Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
18

Dan așază închinarea la idoli

181Și în zilele

18.1
Cap. 17.6;
acelea nu era împărat în Israel, și în zilele acelea seminția
18.1
Ios. 19.47
daniților își căuta o moștenire de locuit, fiindcă până în ziua aceea nu le căzuse moștenire între semințiile lui Israel. 2Și copiii lui Dan au trimis din familia lor cinci bărbați din tot numărul lor, bărbați viteji, din Țorea
18.2
Cap. 13.25.
și Eștaol, ca să iscodească
18.2
Num. 13.17Ios. 2.1
țara și s‐o cerceteze, și le‐au zis: Mergeți, cercetați țara. Și au venit în ținutul muntos al lui Efraim până la casa
18.2
Cap. 17.1.
lui Mica și au mas acolo. 3Când erau lângă casa lui Mica, au cunoscut glasul tânărului, al levitului. Și s‐au abătut acolo și i‐au zis: Cine te‐a adus aici? Și ce faci tu? Și ce ai tu aici? 4Și el le‐a zis: Așa și așa mi‐a făcut Mica și m‐a
18.4
Cap. 17.10.
tocmit și sunt preotul lui. 5Și i‐au zis: Rugămu‐te, întreabă
18.5
1 Reg. 22.5Is. 30.1Osea 4.12
pe Dumnezeu
18.5
Cap. 17.5; Vers. 14.
, ca să știm dacă va propăși calea pe care mergem. 6Și preotul le‐a zis: Mergeți
18.6
1 Reg. 22.6
în pace; calea voastră pe care mergeți este înaintea Domnului. 7Și cei cinci bărbați au, plecat și au venit la Lais
18.7
Ios. 19.47
, și au văzut pe poporul care era în ea, locuind
18.7
Vers. 27.28.
la adăpost, după chipul sidonienilor, liniștit și încrezător, și nu era nimeni în țară care să aibă putere să‐i facă de rușine în ceva, și erau departe de sidonieni și n‐aveau a face cu vreun om. 8Și au venit la frații lor la Țorea
18.8
Vers. 2.
și Eștaol. Și frații lor le‐au zis: Ce ziceți voi? 9Și au zis: Sculați‐vă
18.9
Num. 13.30Ios. 2.23,24
și să ne suim împotriva lor, căci am văzut țara și iată este foarte bună. Și stați
18.9
1 Reg. 22.3
liniștiți? Nu vă leneviți să plecați să mergeți să luați țara în stăpânire. 10Când veți intra, veți veni la un popor
18.10
Vers. 7.27.
încrezător, și țara este întinsă în toate laturile, căci Dumnezeu a dat‐o în mâna voastră; este un loc
18.10
Deut. 8.9
în care nu lipsește nimic din ce este pe pământ. 11Și de acolo, din Țorea și Eștaol, au plecat șase sute de bărbați din familia daniților încinși cu arme de război. 12Și s‐au suit și au tăbărât la Chiriat‐Iearim
18.12
Ios. 15.60
în Iuda. De aceea locul acesta s‐a numit Mahane‐Dan până în ziua
18.12
Cap. 13.25.
de astăzi: iată este în dosul Chiriat‐Iearimului. 13Și de acolo au trecut la ținutul muntos al lui Efraim și au venit până la casa lui
18.13
Vers. 2.
Mica. 14Și cei
18.14
1 Sam. 14.28
cinci bărbați, care se duseseră să iscodească țara Lais, au vorbit și au zis fraților lor: Știți
18.14
Cap. 17.5.
că în casele acestea este un efod și terafimi, și un chip cioplit și un chip turnat? Și acum știți ce aveți de făcut. 15Și s‐au abătut acolo și au venit în casa tânărului, a levitului, în casa lui Mica, și l‐au întrebat de pace. 16Și cei șase
18.16
Vers. 11.
sute de bărbați dintre copiii lui Dan, încinși cu armele lor de război, au stat la intrarea porții. 17Și cei cinci
18.17
Vers. 2.14.
bărbați, care se duseseră să iscodească țara, s‐au suit, au intrat acolo și au luat chipul
18.17
Cap. 17.4, 5.
cioplit și efodul și terafimii și chipul turnat: și preotul sta la intrarea porții cu cei șase sute de bărbați încinși cu arme de război. 18Și aceștia au intrat în casa lui Mica și au luat chipul cioplit, efodul și terafimii și chipul turnat. Și preotul le‐a zis: Ce faceți? 19Și ei i‐au zis: Taci, pune‐ți
18.19
Iov 21.5
29.9
40.4Prov. 30.32Mica 7.16
mâna pe gura ta și mergi cu noi, și să ne fii tată
18.19
Cap. 17.10.
și preot. Este mai bine pentru tine să fii preot al casei unui singur om sau să fii preot al unei seminții și al unei familii în Israel? 20Și inima preotului s‐a bucurat, și a luat efodul și terafimii și chipul cioplit, și s‐a dus în mijlocul poporului. 21Și s‐au întors și au plecat, și au pus înaintea lor pruncii și turmele și averile. 22Și când se depărtaseră de la casa lui Mica, bărbații, care erau în casele de lângă casa lui Mica, au fost adunați și au ajuns pe copiii lui Dan. 23Și au strigat după copiii lui Dan. Și ei și‐au întors fețele și au zis lui Mica: Ce ai de te‐ai adunat? 24Și el a zis: Mi‐ați luat dumnezeii mei pe care i‐am făcut și pe preot, și v‐ați dus și ce‐mi mai rămâne? Și cum îmi ziceți: Ce ai? 25Și copiii lui Dan i‐au zis: Să nu ți se audă glasul între noi, ca să nu se arunce asupra voastră niște oameni amărâți la suflet și să‐ți pierzi viața ta și viețile casei tale. 26Și copiii lui Dan au mers pe calea lor. Și Mica a văzut că erau prea tari pentru el și s‐a întors și s‐a dus înapoi la casa sa.

