Uneltirea lui Abimelec
91Și Abimelec, fiul lui Ierubaal, s‐a dus la Sihem, la frații
mamei sale, și a vorbit către ei și către toate familiile casei tatălui mamei sale, zicând: 2Vorbiți, rogu‐vă, la urechile tuturor locuitorilor Sihemului: Ce este mai bine pentru voi: să domnească peste
voi șaptezeci de bărbați, toți fii ai lui Ierubaal, sau să domnească peste voi un singur bărbat? Și aduceți‐vă aminte că eu sunt osul
vostru și carnea voastră. 3Și frații mamei sale au vorbit toate cuvintele acestea de el în urechile tuturor locuitorilor din Sihem. Și inima lor s‐a plecat spre Abimelec, căci au zis: El este fratele
nostru. 4Și i‐au dat șaptezeci de sicli de argint din casa lui Baal‐Berit
, cu ei Abimelec a tocmit oameni fără căpătâi
și stricați, și l‐au urmat. 5Și a venit în casa tatălui său la Ofra
și a ucis
pe o singură piatră pe frații săi, pe fiii lui Ierubaal, șaptezeci de bărbați; și a rămas numai Iotam, cel mai mic fiu al lui Ierubaal, căci s‐a ascuns. 6Și toți locuitorii Sihemului s‐au adunat și tot Bet‐Milo și s‐au dus și au făcut împărat pe Abimelec la stejarul stâlpului, care este în Sihem.
Pilda lui Iotam
7Și au spus lui Iotam. Și el s‐a dus și a stătut pe vârful muntelui Garizim
27.12Ios. 8.33In. 4.20
și și‐a ridicat glasul, și a strigat și le‐a zis: Ascultați‐mă, locuitori ai Sihemului, și Dumnezeu să vă asculte. 8Copacii
s‐au dus odată să ungă un împărat peste ei. Și au zis măslinului: Domnește
peste noi! 9Și măslinul le‐a zis: Să‐mi las eu grăsimea mea cu care
se cinstește Dumnezeu și omul prin mine și să mă duc să mă clatin peste copaci? 10Și copacii au zis smochinului: Vino, domnește peste noi! 11Și smochinul le‐a zis: Să‐mi las eu dulceața mea și rodul meu cel bun și să mă duc să mă clatin peste copaci? 12Și copacii au zis viței: Vino tu, domnește peste noi! 13Și vița le‐a zis: Să‐mi las eu mustul meu care veselește
pe Dumnezeu și pe om, și să mă duc să mă clatin peste copaci? 14Și toți copacii au zis spinului: Vino tu, domnește peste noi! 15Și spinul a zis copacilor: Dacă într‐adevăr mă ungeți împărat peste voi, veniți, puneți‐vă încrederea în umbra
mea; iar de nu, să iasă foc
din spin și să mistuie
37.24Ezec. 31.3
cedrii Libanului. 16Și acum, dacă ați lucrat cu adevăr și cu desăvârșire, făcând împărat pe Abimelec, și dacă ați lucrat bine cu Ierubaal și casa sa, și dacă i‐ați făcut după vrednicia
mâinilor sale; 17căci tatăl meu s‐a luptat pentru voi și și‐a primejduit viața și v‐a scăpat din mâna lui Madian; 18dar voi
v‐ați sculat astăzi împotriva casei tatălui meu și ați ucis pe o singură piatră pe fiii săi, șaptezeci de inși, și ați făcut împărat pe Abimelec, fiul roabei sale, peste locuitorii Sihemului, pentru că este fratele vostru; 19dacă deci ați lucrat cu adevăr și cu desăvârșire cu Ierubaal și cu casa sa în această zi, bucurați‐vă de Abimelec
și să se bucure și el de voi! 20Iar de nu, să iasă foc
din Abimelec și să mistuie pe locuitorii Sihemului și pe Bet‐Milo, și să iasă foc din locuitorii Sihemului și din Bet‐Milo și să mistuie pe Abimelec. 21Și Iotam a alergat și a fugit și s‐a dus la Beer
și a locuit acolo, de frica lui Abimelec, fratele său.
