Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
11

Iefta

111Și Iefta

11.1
Evr. 11.32
, Galaaditul, era un viteaz
11.1
Cap. 6.12.
și era fiul unei curve, și Galaad născuse pe Iefta. 2Și nevasta lui Galaad i‐a născut fii, și când au crescut fiii nevestei lui Galaad au izgonit pe Iefta și i‐au zis: Nu vei avea moștenire în casa tatălui nostru, căci ești fiul unei alte femei. 3Și Iefta a fugit dinaintea fraților săi și a locuit în țara Tob. Și oameni
11.3
Cap. 9.4.
fără căpătâi s‐au adunat la Iefta și ieșeau cu el. 4Și a fost așa: după câtăva vreme copiii lui Amon s‐au luptat cu Israel. 5Și când copiii lui Amon se luptau cu Israel, bătrânii Galaadului s‐au dus să ia pe Iefta din țara Tob. 6Și au zis lui Iefta: Vino și fii căpetenia noastră ca să ne luptăm cu copiii lui Amon. 7Și Iefta a zis bătrânilor Galaadului: Oare nu m‐ați
11.7
Gen. 26.27
urât și nu m‐ați izgonit voi din casa tatălui meu? Și pentru ce veniți acum la mine când sunteți în necaz? 8Și bătrânii
11.8
Cap. 10.18.
Galaadului au zis lui Iefta: De aceea ne‐am întors
11.8
Lc. 17.4
la tine acum, ca să mergi cu noi și să te lupți cu copiii lui Amon și să ne fii cap
11.8
Cap. 10.18.
nouă tuturor locuitorilor Galaadului. 9Și Iefta a zis bătrânilor Galaadului: Dacă mă aduceți înapoi ca să mă lupt cu copiii lui Amon și Domnul îi va da înaintea mea, voi fi eu capul vostru? 10Și bătrânii Galaadului au zis lui Iefta: Domnul
11.10
Ier. 42.5
să fie martor între noi, dacă nu vom face după cuvintele tale. 11Și Iefta s‐a dus cu bătrânii Galaadului și poporul l‐a pus cap și căpetenie
11.11
Vers. 8.
peste sine, și Iefta și‐a rostit toate cuvintele înaintea
11.11
Cap. 10.17;
Domnului în Mițpa.

Înfrângerea amoniților

12Și Iefta a trimis soli la împăratul copiilor lui Amon, zicând: Ce este între mine și între tine, de ai venit împotriva mea să te lupți împotriva țării mele? 13Și împăratul copiilor lui Amon a răspuns solilor lui Iefta: Pentru că

