Mica întocmește închinarea la idoli
171Și era un om din muntele lui Efraim cu numele Mica. 2Și a zis mamei sale: Cei o mie o sută de arginți ce ți s‐au luat, pentru care ai blestemat și ai vorbit în urechile mele, iată, arginții sunt la mine; eu i‐am luat. Și mamă‐sa a zis: Binecuvântat
să fie fiul meu de Domnul! 3Și a înapoiat cei o mie o sută de sicli de argint mamei sale și mamă‐sa i‐a zis: Am sfințit Domnului argintul din mâna mea pentru fiul meu, spre a se face
un chip cioplit și un chip turnat, și acum ți‐l înapoiez. 4Și a înapoiat argintul mamei sale și mamă‐sa a luat
două sute de sicli de arginți și i‐a dat aurarului, și el a făcut din ei un chip cioplit și un chip turnat: și erau în casa lui Mica. 5Și bărbatul Mica avea o casă de dumnezei, și a făcut un efod
și terafimi
, și a sfințit pe unul din fiii săi și i‐a fost preot. 6În zilele acelea
nu era împărat în Israel; fiecare
făcea ce era drept în ochii săi. 7Și era un tânăr din Betleemul lui Iuda, din familia lui Iuda, și el era levit și stătea vremelnic acolo. 8Și bărbatul a plecat din cetatea
sa, din Betleemul lui Iuda, ca să stea vremelnic unde va găsi, și mergând pe drumul său, a venit în ținutul muntos al lui Efraim în casa lui Mica. 9Și Mica i‐a zis: De unde vii? Și el i‐a zis: Sunt un levit din Betleemul lui Iuda și mă duc să locuiesc unde voi găsi. 10Și Mica i‐a zis: Rămâi la mine și‐mi
fii tată
și preot, și îți voi da zece arginți pe an și un rând de haine și mâncare. Și levitul a mers. 11Și levitul s‐a învoit să rămână la acel bărbat și tânărul a fost ca unul din fiii săi. 12Și Mica a sfințit
pe levit și tânărul i‐a fost
preot și a fost în casa lui Mica. 13Și Mica a zis: Acum știu că Domnul îmi va face bine pentru că am preot pe un levit.
Dan așază închinarea la idoli
181Și în zilele
acelea nu era împărat în Israel, și în zilele acelea seminția
daniților își căuta o moștenire de locuit, fiindcă până în ziua aceea nu le căzuse moștenire între semințiile lui Israel. 2Și copiii lui Dan au trimis din familia lor cinci bărbați din tot numărul lor, bărbați viteji, din Țorea
și Eștaol, ca să iscodească
țara și s‐o cerceteze, și le‐au zis: Mergeți, cercetați țara. Și au venit în ținutul muntos al lui Efraim până la casa
lui Mica și au mas acolo. 3Când erau lângă casa lui Mica, au cunoscut glasul tânărului, al levitului. Și s‐au abătut acolo și i‐au zis: Cine te‐a adus aici? Și ce faci tu? Și ce ai tu aici? 4Și el le‐a zis: Așa și așa mi‐a făcut Mica și m‐a
tocmit și sunt preotul lui. 5Și i‐au zis: Rugămu‐te, întreabă
pe Dumnezeu
, ca să știm dacă va propăși calea pe care mergem. 6Și preotul le‐a zis: Mergeți
în pace; calea voastră pe care mergeți este înaintea Domnului. 7Și cei cinci bărbați au, plecat și au venit la Lais
, și au văzut pe poporul care era în ea, locuind
la adăpost, după chipul sidonienilor, liniștit și încrezător, și nu era nimeni în țară care să aibă putere să‐i facă de rușine în ceva, și erau departe de sidonieni și n‐aveau a face cu vreun om. 8Și au venit la frații lor la Țorea
și Eștaol. Și frații lor le‐au zis: Ce ziceți voi? 9Și au zis: Sculați‐vă
și să ne suim împotriva lor, căci am văzut țara și iată este foarte bună. Și stați
liniștiți? Nu vă leneviți să plecați să mergeți să luați țara în stăpânire. 10Când veți intra, veți veni la un popor
încrezător, și țara este întinsă în toate laturile, căci Dumnezeu a dat‐o în mâna voastră; este un loc
în care nu lipsește nimic din ce este pe pământ. 11Și de acolo, din Țorea și Eștaol, au plecat șase sute de bărbați din familia daniților încinși cu arme de război. 12Și s‐au suit și au tăbărât la Chiriat‐Iearim
în Iuda. De aceea locul acesta s‐a numit Mahane‐Dan până în ziua
de astăzi: iată este în dosul Chiriat‐Iearimului. 13Și de acolo au trecut la ținutul muntos al lui Efraim și au venit până la casa lui
Mica. 14Și cei
cinci bărbați, care se duseseră să iscodească țara Lais, au vorbit și au zis fraților lor: Știți
