Dan așază închinarea la idoli
181Și în zilele
acelea nu era împărat în Israel, și în zilele acelea seminția
daniților își căuta o moștenire de locuit, fiindcă până în ziua aceea nu le căzuse moștenire între semințiile lui Israel. 2Și copiii lui Dan au trimis din familia lor cinci bărbați din tot numărul lor, bărbați viteji, din Țorea
și Eștaol, ca să iscodească
țara și s‐o cerceteze, și le‐au zis: Mergeți, cercetați țara. Și au venit în ținutul muntos al lui Efraim până la casa
lui Mica și au mas acolo. 3Când erau lângă casa lui Mica, au cunoscut glasul tânărului, al levitului. Și s‐au abătut acolo și i‐au zis: Cine te‐a adus aici? Și ce faci tu? Și ce ai tu aici? 4Și el le‐a zis: Așa și așa mi‐a făcut Mica și m‐a
tocmit și sunt preotul lui. 5Și i‐au zis: Rugămu‐te, întreabă
pe Dumnezeu
, ca să știm dacă va propăși calea pe care mergem. 6Și preotul le‐a zis: Mergeți
în pace; calea voastră pe care mergeți este înaintea Domnului. 7Și cei cinci bărbați au, plecat și au venit la Lais
, și au văzut pe poporul care era în ea, locuind
la adăpost, după chipul sidonienilor, liniștit și încrezător, și nu era nimeni în țară care să aibă putere să‐i facă de rușine în ceva, și erau departe de sidonieni și n‐aveau a face cu vreun om. 8Și au venit la frații lor la Țorea
și Eștaol. Și frații lor le‐au zis: Ce ziceți voi? 9Și au zis: Sculați‐vă
și să ne suim împotriva lor, căci am văzut țara și iată este foarte bună. Și stați
liniștiți? Nu vă leneviți să plecați să mergeți să luați țara în stăpânire. 10Când veți intra, veți veni la un popor
încrezător, și țara este întinsă în toate laturile, căci Dumnezeu a dat‐o în mâna voastră; este un loc
în care nu lipsește nimic din ce este pe pământ. 11Și de acolo, din Țorea și Eștaol, au plecat șase sute de bărbați din familia daniților încinși cu arme de război. 12Și s‐au suit și au tăbărât la Chiriat‐Iearim
în Iuda. De aceea locul acesta s‐a numit Mahane‐Dan până în ziua
de astăzi: iată este în dosul Chiriat‐Iearimului. 13Și de acolo au trecut la ținutul muntos al lui Efraim și au venit până la casa lui
Mica. 14Și cei
cinci bărbați, care se duseseră să iscodească țara Lais, au vorbit și au zis fraților lor: Știți
că în casele acestea este un efod și terafimi, și un chip cioplit și un chip turnat? Și acum știți ce aveți de făcut. 15Și s‐au abătut acolo și au venit în casa tânărului, a levitului, în casa lui Mica, și l‐au întrebat de pace. 16Și cei șase
sute de bărbați dintre copiii lui Dan, încinși cu armele lor de război, au stat la intrarea porții. 17Și cei cinci
bărbați, care se duseseră să iscodească țara, s‐au suit, au intrat acolo și au luat chipul
cioplit și efodul și terafimii și chipul turnat: și preotul sta la intrarea porții cu cei șase sute de bărbați încinși cu arme de război. 18Și aceștia au intrat în casa lui Mica și au luat chipul cioplit, efodul și terafimii și chipul turnat. Și preotul le‐a zis: Ce faceți? 19Și ei i‐au zis: Taci, pune‐ți
29.9
40.4Prov. 30.32Mica 7.16
mâna pe gura ta și mergi cu noi, și să ne fii tată
și preot. Este mai bine pentru tine să fii preot al casei unui singur om sau să fii preot al unei seminții și al unei familii în Israel? 20Și inima preotului s‐a bucurat, și a luat efodul și terafimii și chipul cioplit, și s‐a dus în mijlocul poporului. 21Și s‐au întors și au plecat, și au pus înaintea lor pruncii și turmele și averile. 22Și când se depărtaseră de la casa lui Mica, bărbații, care erau în casele de lângă casa lui Mica, au fost adunați și au ajuns pe copiii lui Dan. 23Și au strigat după copiii lui Dan. Și ei și‐au întors fețele și au zis lui Mica: Ce ai de te‐ai adunat? 24Și el a zis: Mi‐ați luat dumnezeii mei pe care i‐am făcut și pe preot, și v‐ați dus și ce‐mi mai rămâne? Și cum îmi ziceți: Ce ai? 25Și copiii lui Dan i‐au zis: Să nu ți se audă glasul între noi, ca să nu se arunce asupra voastră niște oameni amărâți la suflet și să‐ți pierzi viața ta și viețile casei tale. 26Și copiii lui Dan au mers pe calea lor. Și Mica a văzut că erau prea tari pentru el și s‐a întors și s‐a dus înapoi la casa sa.
Cucerirea cetății Lais
27Și au luat ce făcuse Mica și pe preotul care era la el, și au venit
asupra Laisului, asupra unui popor liniștit și încrezător; și i‐au
lovit cu ascuțișul sabiei și au ars cetatea cu foc. 28Și nu era nimeni să‐i scape, pentru că ea era departe
de Sidon și n‐aveau a face cu vreun om, și era în valea care este lângă Bet‐Rehob
. Și au zidit cetatea și au locuit în ea. 29Dar cu adevărat au pus
numele cetății
15.20
Dan, după numele lui Dan, tatăl lor, care se născuse lui Israel; dar mai înainte numele cetății era Lais. 30Și copiii lui Dan au înălțat chipul cioplit și Ionatan, fiul lui Gherșom, fiul lui Moise, el și fiii săi au fost preoții seminției daniților până
în ziua ducerii țării în robie. 31Și și‐au înălțat chipul cioplit al lui Mica, pe care‐l făcuse el, în toate
zilele cât a fost casa lui Dumnezeu în Silo.