Tola și Iair, judecători
101Și după Abimelec s‐a sculat
, ca să mântuiască pe Israel, Tola, fiul lui Pua, fiul lui Dodo, bărbat din Isahar; și el locuia în Șamir, pe muntele lui Efraim. 2Și a judecat pe Israel douăzeci și trei de ani și a murit și a fost înmormântat în Șamir. 3Și după el s‐a sculat Iair Galaaditul și a judecat pe Israel douăzeci și doi de ani. 4Și el a avut treizeci de fii, care încălecau pe treizeci
de mânzi de măgăriță și aveau treizeci de cetăți care se numesc
târgurile lui Iair până în ziua de astăzi și sunt în țara Galaad. 5Și Iair a murit și a fost înmormântat în Camon.
Filistenii și amoniții apasă pe Israel
6Și copiii
lui Israel iarăși au făcut rău în ochii Domnului și au
slujit Baalilor și Astarteelor și dumnezeilor
Siriei și dumnezeilor Sidonului
și dumnezeilor Moabului, și dumnezeilor copiilor lui Amon și dumnezeilor filistenilor, și au părăsit pe Domnul și nu i‐au slujit. 7Și mânia Domnului s‐a aprins împotriva lui Israel, și i‐a vândut
în mâna filistenilor și în mâna copiilor lui Amon. 8Și ei au asuprit și au zdrobit pe copiii lui Israel în anul acela; optsprezece ani, au asuprit pe toți copiii lui Israel, care erau dincolo de Iordan, în țara amoriților, care este în Galaad. 9Și copiii lui Amon au trecut Iordanul ca să se lupte și cu Iuda și cu Beniamin și cu casa lui Efraim, și Israel era foarte strâmtorat. 10Și copiii
lui Israel au strigat către Domnul zicând: Noi am păcătuit împotriva ta, pentru că am părăsit pe Dumnezeul nostru și am slujit Baalilor. 11Și Domnul a zis copiilor lui Israel: Oare nu v‐am mântuit
de egipteni și de amoriți
și de copiii lui Amon
și de filisteni
? 12Și sidonienii
și Amalec
și Maon v‐au asuprit, și ați strigat către mine și v‐am
mântuit din mâna lor. 13Dar m‐ați părăsit
și ați slujit altor dumnezei; de aceea nu vă voi mai mântui. 14Mergeți și strigați
la dumnezeii pe care vi i‐ați ales: ei să vă mântuiască la vremea strâmtorării voastre. 15Și copiii lui Israel au zis Domnului: Am păcătuit, fă‐ne
cum este bine în ochii tăi; numai rugămu‐te, scapă‐ne în ziua aceasta. 16Și au îndepărtat
15.8Ier. 18.7,8
dumnezeii străini din mijlocul lor, și au slujit Domnului și sufletul lui a fost nerăbdător
de nenorocirea lui Israel. 17Și copiii lui Amon s‐au adunat și au tăbărât în Galaad, și copiii lui Israel s‐au adunat și au tăbărât în
Mițpa. 18Și poporul, mai marii Galaadului, au zis unul către altul: Cine este bărbatul care va începe să se lupte cu copiii lui Amon? El va fi
capul tuturor locuitorilor Galaadului.
Iefta
111Și Iefta
, Galaaditul, era un viteaz
și era fiul unei curve, și Galaad născuse pe Iefta. 2Și nevasta lui Galaad i‐a născut fii, și când au crescut fiii nevestei lui Galaad au izgonit pe Iefta și i‐au zis: Nu vei avea moștenire în casa tatălui nostru, căci ești fiul unei alte femei. 3Și Iefta a fugit dinaintea fraților săi și a locuit în țara Tob. Și oameni
fără căpătâi s‐au adunat la Iefta și ieșeau cu el. 4Și a fost așa: după câtăva vreme copiii lui Amon s‐au luptat cu Israel. 5Și când copiii lui Amon se luptau cu Israel, bătrânii Galaadului s‐au dus să ia pe Iefta din țara Tob. 6Și au zis lui Iefta: Vino și fii căpetenia noastră ca să ne luptăm cu copiii lui Amon. 7Și Iefta a zis bătrânilor Galaadului: Oare nu m‐ați
urât și nu m‐ați izgonit voi din casa tatălui meu? Și pentru ce veniți acum la mine când sunteți în necaz? 8Și bătrânii
Galaadului au zis lui Iefta: De aceea ne‐am întors
la tine acum, ca să mergi cu noi și să te lupți cu copiii lui Amon și să ne fii cap
nouă tuturor locuitorilor Galaadului. 9Și Iefta a zis bătrânilor Galaadului: Dacă mă aduceți înapoi ca să mă lupt cu copiii lui Amon și Domnul îi va da înaintea mea, voi fi eu capul vostru? 10Și bătrânii Galaadului au zis lui Iefta: Domnul
să fie martor între noi, dacă nu vom face după cuvintele tale. 11Și Iefta s‐a dus cu bătrânii Galaadului și poporul l‐a pus cap și căpetenie
peste sine, și Iefta și‐a rostit toate cuvintele înaintea
Domnului în Mițpa.
