Dalila
161Și Samson s‐a dus la Gaza și a văzut acolo o femeie curvă, și a intrat la ea. 2Și s‐a spus Gazenilor, zicând: Samson a venit aici. Și l‐au împresurat
și l‐au pândit toată noaptea la poarta cetății și au tăcut toată noaptea, zicând: Când se va lumina de ziuă, îl vom ucide! 3Și Samson a dormit până la miezul nopții, și la miezul nopții s‐a sculat și a apucat porțile cetății și amândoi stâlpii și le‐a scos împreună cu zăvorul, le‐a pus pe umeri și le‐a dus pe vârful muntelui, care este în fața Hebronului. 4Și a fost așa: după aceea a iubit o femeie în valea Sorec, al cărei nume era Dalila. 5Și domnii filistenilor s‐au suit la ea și i‐au zis: Înduplecă‐l
și vezi în ce stă puterea lui cea mare și cu ce‐l vom putea birui, ca să‐l legăm, să‐l smerim, și îți vom da fiecare o mie o sută de sicli de argint. 6Și Dalila a zis lui Samson: Rogu‐te, spune‐mi în ce stă marea ta putere și cu ce poți să fii legat, ca să fii smerit. 7Și Samson i‐a zis: Dacă m‐ar lega cu șapte funii noi, care n‐au fost uscate încă, atunci aș slăbi și aș fi ca un alt om. 8Și domnii filistenilor i‐au adus șapte funii noi, care nu erau uscate încă, și ea l‐a legat cu ele. 9Și pândașii ședeau la ea în odaie. Și ea i‐a zis: filistenii sunt asupra ta, Samsoane! Și el a rupt funiile cum se rupe o ață de câlți, când se atinge de foc, și puterea lui n‐a fost cunoscută. 10Și Dalila a zis lui Samson: Iată m‐ai înșelat și mi‐ai spus minciuni. Acum, rogu‐te, spune‐mi cu ce poți fi legat. 11Și el i‐a zis: Dacă m‐ar lega cu funii noi, cu care nu s‐a făcut niciun lucru, atunci aș slăbi și aș fi ca un alt om. 12Și Dalila a luat funii noi și l‐a legat cu ele și i‐a zis: filistenii sunt asupra ta, Samsoane! Și pândașii ședeau în odaie. Și el le‐a rupt de pe brațele sale ca pe o ață. 13Și Dalila a zis lui Samson: Până acum m‐ai înșelat și mi‐ai spus minciuni. Spune‐mi cu ce poți fi legat? Și el i‐a zis: Dacă ai împleti cele șapte șuvițe ale capului meu în urzeala țesăturii. 14Și ea le‐a pironit cu o pană și i‐a zis: filistenii sunt asupra ta Samsoane! Și el s‐a deșteptat din somnul său și a scos pana și urzeala. 15Și ea i‐a zis: Cum zici
: Te iubesc! când inima ta nu este cu mine? De trei ori până acuma m‐ai înșelat și nu mi‐ai spus în ce stă puterea ta cea mare. 16Și a fost așa: a stăruit de el cu vorbele ei zilnic, și l‐a silit așa că sufletul lui a fost necăjit până la moarte. 17Și i‐a deschis
toată inima sa și i‐a zis: Nu s‐a pus brici
pe capul meu, pentru că sunt nazareu al lui Dumnezeu din pântecele mamei mele; dacă voi fi ras, atunci puterea mea se va depărta de la mine, și voi slăbi și mă voi face ca un alt om. 18Și Dalila a văzut că îi deschisese toată inima sa și a trimis să cheme pe domnii filistenilor, zicând: Suiți‐vă de astă dată, căci mi‐a deschis toată inima sa. Și domnii filistenilor s‐au suit la ea, și au adus argintul în mâinile lor. 19Și
l‐a adormit pe genuchii ei și a chemat un bărbat și a pus să‐i radă cele șapte șuvițe ale capului său, și ea a început a‐l smeri și puterea lui se dusese de la el. 20Și ea a zis: filistenii sunt asupra ta, Samsoane! Și el s‐a deșteptat din somnul său și a zis: Voi ieși ca celelalte dăți și mă voi scutura. Și nu știa că Domnul se
18.12
28.15,162 Cron. 15.2
depărtase de la el. 21Și filistenii l‐au apucat și i‐au scos ochii, și l‐au coborât la Gaza și l‐au legat cu lanțuri de aramă, și el învârtea râșnița în închisoare.