Sfârșitul rușinos al lui Abimelec
22Și Abimelec a domnit peste Israel trei ani. 23Și Dumnezeu
18.9,101 Reg. 12.15,222 Cron. 10.15
18.19Is. 19.2,14
a trimis un duh rău între Abimelec și locuitorii Sihemului; și locuitorii Sihemului au fost necredincioși
lui Abimelec; 24ca
neomenia arătată celor șaptezeci de fii ai lui Ierubaal și sângele lor să fie pus asupra lui Abimelec, fratele lor, care i‐a ucis și asupra locuitorilor Sihemului, care i‐au întărit mâinile, ca să ucidă pe frații săi. 25Și locuitorii Sihemului au pus pândași pentru el pe vârfurile munților și prădau pe toți cei ce treceau pe cale pe lângă ei. Și s‐a spus lui Abimelec. 26Și Gaal, fiul lui Ebed, a venit cu frații săi și au trecut la Sihem și locuitorii Sihemului s‐au încrezut în el. 27Și au ieșit la câmpii, și au cules viile și au călcat și s‐au veselit, și au intrat în casa
dumnezeului lor și au mâncat și au băut, și au blestemat pe Abimelec. 28Și Gaal, fiul lui Ebed, a zis: Cine
este Abimelec, și cine este Sihem ca să‐i slujim? Nu este el fiul lui Ierubaal și Zebul priveghetorul său? Slujiți bărbaților lui Hamor
, tatăl lui Sihem! Și pentru ce i‐am sluji lui? 29O, de ar fi acest popor în mâna mea
, aș îndepărta pe Abimelec! Și a zis de Abimelec: Înmulțește‐ți oastea și ieși! 30Și Zebul, mai marele cetății, a auzit cuvintele lui Gaal, fiul lui Ebed, și mânia lui s‐a aprins. 31Și a trimis soli cu vicleșug la Abimelec, zicând: Iată Gaal, fiul lui Ebed, și frații săi au venit la Sihem și iată ei întărâtă cetatea împotriva ta. 32Și acum scoală‐te noaptea, tu și poporul care este cu tine, și pândește în câmpii. 33Și va fi așa: dimineața la răsăritul soarelui, scoală‐te de vreme și năpustește‐te asupra cetății, și iată el și poporul care este cu el vor ieși împotriva ta și vei face cu el ce va găsi mâna ta. 34Și Abimelec s‐a sculat noaptea și tot poporul care era cu el, și s‐au pus la pândă împotriva Sihemului în patru cete. 35Și Gaal, fiul lui Ebed, a ieșit și a stătut la intrarea porții cetății. Și Abimelec și tot poporul care era cu el s‐a sculat de la pândă. 36Și Gaal a văzut poporul și a zis lui Zebul: Iată poporul se coboară din vârfurile munților. Și Zebul i‐a zis: Tu vezi umbra munților ca oameni. 37Și Gaal a vorbit iarăși și a zis: Iată poporul se coboară de pe înălțimea țării și o ceată vine pe calea Stejarului Ghicitorului. 38Și Zebul i‐a zis: Unde e acum gura ta cu care
ziceai: Cine e Abimelec ca să‐i slujim? Nu este acesta poporul pe care l‐ai disprețuit? Ieși acum, rogu‐te, și luptă‐te cu el. 39Și Gaal a ieșit în fruntea locuitorilor Sihemului și s‐a luptat cu Abimelec. 40Și Abimelec l‐a gonit și el a fugit dinaintea lui și mulți au căzut uciși până la intrarea porții. 41Și Abimelec a locuit în Aruma. Și Zebul a izgonit pe Gaal și pe frații săi ca să nu locuiască în Sihem. 42Și a fost așa: a doua zi poporul a ieșit la câmp și au spus lui Abimemelec. 43Și el a luat poporul și l‐a împărțit în trei cete și a șezut la pândă în câmp. Și s‐a uitat și iată poporul ieșea din cetate. Și s‐a sculat împotriva lor și i‐a bătut. 44Și Abimelec și cetele care erau cu el s‐au năpustit înainte și au stat la intrarea porții cetății, și două din cete s‐au năpustit asupra tuturor celor ce erau în câmpii și i‐au ucis. 45Și Abimelec s‐a luptat împotriva cetății toată ziua aceea și a luat
cetatea și a ucis poporul care era în ea, și a sfărâmat
cetatea și a presărat‐o cu sare. 46Și toți stăpânii turnului Sihemului au auzit și au intrat în întăritura casei dumnezeului
Berit. 47Și s‐a spus lui Abimelec că toți stăpânii turnului Sihemului s‐au adunat. 48Și Abimelec s‐a suit pe muntele Țalmon