Înfrângerea amoniților
12Și Iefta a trimis soli la împăratul copiilor lui Amon, zicând: Ce este între mine și între tine, de ai venit împotriva mea să te lupți împotriva țării mele? 13Și împăratul copiilor lui Amon a răspuns solilor lui Iefta: Pentru că
Israel mi‐a luat țara când a ieșit din Egipt, de la Arnon până la Iaboc
și până la Iordan, și acum înapoiază‐mi‐o în pace. 14Și Iefta a trimis iarăși soli la împăratul copiilor lui Amon, 15și i‐a zis: Așa zice Iefta: Israel
n‐a luat țara Moabului, nici țara copiilor lui Amon. 16Și Israel când a ieșit din Egipt a umblat
prin pustie până la Marea‐Roșie și a venit la Cades
20.1Deut. 1.46
. 17Și Israel a trimis
soli la împăratul Edomului zicând: Te rog, lasă‐mă să trec prin țara ta! Dar
împăratul Edomului n‐a voit să audă. Și au trimis și la împăratul Moabului și el n‐a voit. Și Israel a locuit în
Cades. 18Și au umblat prin pustie și au ocolit
țara Edomului și țara Moabului, și au venit
în partea dinspre soare‐răsare a țării Moabului, și au tăbărât
22.36
dincolo de Arnon, dar n‐au intrat în hotarul Moabului, căci Arnonul este hotarul Moabului. 19Și Israel a trimis
soli la Sihon, împăratul amoriților, împăratul Hesbonului, și Israel i‐a zis: Rugămu‐te, să trecem prin
țara ta până la locul meu. 20Și Sihon
nu s‐a încrezut în Israel să‐l lase să treacă prin hotarul său, și Sihon a adunat tot poporul său și au tăbărât în Iahaț și s‐a luptat cu Israel. 21Și Domnul Dumnezeul lui Israel a dat pe Sihon și pe tot poporul lui în mâna lui Israel și i‐au bătut
, și Israel a luat în stăpânire toată țara amoriților, care locuiau în ținutul acela. 22Și au luat în stăpânire toate hotarele amoriților
, de la Arnon până la Iaboc și de la pustie până la Iordan. 23Și acum, Domnul Dumnezeul lui Israel a alungat pe amoriți dinaintea poporului său Israel, și să‐l stăpânești tu? 24Oare nu stăpânești tu ce ți‐a dat în stăpânire Chemoș
, dumnezeul tău? Și orice a alungat dinaintea noastră Domnul
18.12Ios. 3.10
Dumnezeul nostru, aceea vom stăpâni. 25Și acum ești tu în adevăr mai bun decât Balac
, fiul lui Țipor, împăratul Moabului? Oare s‐a certat el cu Israel? S‐a luptat el cu ei? 26Cât a locuit Israel în Hesbon
și în satele lui, și în Aroer
și în satele lui, și în toate cetățile care sunt pe malurile Arnonului, trei sute de ani, pentru ce nu le‐ați luat înapoi în vremea aceea? 27Da, n‐am păcătuit împotriva ta, ci îmi faci rău, războindu‐te împotriva mea. Domnul, judecătorul
, să judece
31.531 Sam. 24.12,15
astăzi între copiii lui Israel și între copiii lui Amon! 28Și împăratul copiilor lui Amon n‐a ascultat cuvintele lui Iefta, pe care i le‐a trimis.