Moartea lui Samson
22Dar părul capului său a început să crească după ce fusese ras. 23Și domnii filistenilor s‐au adunat să jertfească o mare jertfă lui Dagon, dumnezeul lor, și să se bucure, căci ziceau: Dumnezeul nostru a dat în mâna noastră pe Samson, vrăjmașul nostru. 24Și poporul l‐a văzut și au lăudat
pe dumnezeul lor, căci ziceau: Dumnezeul nostru a dat în mâna noastră pe vrăjmașul nostru și pe pustiitorul țării noastre, cel ce a înmulțit morții noștri. 25Și a fost așa: când
inima lor era voioasă, au zis: Chemați pe Samson să ne desfăteze! Și au chemat pe Samson din închisoare și el era de râs înaintea lor, și l‐au pus între stâlpi. 26Și Samson a zis băiatului care‐l ținea de mână: Lasă‐mă și fă‐mă să pipăi stâlpii pe care stă casa, ca să mă reazem de ei. 27Și casa era plină de bărbați și de femei. Și acolo erau toți domnii filistenilor, și pe
acoperiș erau ca la trei mii de bărbați și de femei, care priveau luarea în râs a lui Samson. 28Și Samson a strigat către Domnul și a zis: Doamne, Dumnezeule, te rog, adu‐ți
aminte de mine și întărește‐mă numai de astă dată, te rog, Dumnezeule, ca să‐mi răzbun asupra filistenilor pentru cei doi ochi ai mei. 29Și Samson a apucat amândoi stâlpii din mijloc, pe care sta casa și s‐a rezemat de ei, de unul cu dreapta lui și de altul cu stânga lui. 30Și Samson a zis: Sufletul meu să moară împreună cu filistenii! Și s‐a plecat cu putere și casa a căzut peste domni și peste tot poporul care era în ea. Și morții, pe care i‐a ucis la moartea sa, erau mai mulți decât acei pe care îi ucisese în viața sa. 31Și frații săi și toată casa tatălui său s‐au pogorât, și l‐au ridicat și l‐au suit și l‐au în mormântat
, între Țorea și Eștaol, în mormântul lui Manoah, tatăl său. Și el judecase pe Israel douăzeci de ani.
Mica întocmește închinarea la idoli
171Și era un om din muntele lui Efraim cu numele Mica. 2Și a zis mamei sale: Cei o mie o sută de arginți ce ți s‐au luat, pentru care ai blestemat și ai vorbit în urechile mele, iată, arginții sunt la mine; eu i‐am luat. Și mamă‐sa a zis: Binecuvântat
să fie fiul meu de Domnul! 3Și a înapoiat cei o mie o sută de sicli de argint mamei sale și mamă‐sa i‐a zis: Am sfințit Domnului argintul din mâna mea pentru fiul meu, spre a se face
un chip cioplit și un chip turnat, și acum ți‐l înapoiez. 4Și a înapoiat argintul mamei sale și mamă‐sa a luat
două sute de sicli de arginți și i‐a dat aurarului, și el a făcut din ei un chip cioplit și un chip turnat: și erau în casa lui Mica. 5Și bărbatul Mica avea o casă de dumnezei, și a făcut un efod
și terafimi
, și a sfințit pe unul din fiii săi și i‐a fost preot. 6În zilele acelea
nu era împărat în Israel; fiecare
făcea ce era drept în ochii săi. 7Și era un tânăr din Betleemul lui Iuda, din familia lui Iuda, și el era levit și stătea vremelnic acolo. 8Și bărbatul a plecat din cetatea
sa, din Betleemul lui Iuda, ca să stea vremelnic unde va găsi, și mergând pe drumul său, a venit în ținutul muntos al lui Efraim în casa lui Mica. 9Și Mica i‐a zis: De unde vii? Și el i‐a zis: Sunt un levit din Betleemul lui Iuda și mă duc să locuiesc unde voi găsi. 10Și Mica i‐a zis: Rămâi la mine și‐mi
fii tată
și preot, și îți voi da zece arginți pe an și un rând de haine și mâncare. Și levitul a mers. 11Și levitul s‐a învoit să rămână la acel bărbat și tânărul a fost ca unul din fiii săi. 12Și Mica a sfințit
pe levit și tânărul i‐a fost
preot și a fost în casa lui Mica. 13Și Mica a zis: Acum știu că Domnul îmi va face bine pentru că am preot pe un levit.