, el și tot poporul care era cu el, și Abimelec a luat o secure în mâna sa și a tăiat o ramură din copaci și a ridicat‐o și a pus‐o pe umărul său, și a zis către tot poporul care era cu el: Ce m‐ați văzut că fac eu, grăbiți‐vă să faceți ca mine. 49Și tot poporul la fel și‐a tăiat fiecare ramura și au mers după Abimelec, și le‐au pus pe întăritură și au ars cu foc întăritura deasupra lor. Și au murit toți bărbații turnului Sihemului, ca la o mie de bărbați și de femei. 50Și Abimelec s‐a dus la Tebeț și a tăbărât împotriva Tebețului și l‐a luat. 51Și era un turn tare în mijlocul cetății și acolo au fugit toți bărbații și femeile și toți locuitorii cetății; și au încuiat după ei și s‐au suit pe acoperișul turnului. 52Și Abimelec a venit până la turn și s‐a luptat împotriva lui și s‐a apropiat de intrarea turnului ca să‐l ardă cu foc. 53Și o femeie a aruncat
o piatră de la râșniță deasupra pe capul lui Abimelec și i‐a sfărâmat creștetul. 54Și el
a chemat îndată la sine pe tânărul care‐i purta armele și i‐a zis: Scoate‐ți sabia și omoară‐mă ca să nu se zică de mine: L‐a ucis o femeie. Și tânărul său l‐a străpuns și a murit. 55Și bărbații lui Israel văzând că Abimelec a murit, s‐au dus fiecare la locul său. 56Și
Dumnezeu a întors asupra lui Abimelec răutatea pe care o făcuse tatălui său, ucizând pe cei șaptezeci de frați ai săi. 57Și toată răutatea bărbaților Sihemului Dumnezeu a întors‐o asupra capetelor lor și blestemul
lui Ioatam, fiul lui Ierubaal, a venit asupra lor.
Tola și Iair, judecători
101Și după Abimelec s‐a sculat
, ca să mântuiască pe Israel, Tola, fiul lui Pua, fiul lui Dodo, bărbat din Isahar; și el locuia în Șamir, pe muntele lui Efraim. 2Și a judecat pe Israel douăzeci și trei de ani și a murit și a fost înmormântat în Șamir. 3Și după el s‐a sculat Iair Galaaditul și a judecat pe Israel douăzeci și doi de ani. 4Și el a avut treizeci de fii, care încălecau pe treizeci
de mânzi de măgăriță și aveau treizeci de cetăți care se numesc
târgurile lui Iair până în ziua de astăzi și sunt în țara Galaad. 5Și Iair a murit și a fost înmormântat în Camon.
Filistenii și amoniții apasă pe Israel
6Și copiii
lui Israel iarăși au făcut rău în ochii Domnului și au
slujit Baalilor și Astarteelor și dumnezeilor
Siriei și dumnezeilor Sidonului
și dumnezeilor Moabului, și dumnezeilor copiilor lui Amon și dumnezeilor filistenilor, și au părăsit pe Domnul și nu i‐au slujit. 7Și mânia Domnului s‐a aprins împotriva lui Israel, și i‐a vândut
în mâna filistenilor și în mâna copiilor lui Amon. 8Și ei au asuprit și au zdrobit pe copiii lui Israel în anul acela; optsprezece ani, au asuprit pe toți copiii lui Israel, care erau dincolo de Iordan, în țara amoriților, care este în Galaad. 9Și copiii lui Amon au trecut Iordanul ca să se lupte și cu Iuda și cu Beniamin și cu casa lui Efraim, și Israel era foarte strâmtorat. 10Și copiii
lui Israel au strigat către Domnul zicând: Noi am păcătuit împotriva ta, pentru că am părăsit pe Dumnezeul nostru și am slujit Baalilor. 11Și Domnul a zis copiilor lui Israel: Oare nu v‐am mântuit
de egipteni și de amoriți
și de copiii lui Amon
și de filisteni
? 12Și sidonienii
și Amalec
și Maon v‐au asuprit, și ați strigat către mine și v‐am
mântuit din mâna lor. 13Dar m‐ați părăsit
și ați slujit altor dumnezei; de aceea nu vă voi mai mântui. 14Mergeți și strigați
la dumnezeii pe care vi i‐ați ales: ei să vă mântuiască la vremea strâmtorării voastre. 15Și copiii lui Israel au zis Domnului: Am păcătuit, fă‐ne
cum este bine în ochii tăi; numai rugămu‐te, scapă‐ne în ziua aceasta. 16Și au îndepărtat
15.8Ier. 18.7,8
dumnezeii străini din mijlocul lor, și au slujit Domnului și sufletul lui a fost nerăbdător
de nenorocirea lui Israel. 17Și copiii lui Amon s‐au adunat și au tăbărât în Galaad, și copiii lui Israel s‐au adunat și au tăbărât în
Mițpa. 18Și poporul, mai marii Galaadului, au zis unul către altul: Cine este bărbatul care va începe să se lupte cu copiii lui Amon? El va fi
capul tuturor locuitorilor Galaadului.