11.13
Num. 21.24,25,26
Israel mi‐a luat țara când a ieșit din Egipt, de la Arnon până la Iaboc
11.13
Gen. 32.22
și până la Iordan, și acum înapoiază‐mi‐o în pace. 14Și Iefta a trimis iarăși soli la împăratul copiilor lui Amon, 15și i‐a zis: Așa zice Iefta: Israel
11.15
Deut. 2.9,19
n‐a luat țara Moabului, nici țara copiilor lui Amon. 16Și Israel când a ieșit din Egipt a umblat
11.16
Num. 14.25Deut. 1.40Ios. 5.6
prin pustie până la Marea‐Roșie și a venit la Cades
11.16
Num. 13.26
20.1Deut. 1.46
. 17Și Israel a trimis
11.17
Num. 20.14
soli la împăratul Edomului zicând: Te rog, lasă‐mă să trec prin țara ta! Dar
11.17
Num. 20.18,21
împăratul Edomului n‐a voit să audă. Și au trimis și la împăratul Moabului și el n‐a voit. Și Israel a locuit în
11.17
Num. 20.1
Cades. 18Și au umblat prin pustie și au ocolit
11.18
Num. 21.4Deut. 2.1‐8
țara Edomului și țara Moabului, și au venit
11.18
Num. 21.11
în partea dinspre soare‐răsare a țării Moabului, și au tăbărât
11.18
Num. 21.13
22.36
dincolo de Arnon, dar n‐au intrat în hotarul Moabului, căci Arnonul este hotarul Moabului. 19Și Israel a trimis
11.19
Num. 21.21Deut. 2.26
soli la Sihon, împăratul amoriților, împăratul Hesbonului, și Israel i‐a zis: Rugămu‐te, să trecem prin
11.19
Num. 21.22Deut. 2.27
țara ta până la locul meu. 20Și Sihon
11.20
Num. 21.23Deut. 2.32
nu s‐a încrezut în Israel să‐l lase să treacă prin hotarul său, și Sihon a adunat tot poporul său și au tăbărât în Iahaț și s‐a luptat cu Israel. 21Și Domnul Dumnezeul lui Israel a dat pe Sihon și pe tot poporul lui în mâna lui Israel și i‐au bătut
11.21
Num. 21.24,25Deut. 2.33,34
, și Israel a luat în stăpânire toată țara amoriților, care locuiau în ținutul acela. 22Și au luat în stăpânire toate hotarele amoriților
11.22
Deut. 2.36
, de la Arnon până la Iaboc și de la pustie până la Iordan. 23Și acum, Domnul Dumnezeul lui Israel a alungat pe amoriți dinaintea poporului său Israel, și să‐l stăpânești tu? 24Oare nu stăpânești tu ce ți‐a dat în stăpânire Chemoș
11.24
Num. 21.291 Reg. 11.7Ier. 48.7
, dumnezeul tău? Și orice a alungat dinaintea noastră Domnul
11.24
Deut. 9.4,5
18.12Ios. 3.10
Dumnezeul nostru, aceea vom stăpâni. 25Și acum ești tu în adevăr mai bun decât Balac
11.25
Num. 22.2Ios. 24.9
, fiul lui Țipor, împăratul Moabului? Oare s‐a certat el cu Israel? S‐a luptat el cu ei? 26Cât a locuit Israel în Hesbon
11.26
Num. 21.25
și în satele lui, și în Aroer
11.26
Deut. 2.36
și în satele lui, și în toate cetățile care sunt pe malurile Arnonului, trei sute de ani, pentru ce nu le‐ați luat înapoi în vremea aceea? 27Da, n‐am păcătuit împotriva ta, ci îmi faci rău, războindu‐te împotriva mea. Domnul, judecătorul
11.27
Gen. 18.25
, să judece
11.27
Gen. 16.5
31.531 Sam. 24.12,15
astăzi între copiii lui Israel și între copiii lui Amon! 28Și împăratul copiilor lui Amon n‐a ascultat cuvintele lui Iefta, pe care i le‐a trimis.

Făgăduința lui Iefta

29Și Duhul

11.29
Cap. 3.10.
Domnului a fost asupra lui Iefta și el a trecut prin Galaad și Manase și a trecut la Mițpe din Galaad și de la Mițpe din Galaad a trecut la copii lui Amon. 30Și Iefta a juruit o juruință
11.30
Gen. 28.201 Sam. 1.11
Domnului și a zis: Dacă vei da fără greș în mâna mea pe copiii lui Amon, 31atunci ce va ieși din ușa casei mele spre întâmpinarea mea, când mă voi întoarce în pace de la copiii lui Amon, va
11.31
Lev. 27.2,31 Sam. 1.11,28
2.18
fi al Domnului și voi
11.31
Ps. 66.13Lev. 27.11,12
aduce ardere de tot. 32Și Iefta a trecut la copiii lui Amon, ca să se lupte cu ei și Domnul i‐a dat în mâna lui. 33Și i‐a bătut de la Aroer până la
11.33
Ezec. 27.17
Minit, douăzeci de cetăți, și până la Abel‐Cheramim, cu foarte mare măcel. Și copiii lui Amon au fost supuși înaintea copiilor lui Israel. 34Și Iefta a venit la Mițpe
11.34
Cap. 10.17. Vers. 11.
în casa lui, și iată fiica sa
11.34
Ex. 15.201 Sam. 18.6Ps. 68.25Ier. 31.4
îi ieșea în întâmpinare cu timpane și cu jocuri și ea era singurul copil, n‐avea afară de ea fiu sau fiică. 35Și a fost așa: când a văzut‐o el și‐a sfâșiat
11.35
Gen. 37.29,34
hainele și a zis: Vai, fiica mea, m‐ai doborât și ești din cei ce mă tulbură! Căci mi‐am deschis gura
11.35
Ecl. 5.2
către Domnul și nu pot
11.35
Num. 30.2Ps. 15.4Ecl. 5.4,5
întoarce. 36Și ea i‐a zis: Tatăl meu, dacă ți‐ai deschis gura către Domnul, fă‐mi potrivit
11.36
Num. 30.2
cu ce a ieșit din gura ta, pentru că
11.36
2 Sam. 18.19,31
Domnul ți‐a făcut răzbunare asupra vrăjmașilor tăi, asupra copiilor lui Amon. 37Și ea a zis tatălui său: Să mi se facă lucrul acesta: lasă‐mă singură două luni, să mă duc și să mă cobor în munți și să‐mi plâng fecioria, eu și tovarășele mele. 38Și el a zis: Du‐te! Și a trimis‐o pentru două luni. Și ea s‐a dus cu tovarășele ei și și‐a plâns fecioria pe munți. 39Și a fost așa: după trecere de două luni, ea s‐a întors la tațăl ei și el a împlinit
11.39
Vers. 31.
cu ea juruința, pe care o juruise. Și ea nu cunoscuse bărbat. Și a ajuns o datină în Israel, 40că din an în an fiicele lui Israel mergeau să serbeze pe fiica lui Iefta, Galaaditul, patru zile pe an.

