111Și Iefta
, Galaaditul, era un viteaz
2 Reg. 5.1
și era fiul unei curve, și Galaad născuse pe Iefta. 2Și nevasta lui Galaad i‐a născut fii, și când au crescut fiii nevestei lui Galaad au izgonit pe Iefta și i‐au zis: Nu vei avea moștenire în casa tatălui nostru, căci ești fiul unei alte femei. 3Și Iefta a fugit dinaintea fraților săi și a locuit în țara Tob. Și oameni
1 Sam. 22.2
fără căpătâi s‐au adunat la Iefta și ieșeau cu el. 4Și a fost așa: după câtăva vreme copiii lui Amon s‐au luptat cu Israel. 5Și când copiii lui Amon se luptau cu Israel, bătrânii Galaadului s‐au dus să ia pe Iefta din țara Tob. 6Și au zis lui Iefta: Vino și fii căpetenia noastră ca să ne luptăm cu copiii lui Amon. 7Și Iefta a zis bătrânilor Galaadului: Oare nu m‐ați
urât și nu m‐ați izgonit voi din casa tatălui meu? Și pentru ce veniți acum la mine când sunteți în necaz? 8Și bătrânii
Galaadului au zis lui Iefta: De aceea ne‐am întors
la tine acum, ca să mergi cu noi și să te lupți cu copiii lui Amon și să ne fii cap
nouă tuturor locuitorilor Galaadului. 9Și Iefta a zis bătrânilor Galaadului: Dacă mă aduceți înapoi ca să mă lupt cu copiii lui Amon și Domnul îi va da înaintea mea, voi fi eu capul vostru? 10Și bătrânii Galaadului au zis lui Iefta: Domnul
să fie martor între noi, dacă nu vom face după cuvintele tale. 11Și Iefta s‐a dus cu bătrânii Galaadului și poporul l‐a pus cap și căpetenie
peste sine, și Iefta și‐a rostit toate cuvintele înaintea
20.11 Sam. 10.17
11.15
Domnului în Mițpa.
12Și Iefta a trimis soli la împăratul copiilor lui Amon, zicând: Ce este între mine și între tine, de ai venit împotriva mea să te lupți împotriva țării mele? 13Și împăratul copiilor lui Amon a răspuns solilor lui Iefta: Pentru că
Israel mi‐a luat țara când a ieșit din Egipt, de la Arnon până la Iaboc
și până la Iordan, și acum înapoiază‐mi‐o în pace. 14Și Iefta a trimis iarăși soli la împăratul copiilor lui Amon, 15și i‐a zis: Așa zice Iefta: Israel
n‐a luat țara Moabului, nici țara copiilor lui Amon. 16Și Israel când a ieșit din Egipt a umblat
prin pustie până la Marea‐Roșie și a venit la Cades
20.1Deut. 1.46
. 17Și Israel a trimis
soli la împăratul Edomului zicând: Te rog, lasă‐mă să trec prin țara ta! Dar
împăratul Edomului n‐a voit să audă. Și au trimis și la împăratul Moabului și el n‐a voit. Și Israel a locuit în
Cades. 18Și au umblat prin pustie și au ocolit
țara Edomului și țara Moabului, și au venit
în partea dinspre soare‐răsare a țării Moabului, și au tăbărât
22.36
dincolo de Arnon, dar n‐au intrat în hotarul Moabului, căci Arnonul este hotarul Moabului. 19Și Israel a trimis
soli la Sihon, împăratul amoriților, împăratul Hesbonului, și Israel i‐a zis: Rugămu‐te, să trecem prin
țara ta până la locul meu. 20Și Sihon
nu s‐a încrezut în Israel să‐l lase să treacă prin hotarul său, și Sihon a adunat tot poporul său și au tăbărât în Iahaț și s‐a luptat cu Israel. 21Și Domnul Dumnezeul lui Israel a dat pe Sihon și pe tot poporul lui în mâna lui Israel și i‐au bătut