Iefta
111Și Iefta
, Galaaditul, era un viteaz
și era fiul unei curve, și Galaad născuse pe Iefta. 2Și nevasta lui Galaad i‐a născut fii, și când au crescut fiii nevestei lui Galaad au izgonit pe Iefta și i‐au zis: Nu vei avea moștenire în casa tatălui nostru, căci ești fiul unei alte femei. 3Și Iefta a fugit dinaintea fraților săi și a locuit în țara Tob. Și oameni
fără căpătâi s‐au adunat la Iefta și ieșeau cu el. 4Și a fost așa: după câtăva vreme copiii lui Amon s‐au luptat cu Israel. 5Și când copiii lui Amon se luptau cu Israel, bătrânii Galaadului s‐au dus să ia pe Iefta din țara Tob. 6Și au zis lui Iefta: Vino și fii căpetenia noastră ca să ne luptăm cu copiii lui Amon. 7Și Iefta a zis bătrânilor Galaadului: Oare nu m‐ați
urât și nu m‐ați izgonit voi din casa tatălui meu? Și pentru ce veniți acum la mine când sunteți în necaz? 8Și bătrânii
Galaadului au zis lui Iefta: De aceea ne‐am întors
la tine acum, ca să mergi cu noi și să te lupți cu copiii lui Amon și să ne fii cap
nouă tuturor locuitorilor Galaadului. 9Și Iefta a zis bătrânilor Galaadului: Dacă mă aduceți înapoi ca să mă lupt cu copiii lui Amon și Domnul îi va da înaintea mea, voi fi eu capul vostru? 10Și bătrânii Galaadului au zis lui Iefta: Domnul
să fie martor între noi, dacă nu vom face după cuvintele tale. 11Și Iefta s‐a dus cu bătrânii Galaadului și poporul l‐a pus cap și căpetenie
peste sine, și Iefta și‐a rostit toate cuvintele înaintea
Domnului în Mițpa.
Înfrângerea amoniților
12Și Iefta a trimis soli la împăratul copiilor lui Amon, zicând: Ce este între mine și între tine, de ai venit împotriva mea să te lupți împotriva țării mele? 13Și împăratul copiilor lui Amon a răspuns solilor lui Iefta: Pentru că
Israel mi‐a luat țara când a ieșit din Egipt, de la Arnon până la Iaboc
și până la Iordan, și acum înapoiază‐mi‐o în pace. 14Și Iefta a trimis iarăși soli la împăratul copiilor lui Amon, 15și i‐a zis: Așa zice Iefta: Israel
n‐a luat țara Moabului, nici țara copiilor lui Amon. 16Și Israel când a ieșit din Egipt a umblat
prin pustie până la Marea‐Roșie și a venit la Cades
20.1Deut. 1.46
. 17Și Israel a trimis
soli la împăratul Edomului zicând: Te rog, lasă‐mă să trec prin țara ta! Dar
împăratul Edomului n‐a voit să audă. Și au trimis și la împăratul Moabului și el n‐a voit. Și Israel a locuit în
Cades. 18Și au umblat prin pustie și au ocolit
țara Edomului și țara Moabului, și au venit
în partea dinspre soare‐răsare a țării Moabului, și au tăbărât
22.36
dincolo de Arnon, dar n‐au intrat în hotarul Moabului, căci Arnonul este hotarul Moabului. 19Și Israel a trimis
soli la Sihon, împăratul amoriților, împăratul Hesbonului, și Israel i‐a zis: Rugămu‐te, să trecem prin
țara ta până la locul meu. 20Și Sihon
nu s‐a încrezut în Israel să‐l lase să treacă prin hotarul său, și Sihon a adunat tot poporul său și au tăbărât în Iahaț și s‐a luptat cu Israel. 21Și Domnul Dumnezeul lui Israel a dat pe Sihon și pe tot poporul lui în mâna lui Israel și i‐au bătut