12

Nimicirea efraimiților

121Și bărbații

12.1
Cap. 8.1.
lui Efraim s‐au adunat și au trecut spre miazănoapte și au zis lui Iefta: Pentru ce ai trecut să te lupți cu copiii lui Amon și nu ne‐ai chemat să mergem cu tine? Îți vom arde casa cu foc peste tine. 2Și Iefta le‐a zis: Eu și poporul meu am fost un om de ceartă cu copiii lui Amon; și v‐am chemat, și nu m‐ați mântuit din mâna lor. 3Și când am văzut că nu vrei să mă mântuiești, mi‐am pus viața
12.3
1 Sam. 19.5
28.21Iov 13.14Ps. 119.109
mea în mână, și am trecut împotriva copiilor lui Amon și Domnul mi i‐a dat în mână! Și pentru ce v‐ați suit la mine în ziua aceasta, ca să vă luptați cu mine? 4Și Iefta a adunat pe toți bărbații Galaadului și s‐a luptat cu Efraim, și bărbații Galaadului au bătut pe Efraim pentru că au zis: Voi Galaad, sunteți fugari
12.4
1 Sam. 25.10Ps. 78.9
ai lui Efraim, în mijlocul lui Efraim, în mijlocul lui Manase! 5Și Galaad a luat lui Efraim vadurile
12.5
Ios. 22.117.24
Iordanului; și a fost așa: când fugarii lui Efraim ziceau: Vreau să trec! Bărbații Galaadului îi ziceau: Ești efraimit? Și el zicea: Nu! 6Atunci îi ziceau: Zi, dar, Șibolet! Și el zicea: Sibolet, și nu putea să rostească bine. Și îl apucau și îl junghiau la vadurile Iordanului. Și au căzut în vremea aceea patruzeci și două de mii din Efraim. 7Și Iefta a judecat pe Israel șase ani. Și Iefta, Galaaditul, a murit și a fost înmormântat într‐una din cetățile Galaadului.

Ibțan, Elon și Abdon, judecători.

8Și după el a judecat pe Israel Ibțan din Betleem. 9Și el a avut treizeci de fii; și a scos din casa sa treizeci de fete, și a adus de afară pentru fiii săi treizeci de fete. Și a judecat pe Israel șapte ani. 10Și Ibțan a murit și a fost înmormântat în Betleem. 11Și după el a judecat pe Israel Elon, Zabulonitul. Și el a judecat pe Israel zece ani. 12Și Elon, Zabulonitul, a murit și a fost înmormântat în Aialon, în țara lui Zabulon. 13Și după el a judecat pe Israel Abdon, fiul lui Hilel, Piratonitul. 14Și a avut patruzeci de fii și treizeci de nepoți, care călăreau

12.14
Cap. 5.10;
pe șaptezeci de mânji de măgăriță. Și a judecat pe Israel opt ani. 15Și Abdon, fiul lui Hilel, Piratonitul, a murit și a fost înmormântat în Piraton în țara lui Efraim, pe muntele
12.15
Cap. 3.13, 27;
amaleciților.