Dan așază închinarea la idoli
181Și în zilele
acelea nu era împărat în Israel, și în zilele acelea seminția
daniților își căuta o moștenire de locuit, fiindcă până în ziua aceea nu le căzuse moștenire între semințiile lui Israel. 2Și copiii lui Dan au trimis din familia lor cinci bărbați din tot numărul lor, bărbați viteji, din Țorea
și Eștaol, ca să iscodească
țara și s‐o cerceteze, și le‐au zis: Mergeți, cercetați țara. Și au venit în ținutul muntos al lui Efraim până la casa
lui Mica și au mas acolo. 3Când erau lângă casa lui Mica, au cunoscut glasul tânărului, al levitului. Și s‐au abătut acolo și i‐au zis: Cine te‐a adus aici? Și ce faci tu? Și ce ai tu aici? 4Și el le‐a zis: Așa și așa mi‐a făcut Mica și m‐a
tocmit și sunt preotul lui. 5Și i‐au zis: Rugămu‐te, întreabă
pe Dumnezeu
, ca să știm dacă va propăși calea pe care mergem. 6Și preotul le‐a zis: Mergeți
în pace; calea voastră pe care mergeți este înaintea Domnului. 7Și cei cinci bărbați au, plecat și au venit la Lais
, și au văzut pe poporul care era în ea, locuind
la adăpost, după chipul sidonienilor, liniștit și încrezător, și nu era nimeni în țară care să aibă putere să‐i facă de rușine în ceva, și erau departe de sidonieni și n‐aveau a face cu vreun om. 8Și au venit la frații lor la Țorea
și Eștaol. Și frații lor le‐au zis: Ce ziceți voi? 9Și au zis: Sculați‐vă
și să ne suim împotriva lor, căci am văzut țara și iată este foarte bună. Și stați
liniștiți? Nu vă leneviți să plecați să mergeți să luați țara în stăpânire. 10Când veți intra, veți veni la un popor
încrezător, și țara este întinsă în toate laturile, căci Dumnezeu a dat‐o în mâna voastră; este un loc
în care nu lipsește nimic din ce este pe pământ. 11Și de acolo, din Țorea și Eștaol, au plecat șase sute de bărbați din familia daniților încinși cu arme de război. 12Și s‐au suit și au tăbărât la Chiriat‐Iearim
în Iuda. De aceea locul acesta s‐a numit Mahane‐Dan până în ziua
de astăzi: iată este în dosul Chiriat‐Iearimului. 13Și de acolo au trecut la ținutul muntos al lui Efraim și au venit până la casa lui
Mica. 14Și cei
cinci bărbați, care se duseseră să iscodească țara Lais, au vorbit și au zis fraților lor: Știți
că în casele acestea este un efod și terafimi, și un chip cioplit și un chip turnat? Și acum știți ce aveți de făcut. 15Și s‐au abătut acolo și au venit în casa tânărului, a levitului, în casa lui Mica, și l‐au întrebat de pace. 16Și cei șase
sute de bărbați dintre copiii lui Dan, încinși cu armele lor de război, au stat la intrarea porții. 17Și cei cinci
bărbați, care se duseseră să iscodească țara, s‐au suit, au intrat acolo și au luat chipul
cioplit și efodul și terafimii și chipul turnat: și preotul sta la intrarea porții cu cei șase sute de bărbați încinși cu arme de război. 18Și aceștia au intrat în casa lui Mica și au luat chipul cioplit, efodul și terafimii și chipul turnat. Și preotul le‐a zis: Ce faceți? 19Și ei i‐au zis: Taci, pune‐ți
29.9
40.4Prov. 30.32Mica 7.16
mâna pe gura ta și mergi cu noi, și să ne fii tată
și preot. Este mai bine pentru tine să fii preot al casei unui singur om sau să fii preot al unei seminții și al unei familii în Israel? 20Și inima preotului s‐a bucurat, și a luat efodul și terafimii și chipul cioplit, și s‐a dus în mijlocul poporului. 21Și s‐au întors și au plecat, și au pus înaintea lor pruncii și turmele și averile. 22Și când se depărtaseră de la casa lui Mica, bărbații, care erau în casele de lângă casa lui Mica, au fost adunați și au ajuns pe copiii lui Dan. 23Și au strigat după copiii lui Dan. Și ei și‐au întors fețele și au zis lui Mica: Ce ai de te‐ai adunat? 24Și el a zis: Mi‐ați luat dumnezeii mei pe care i‐am făcut și pe preot, și v‐ați dus și ce‐mi mai rămâne? Și cum îmi ziceți: Ce ai? 25Și copiii lui Dan i‐au zis: Să nu ți se audă glasul între noi, ca să nu se arunce asupra voastră niște oameni amărâți la suflet și să‐ți pierzi viața ta și viețile casei tale. 26Și copiii lui Dan au mers pe calea lor. Și Mica a văzut că erau prea tari pentru el și s‐a întors și s‐a dus înapoi la casa sa.
Cucerirea cetății Lais
27Și au luat ce făcuse Mica și pe preotul care era la el, și au venit
asupra Laisului, asupra unui popor liniștit și încrezător; și i‐au
lovit cu ascuțișul sabiei și au ars cetatea cu foc. 28Și nu era nimeni să‐i scape, pentru că ea era departe
de Sidon și n‐aveau a face cu vreun om, și era în valea care este lângă Bet‐Rehob
. Și au zidit cetatea și au locuit în ea. 29Dar cu adevărat au pus
numele cetății
15.20
Dan, după numele lui Dan, tatăl lor, care se născuse lui Israel; dar mai înainte numele cetății era Lais. 30Și copiii lui Dan au înălțat chipul cioplit și Ionatan, fiul lui Gherșom, fiul lui Moise, el și fiii săi au fost preoții seminției daniților până
în ziua ducerii țării în robie. 31Și și‐au înălțat chipul cioplit al lui Mica, pe care‐l făcuse el, în toate
zilele cât a fost casa lui Dumnezeu în Silo.