că în casele acestea este un efod și terafimi, și un chip cioplit și un chip turnat? Și acum știți ce aveți de făcut. 15Și s‐au abătut acolo și au venit în casa tânărului, a levitului, în casa lui Mica, și l‐au întrebat de pace. 16Și cei șase
sute de bărbați dintre copiii lui Dan, încinși cu armele lor de război, au stat la intrarea porții. 17Și cei cinci
bărbați, care se duseseră să iscodească țara, s‐au suit, au intrat acolo și au luat chipul
cioplit și efodul și terafimii și chipul turnat: și preotul sta la intrarea porții cu cei șase sute de bărbați încinși cu arme de război. 18Și aceștia au intrat în casa lui Mica și au luat chipul cioplit, efodul și terafimii și chipul turnat. Și preotul le‐a zis: Ce faceți? 19Și ei i‐au zis: Taci, pune‐ți
29.9
40.4Prov. 30.32Mica 7.16
mâna pe gura ta și mergi cu noi, și să ne fii tată
și preot. Este mai bine pentru tine să fii preot al casei unui singur om sau să fii preot al unei seminții și al unei familii în Israel? 20Și inima preotului s‐a bucurat, și a luat efodul și terafimii și chipul cioplit, și s‐a dus în mijlocul poporului. 21Și s‐au întors și au plecat, și au pus înaintea lor pruncii și turmele și averile. 22Și când se depărtaseră de la casa lui Mica, bărbații, care erau în casele de lângă casa lui Mica, au fost adunați și au ajuns pe copiii lui Dan. 23Și au strigat după copiii lui Dan. Și ei și‐au întors fețele și au zis lui Mica: Ce ai de te‐ai adunat? 24Și el a zis: Mi‐ați luat dumnezeii mei pe care i‐am făcut și pe preot, și v‐ați dus și ce‐mi mai rămâne? Și cum îmi ziceți: Ce ai? 25Și copiii lui Dan i‐au zis: Să nu ți se audă glasul între noi, ca să nu se arunce asupra voastră niște oameni amărâți la suflet și să‐ți pierzi viața ta și viețile casei tale. 26Și copiii lui Dan au mers pe calea lor. Și Mica a văzut că erau prea tari pentru el și s‐a întors și s‐a dus înapoi la casa sa.
Cucerirea cetății Lais
27Și au luat ce făcuse Mica și pe preotul care era la el, și au venit
asupra Laisului, asupra unui popor liniștit și încrezător; și i‐au
lovit cu ascuțișul sabiei și au ars cetatea cu foc. 28Și nu era nimeni să‐i scape, pentru că ea era departe
de Sidon și n‐aveau a face cu vreun om, și era în valea care este lângă Bet‐Rehob
. Și au zidit cetatea și au locuit în ea. 29Dar cu adevărat au pus
numele cetății
15.20
Dan, după numele lui Dan, tatăl lor, care se născuse lui Israel; dar mai înainte numele cetății era Lais. 30Și copiii lui Dan au înălțat chipul cioplit și Ionatan, fiul lui Gherșom, fiul lui Moise, el și fiii săi au fost preoții seminției daniților până
în ziua ducerii țării în robie. 31Și și‐au înălțat chipul cioplit al lui Mica, pe care‐l făcuse el, în toate
zilele cât a fost casa lui Dumnezeu în Silo.
Răutatea oamenilor din Ghibea
191Și a fost așa: în zilele acelea, când
nu era împărat în Israel, era un bărbat levit, care sta vremelnic în latura mai depărtată a ținutului muntos al lui Efraim, și și‐a luat o țiitoare din Betleemul lui Iuda. 2Și țiitoarea sa a curvit împotriva lui și a plecat de la el în casa tatălui ei, în Betleemul
lui Iuda, și a fost acolo patru luni de zile. 3Și bărbatul ei s‐a sculat și s‐a dus după ea să vorbească inimii ei, ca s‐o aducă înapoi. Și tânărul lui era cu el și o pereche de măgari. Și ea l‐a dus în casa tatălui ei, și când l‐a văzut tatăl tinerei femei, s‐a bucurat de întâlnirea lui. 4Și socrul său, tatăl tinerei femei, l‐a ținut și a rămas la el trei zile, și au mâncat și au băut și au mas acolo. 5Și a fost așa: în ziua a patra s‐au sculat dis de dimineață, și el s‐a sculat să plece. Și tatăl tinerei femei a zis ginerelui său: Întărește‐ți inima