, și Israel a luat în stăpânire toată țara amoriților, care locuiau în ținutul acela. 22Și au luat în stăpânire toate hotarele amoriților
, de la Arnon până la Iaboc și de la pustie până la Iordan. 23Și acum, Domnul Dumnezeul lui Israel a alungat pe amoriți dinaintea poporului său Israel, și să‐l stăpânești tu? 24Oare nu stăpânești tu ce ți‐a dat în stăpânire Chemoș
, dumnezeul tău? Și orice a alungat dinaintea noastră Domnul
18.12Ios. 3.10
Dumnezeul nostru, aceea vom stăpâni. 25Și acum ești tu în adevăr mai bun decât Balac
, fiul lui Țipor, împăratul Moabului? Oare s‐a certat el cu Israel? S‐a luptat el cu ei? 26Cât a locuit Israel în Hesbon
și în satele lui, și în Aroer
și în satele lui, și în toate cetățile care sunt pe malurile Arnonului, trei sute de ani, pentru ce nu le‐ați luat înapoi în vremea aceea? 27Da, n‐am păcătuit împotriva ta, ci îmi faci rău, războindu‐te împotriva mea. Domnul, judecătorul
, să judece
31.531 Sam. 24.12,15
astăzi între copiii lui Israel și între copiii lui Amon! 28Și împăratul copiilor lui Amon n‐a ascultat cuvintele lui Iefta, pe care i le‐a trimis.
29Și Duhul
Domnului a fost asupra lui Iefta și el a trecut prin Galaad și Manase și a trecut la Mițpe din Galaad și de la Mițpe din Galaad a trecut la copii lui Amon. 30Și Iefta a juruit o juruință
Domnului și a zis: Dacă vei da fără greș în mâna mea pe copiii lui Amon, 31atunci ce va ieși din ușa casei mele spre întâmpinarea mea, când mă voi întoarce în pace de la copiii lui Amon, va
2.18
fi al Domnului și voi
aduce ardere de tot. 32Și Iefta a trecut la copiii lui Amon, ca să se lupte cu ei și Domnul i‐a dat în mâna lui. 33Și i‐a bătut de la Aroer până la
Minit, douăzeci de cetăți, și până la Abel‐Cheramim, cu foarte mare măcel. Și copiii lui Amon au fost supuși înaintea copiilor lui Israel. 34Și Iefta a venit la Mițpe
în casa lui, și iată fiica sa
îi ieșea în întâmpinare cu timpane și cu jocuri și ea era singurul copil, n‐avea afară de ea fiu sau fiică. 35Și a fost așa: când a văzut‐o el și‐a sfâșiat
hainele și a zis: Vai, fiica mea, m‐ai doborât și ești din cei ce mă tulbură! Căci mi‐am deschis gura
către Domnul și nu pot
întoarce. 36Și ea i‐a zis: Tatăl meu, dacă ți‐ai deschis gura către Domnul, fă‐mi potrivit
cu ce a ieșit din gura ta, pentru că
Domnul ți‐a făcut răzbunare asupra vrăjmașilor tăi, asupra copiilor lui Amon. 37Și ea a zis tatălui său: Să mi se facă lucrul acesta: lasă‐mă singură două luni, să mă duc și să mă cobor în munți și să‐mi plâng fecioria, eu și tovarășele mele. 38Și el a zis: Du‐te! Și a trimis‐o pentru două luni. Și ea s‐a dus cu tovarășele ei și și‐a plâns fecioria pe munți. 39Și a fost așa: după trecere de două luni, ea s‐a întors la tațăl ei și el a împlinit
1 Sam. 1.22,24
2.18
cu ea juruința, pe care o juruise. Și ea nu cunoscuse bărbat. Și a ajuns o datină în Israel, 40că din an în an fiicele lui Israel mergeau să serbeze pe fiica lui Iefta, Galaaditul, patru zile pe an.