Cucerirea cetății Lais

27Și au luat ce făcuse Mica și pe preotul care era la el, și au venit

18.27
Vers. 7.10.
asupra Laisului, asupra unui popor liniștit și încrezător; și i‐au
18.27
Ios. 19.47
lovit cu ascuțișul sabiei și au ars cetatea cu foc. 28Și nu era nimeni să‐i scape, pentru că ea era departe
18.28
Vers. 7.
de Sidon și n‐aveau a face cu vreun om, și era în valea care este lângă Bet‐Rehob
18.28
Num. 13.212 Sam. 10.6
. Și au zidit cetatea și au locuit în ea. 29Dar cu adevărat au pus
18.29
Ios. 19.47
numele cetății
18.29
Gen. 14.141 Reg. 12.29,30
15.20
Dan, după numele lui Dan, tatăl lor, care se născuse lui Israel; dar mai înainte numele cetății era Lais. 30Și copiii lui Dan au înălțat chipul cioplit și Ionatan, fiul lui Gherșom, fiul lui Moise, el și fiii săi au fost preoții seminției daniților până
18.30
Cap. 13.1.
în ziua ducerii țării în robie. 31Și și‐au înălțat chipul cioplit al lui Mica, pe care‐l făcuse el, în toate
18.31
Ios. 18.121.12
zilele cât a fost casa lui Dumnezeu în Silo.