cu o bucată de pâine și apoi veți merge pe calea voastră. 6Și s‐au așezat și au mâncat și au băut amândoi împreună. Și tatăl tinerei femei a zis bărbatului: Te rog, rămâi toată noaptea și să ți se veselească inima. 7Și bărbatul s‐a sculat să plece, dar socrul său a stat de el și a mas iarăși acolo. 8Și în ziua a cincea s‐a sculat dis de dimineață ca să plece. Și tatăl tinerei femei a zis: Te rog, întărește‐ți inima. Și au zăbovit până s‐a plecat ziua, și au mâncat amândoi. 9Și bărbatul s‐a sculat ca să plece, el și țiitoarea lui și tânărul său. Și socrul său, tatăl tinerei femei, i‐a zis: Iată, ziua se lasă spre seară, vă rog, rămâneți toată noaptea. Iată ziua se pleacă, mâneți noaptea aici și să ți se veselească inima, și mâine plecați de dimineață pe calea voastră, ca să te duci la cortul tău. 10Dar bărbatul n‐a voit să rămână noaptea și s‐a sculat și a plecat și a venit în dreptul Iebusului
, care este Ierusalimul, și cu el era o pereche de măgari înșeuați și țiitoarea lui cu el. 11Erau aproape de Iebus, ziua se plecase mult și tânărul a zis domnului său: Rogu‐te, vino și să ne abatem în această
cetate a iebusiților și să mânem în ea. 12Și domnul său i‐a zis: Nu ne vom abate în cetatea unui străin care nu este a copiilor lui Israel, vom trece la
Ghibea. 13Și a zis tânărului său: Vino și să ne apropiem de unul din aceste locuri și să mânem în Ghibea sau în
Rama. 14Și au trecut și au mers pe calea lor, și le‐a apus soarele lângă Ghibea, care e a lui Beniamin. 15Și s‐au abătut acolo ca să intre să mâne în Ghibea. Și a intrat și a șezut jos în ulița cetății, și niciun bărbat nu i‐a
primit în casa lui ca să mâie noaptea. 16Și iată un om bătrân venea de la lucrul său din
câmp, spre seară, și era din ținutul muntos al lui Efraim, și sta vremelnic în Ghibea, iar oamenii locului erau beniamiți. 17Și și‐a ridicat ochii și a văzut pe bărbatul călător pe ulița cetății și bătrânul a zis: Unde te duci și de unde vii? 18Și el i‐a zis: Călătorim din Betleemul lui Iuda spre latura mai depărtată a ținutului muntos al lui Efraim; de acolo sunt și am mers până la Betleemul lui Iuda și mă duc acuma la
casa Domnului, și nimeni nu mă primește în casă. 19Și avem și paie și nutreț pentru măgarii noștri, și am pâine și vin pentru mine și pentru roaba ta și pentru tânărul care este cu robii tăi: nu ducem lipsă de nimic. 20Și bătrânul a zis: Pace
ție! Numai toate nevoile tale să fie asupra mea; dar
să nu mâi în uliță. 21Și l‐a
43.24
adus în casa sa și a dat nutreț la măgari, și
și‐au spălat picioarele și au mâncat și au băut. 22Pe când își veseleau inimile, iată oamenii
10.9
cetății, oameni fii ai lui Belial
, au înconjurat casa și au bătut la ușă și au vorbit bătrânului, domnul casei, zicând: Adu afară
pe omul, care a venit în casa ta, ca să‐l cunoaștem. 23Și omul, domnul
casei, a ieșit la ei și le‐a zis: Nu, frații mei, vă rog, nu faceți acest rău, după ce bărbatul acesta a venit în casa mea, nu faceți această
nebunie! 24Iată
fata mea care este fecioară și țiitoarea lui; să vi le scot afară și înjosiți‐le
, și faceți cu ele ce este bun în ochii voștri; dar nu faceți asemenea nebunie acestui bărbat. 25Dar bărbații n‐au voit să‐l asculte. Și bărbatul a luat pe țiitoarea sa și a scos‐o afară la ei, și au
cunoscut‐o și și‐au bătut joc de ea, toată noaptea până dimineața, și au lăsat‐o când se revărsau zorile. 26Și către ziuă femeia a venit și a căzut la intrarea casei omului, unde era domnul ei, până s‐a luminat. 27Și domnul ei s‐a sculat dimineața și a deschis ușa casei și a ieșit afară să se ducă pe calea sa, și iată femeia, țiitoarea sa, zăcea la intrarea casei și mâinile ei erau pe prag. 28Și i‐a zis: Scoală și să mergem! Dar nimeni n‐a
răspuns. Și a pus‐o pe măgar și bărbatul s‐a sculat și a mers spre locul său. 29Și când a intrat în casa sa, a luat cuțitul și a apucat pe țiitoarea sa și a împărțit‐o
, după oasele ei, în douăsprezece bucăți, și le‐a trimis în toate hotarele lui Israel. 30Și a fost așa: oricine care vedea zicea: Nu s‐a făcut și nu s‐a văzut una ca aceasta, din ziua când au ieșit copiii lui Israel din țara Egiptului până în ziua de astăzi. Gândiți‐vă
bine, sfătuiți și vorbiți.