13

Nașterea lui Samson

131Și copiii lui Israel iarăși

13.1
Cap. 2.11;
au făcut rău în ochii Domnului și Domnul i‐a dat în mâna
13.1
1 Sam. 12.9
filistenilor patruzeci de ani. 2Și era un bărbat în Țorea
13.2
Ios. 19.41
, din familia daniților, și numele lui era Manoah. Și nevasta lui era stearpă și nu năștea. 3Și Îngerul
13.3
Cap. 6.12.
Domnului s‐a arătat femeii și i‐a zis: Iată, acum ești stearpă și nu naști, dar vei zămisli și vei naște un fiu. 4Și acum păzește‐te, te rog, și nu bea
13.4
Vers. 14.
vin, nici băutură tare și nu mânca nimic necurat. 5Căci iată vei zămisli și vei naște un fiu, și briciul
13.5
Num. 6.51 Sam. 1.11
nu se va pune pe capul lui, căci băiatul va fi un nazareu
13.5
Num. 6.2
al Domnului din pântece, și va începe să mântuiască
13.5
1 Sam. 7.132 Sam. 8.11 Cron. 18.1
pe Israel din mâna filistenilor. 6Și femeia a venit și a spus bărbatului său, zicând: Un om
13.6
Deut. 33.11 Sam. 2.27
9.61 Reg. 17.24
al lui Dumnezeu a venit la mine, și înfățișarea
13.6
Mat. 28.3Lc. 9.29Fapte. 6.15
lui era ca înfățișarea îngerului lui Dumnezeu, foarte înfricoșat; dar nu l‐am întrebat
13.6
Vers. 17.18.
de unde era nici nu mi‐a spus numele său. 7Și mi‐a zis: Iată vei zămisli și vei naște un fiu, și acum nu bea vin, nici băutură tare și nu mânca nimic necurat; căci băiatul va fi un nazareu al lui Dumnezeu din pântece, până în ziua morții sale. 8Atunci Manoah s‐a rugat Domnului și a zis: Rogu‐te, Doamne, să mai vină la noi omul lui Dumnezeu, pe care l‐ai trimis, și să ne învețe ce să facem cu copilul care se va naște. 9Și Dumnezeu a auzit glasul lui Manoah și Îngerul lui Dumnezeu a mai venit la femeie pe când ședea ea în câmpie, dar Manoah, bărbatul ei, nu era cu ea. 10Și femeia s‐a grăbit și a alergat, și a spus bărbatului ei și i‐a zis: Iată, mi s‐a arătat omul care a venit în ziua aceea la mine. 11Și Manoah s‐a sculat și s‐a dus după nevastă‐sa, și a venit la omul acela și i‐a zis: Tu ești omul care a vorbit către femeie? Și el a zis: Eu sunt. 12Și Manoah a zis: Când se vor împlini cuvintele tale, care va fi felul copilului și ce să facă? 13Și Îngerul Domnului a zis lui Manoah: Femeia să se păzească de tot ce i‐am spus. 14Să nu mănânce nimic din ce iese din viță: să nu bea
13.14
Vers. 4.
vin și băutură tare, și să nu mănânce ceva necurat. Să păzească tot ce i‐am poruncit. 15Și Manoah a zis Îngerului Domnului: Te rog, să te ținem
13.15
Gen. 18.5
ca să‐ți pregătim un ied din capre. 16Și Îngerul Domnului a zis lui Manoah: Chiar de m‐ai ținea, nu voi mânca din pâinea ta; și dacă voiești să faci o ardere de tot, adu‐o Domnului. Căci Manoah nu știa că era Îngerul Domnului. 17Și Manoah a zis Îngerului Domlui: Care‐ți este numele, ca să te cinstim când se va împlini cuvântul tău? 18Și Îngerul Domnului i‐a zis: De ce
13.18
Gen. 32.29
întrebi de numele meu, căci este minunat. 19Și Manoah a luat iedul și darul de mâncare și l‐a adus
13.19
Cap. 6.19, 20.
Domnului pe stâncă. Și el a făcut ceva minunat și Manoah și nevasta lui se uitau. 20Și a fost așa: pe când flacăra se înălța de pe altar spre ceruri, Îngerul Domnului s‐a înălțat în flacăra altarului, și Manoah și nevasta sa s‐au uitat și au căzut
13.20
Lev. 9.241 Cron. 21.16Ezec. 1.28Mat. 17.6
pe fețele lor la pământ. 21Și Îngerul Domnului nu s‐a mai arătat lui Manoah și nevestei sale. Atunci
13.21
Cap. 6.22.
Manoah a cunoscut că era Îngerul Domnului. 22Și Manoah a zis nevestei sale: Vom muri
13.22
Gen. 32.30Ex. 33.20Deut. 5.26
, căci am văzut pe Dumnezeu. 23Și nevastă‐sa i‐a zis: Dacă Domnul ar fi voit să ne omoare, n‐ar fi luat din mâinile noastre o ardere de tot și un dar de mâncare, nici nu ne‐ar fi arătat toate aceste lucruri, și nici nu ne‐ar fi vestit la vremea aceasta lucruri ca acestea. 24Și femeia a născut un fiu și i‐a pus numele Samson
13.24
Evr. 11.32
. Și copilul
13.24
1 Sam. 3.19Lc. 1.80
2.52
a crescut și Domnul l‐a binecuvântat. 25Și Duhul
13.25
Cap. 3.10.
Domnului a început să‐l miște în Mahane‐Dan între
13.25
Ios. 15.33
Țorea și Eștaol.