, și Israel a luat în stăpânire toată țara amoriților, care locuiau în ținutul acela. 22Și au luat în stăpânire toate hotarele amoriților
, de la Arnon până la Iaboc și de la pustie până la Iordan. 23Și acum, Domnul Dumnezeul lui Israel a alungat pe amoriți dinaintea poporului său Israel, și să‐l stăpânești tu? 24Oare nu stăpânești tu ce ți‐a dat în stăpânire Chemoș
, dumnezeul tău? Și orice a alungat dinaintea noastră Domnul
18.12Ios. 3.10
Dumnezeul nostru, aceea vom stăpâni. 25Și acum ești tu în adevăr mai bun decât Balac
, fiul lui Țipor, împăratul Moabului? Oare s‐a certat el cu Israel? S‐a luptat el cu ei? 26Cât a locuit Israel în Hesbon
și în satele lui, și în Aroer
și în satele lui, și în toate cetățile care sunt pe malurile Arnonului, trei sute de ani, pentru ce nu le‐ați luat înapoi în vremea aceea? 27Da, n‐am păcătuit împotriva ta, ci îmi faci rău, războindu‐te împotriva mea. Domnul, judecătorul
, să judece
31.531 Sam. 24.12,15
astăzi între copiii lui Israel și între copiii lui Amon! 28Și împăratul copiilor lui Amon n‐a ascultat cuvintele lui Iefta, pe care i le‐a trimis.
Făgăduința lui Iefta
29Și Duhul
Domnului a fost asupra lui Iefta și el a trecut prin Galaad și Manase și a trecut la Mițpe din Galaad și de la Mițpe din Galaad a trecut la copii lui Amon. 30Și Iefta a juruit o juruință
Domnului și a zis: Dacă vei da fără greș în mâna mea pe copiii lui Amon, 31atunci ce va ieși din ușa casei mele spre întâmpinarea mea, când mă voi întoarce în pace de la copiii lui Amon, va
2.18
fi al Domnului și voi
aduce ardere de tot. 32Și Iefta a trecut la copiii lui Amon, ca să se lupte cu ei și Domnul i‐a dat în mâna lui. 33Și i‐a bătut de la Aroer până la
Minit, douăzeci de cetăți, și până la Abel‐Cheramim, cu foarte mare măcel. Și copiii lui Amon au fost supuși înaintea copiilor lui Israel. 34Și Iefta a venit la Mițpe
în casa lui, și iată fiica sa
îi ieșea în întâmpinare cu timpane și cu jocuri și ea era singurul copil, n‐avea afară de ea fiu sau fiică. 35Și a fost așa: când a văzut‐o el și‐a sfâșiat
hainele și a zis: Vai, fiica mea, m‐ai doborât și ești din cei ce mă tulbură! Căci mi‐am deschis gura
către Domnul și nu pot
întoarce. 36Și ea i‐a zis: Tatăl meu, dacă ți‐ai deschis gura către Domnul, fă‐mi potrivit
cu ce a ieșit din gura ta, pentru că
Domnul ți‐a făcut răzbunare asupra vrăjmașilor tăi, asupra copiilor lui Amon. 37Și ea a zis tatălui său: Să mi se facă lucrul acesta: lasă‐mă singură două luni, să mă duc și să mă cobor în munți și să‐mi plâng fecioria, eu și tovarășele mele. 38Și el a zis: Du‐te! Și a trimis‐o pentru două luni. Și ea s‐a dus cu tovarășele ei și și‐a plâns fecioria pe munți. 39Și a fost așa: după trecere de două luni, ea s‐a întors la tațăl ei și el a împlinit
cu ea juruința, pe care o juruise. Și ea nu cunoscuse bărbat. Și a ajuns o datină în Israel, 40că din an în an fiicele lui Israel mergeau să serbeze pe fiica lui Iefta, Galaaditul, patru zile pe an.
