15.29
28.9In. 9.311 In. 3.22
poate cererea dreptului când lucrează. 17Ilie era un om de aceleași
patimi ca noi și
s‐a rugat cu rugăciune ca să nu plouă și
n‐a plouat pe pământ trei ani și șase luni. 18Și iarăși
s‐a rugat și cerul a dat ploaie și pământul a odrăslit rodul lui. 19Frații mei, dacă
cineva dintre voi se va rătăci de la adevăr și‐l va întoarce cineva, 20să știe că cel ce a întors pe un păcătos din rătăcirea căii lui va
mântui un suflet din moarte și va
acoperi o mulțime de păcate.