Făgăduința lui Iefta
29Și Duhul
Domnului a fost asupra lui Iefta și el a trecut prin Galaad și Manase și a trecut la Mițpe din Galaad și de la Mițpe din Galaad a trecut la copii lui Amon. 30Și Iefta a juruit o juruință
Domnului și a zis: Dacă vei da fără greș în mâna mea pe copiii lui Amon, 31atunci ce va ieși din ușa casei mele spre întâmpinarea mea, când mă voi întoarce în pace de la copiii lui Amon, va
2.18
fi al Domnului și voi
aduce ardere de tot. 32Și Iefta a trecut la copiii lui Amon, ca să se lupte cu ei și Domnul i‐a dat în mâna lui. 33Și i‐a bătut de la Aroer până la
Minit, douăzeci de cetăți, și până la Abel‐Cheramim, cu foarte mare măcel. Și copiii lui Amon au fost supuși înaintea copiilor lui Israel. 34Și Iefta a venit la Mițpe
în casa lui, și iată fiica sa
îi ieșea în întâmpinare cu timpane și cu jocuri și ea era singurul copil, n‐avea afară de ea fiu sau fiică. 35Și a fost așa: când a văzut‐o el și‐a sfâșiat
hainele și a zis: Vai, fiica mea, m‐ai doborât și ești din cei ce mă tulbură! Căci mi‐am deschis gura
către Domnul și nu pot
întoarce. 36Și ea i‐a zis: Tatăl meu, dacă ți‐ai deschis gura către Domnul, fă‐mi potrivit
cu ce a ieșit din gura ta, pentru că
Domnul ți‐a făcut răzbunare asupra vrăjmașilor tăi, asupra copiilor lui Amon. 37Și ea a zis tatălui său: Să mi se facă lucrul acesta: lasă‐mă singură două luni, să mă duc și să mă cobor în munți și să‐mi plâng fecioria, eu și tovarășele mele. 38Și el a zis: Du‐te! Și a trimis‐o pentru două luni. Și ea s‐a dus cu tovarășele ei și și‐a plâns fecioria pe munți. 39Și a fost așa: după trecere de două luni, ea s‐a întors la tațăl ei și el a împlinit
cu ea juruința, pe care o juruise. Și ea nu cunoscuse bărbat. Și a ajuns o datină în Israel, 40că din an în an fiicele lui Israel mergeau să serbeze pe fiica lui Iefta, Galaaditul, patru zile pe an.
Nimicirea efraimiților
121Și bărbații
lui Efraim s‐au adunat și au trecut spre miazănoapte și au zis lui Iefta: Pentru ce ai trecut să te lupți cu copiii lui Amon și nu ne‐ai chemat să mergem cu tine? Îți vom arde casa cu foc peste tine. 2Și Iefta le‐a zis: Eu și poporul meu am fost un om de ceartă cu copiii lui Amon; și v‐am chemat, și nu m‐ați mântuit din mâna lor. 3Și când am văzut că nu vrei să mă mântuiești, mi‐am pus viața
28.21Iov 13.14Ps. 119.109
mea în mână, și am trecut împotriva copiilor lui Amon și Domnul mi i‐a dat în mână! Și pentru ce v‐ați suit la mine în ziua aceasta, ca să vă luptați cu mine? 4Și Iefta a adunat pe toți bărbații Galaadului și s‐a luptat cu Efraim, și bărbații Galaadului au bătut pe Efraim pentru că au zis: Voi Galaad, sunteți fugari
ai lui Efraim, în mijlocul lui Efraim, în mijlocul lui Manase! 5Și Galaad a luat lui Efraim vadurile
Iordanului; și a fost așa: când fugarii lui Efraim ziceau: Vreau să trec! Bărbații Galaadului îi ziceau: Ești efraimit? Și el zicea: Nu! 6Atunci îi ziceau: Zi, dar, Șibolet! Și el zicea: Sibolet, și nu putea să rostească bine. Și îl apucau și îl junghiau la vadurile Iordanului. Și au căzut în vremea aceea patruzeci și două de mii din Efraim. 7Și Iefta a judecat pe Israel șase ani. Și Iefta, Galaaditul, a murit și a fost înmormântat într‐una din cetățile Galaadului.
Ibțan, Elon și Abdon, judecători.
8Și după el a judecat pe Israel Ibțan din Betleem. 9Și el a avut treizeci de fii; și a scos din casa sa treizeci de fete, și a adus de afară pentru fiii săi treizeci de fete. Și a judecat pe Israel șapte ani. 10Și Ibțan a murit și a fost înmormântat în Betleem. 11Și după el a judecat pe Israel Elon, Zabulonitul. Și el a judecat pe Israel zece ani. 12Și Elon, Zabulonitul, a murit și a fost înmormântat în Aialon, în țara lui Zabulon. 13Și după el a judecat pe Israel Abdon, fiul lui Hilel, Piratonitul. 14Și a avut patruzeci de fii și treizeci de nepoți, care călăreau
pe șaptezeci de mânji de măgăriță. Și a judecat pe Israel opt ani. 15Și Abdon, fiul lui Hilel, Piratonitul, a murit și a fost înmormântat în Piraton în țara lui Efraim, pe muntele
amaleciților.