19

Răutatea oamenilor din Ghibea

191Și a fost așa: în zilele acelea, când

19.1
Cap. 17.6;
nu era împărat în Israel, era un bărbat levit, care sta vremelnic în latura mai depărtată a ținutului muntos al lui Efraim, și și‐a luat o țiitoare din Betleemul lui Iuda. 2Și țiitoarea sa a curvit împotriva lui și a plecat de la el în casa tatălui ei, în Betleemul
19.2
Cap. 17.7.
lui Iuda, și a fost acolo patru luni de zile. 3Și bărbatul ei s‐a sculat și s‐a dus după ea să vorbească inimii ei, ca s‐o aducă înapoi. Și tânărul lui era cu el și o pereche de măgari. Și ea l‐a dus în casa tatălui ei, și când l‐a văzut tatăl tinerei femei, s‐a bucurat de întâlnirea lui. 4Și socrul său, tatăl tinerei femei, l‐a ținut și a rămas la el trei zile, și au mâncat și au băut și au mas acolo. 5Și a fost așa: în ziua a patra s‐au sculat dis de dimineață, și el s‐a sculat să plece. Și tatăl tinerei femei a zis ginerelui său: Întărește‐ți inima
19.5
Gen. 18.5
cu o bucată de pâine și apoi veți merge pe calea voastră. 6Și s‐au așezat și au mâncat și au băut amândoi împreună. Și tatăl tinerei femei a zis bărbatului: Te rog, rămâi toată noaptea și să ți se veselească inima. 7Și bărbatul s‐a sculat să plece, dar socrul său a stat de el și a mas iarăși acolo. 8Și în ziua a cincea s‐a sculat dis de dimineață ca să plece. Și tatăl tinerei femei a zis: Te rog, întărește‐ți inima. Și au zăbovit până s‐a plecat ziua, și au mâncat amândoi. 9Și bărbatul s‐a sculat ca să plece, el și țiitoarea lui și tânărul său. Și socrul său, tatăl tinerei femei, i‐a zis: Iată, ziua se lasă spre seară, vă rog, rămâneți toată noaptea. Iată ziua se pleacă, mâneți noaptea aici și să ți se veselească inima, și mâine plecați de dimineață pe calea voastră, ca să te duci la cortul tău. 10Dar bărbatul n‐a voit să rămână noaptea și s‐a sculat și a plecat și a venit în dreptul Iebusului
19.10
Ios. 18.28
, care este Ierusalimul, și cu el era o pereche de măgari înșeuați și țiitoarea lui cu el. 11Erau aproape de Iebus, ziua se plecase mult și tânărul a zis domnului său: Rogu‐te, vino și să ne abatem în această
19.11
Ios. 15.8,632 Sam. 5.6
cetate a iebusiților și să mânem în ea. 12Și domnul său i‐a zis: Nu ne vom abate în cetatea unui străin care nu este a copiilor lui Israel, vom trece la
19.12
Ios. 18.28
Ghibea. 13Și a zis tânărului său: Vino și să ne apropiem de unul din aceste locuri și să mânem în Ghibea sau în
19.13
Ios. 18.25
Rama. 14Și au trecut și au mers pe calea lor, și le‐a apus soarele lângă Ghibea, care e a lui Beniamin. 15Și s‐au abătut acolo ca să intre să mâne în Ghibea. Și a intrat și a șezut jos în ulița cetății, și niciun bărbat nu i‐a
19.15
Mat. 25.43Evr. 13.2
primit în casa lui ca să mâie noaptea. 16Și iată un om bătrân venea de la lucrul său din
19.16
Ps. 104.23
câmp, spre seară, și era din ținutul muntos al lui Efraim, și sta vremelnic în Ghibea, iar oamenii locului erau beniamiți. 17Și și‐a ridicat ochii și a văzut pe bărbatul călător pe ulița cetății și bătrânul a zis: Unde te duci și de unde vii? 18Și el i‐a zis: Călătorim din Betleemul lui Iuda spre latura mai depărtată a ținutului muntos al lui Efraim; de acolo sunt și am mers până la Betleemul lui Iuda și mă duc acuma la
19.18
Ios. 18.11 Sam. 1.3,7
casa Domnului, și nimeni nu mă primește în casă. 19Și avem și paie și nutreț pentru măgarii noștri, și am pâine și vin pentru mine și pentru roaba ta și pentru tânărul care este cu robii tăi: nu ducem lipsă de nimic. 20Și bătrânul a zis: Pace
19.20
Gen. 43.23
ție! Numai toate nevoile tale să fie asupra mea; dar
19.20
Gen. 19.2
să nu mâi în uliță. 21Și l‐a
19.21
Gen. 24.32
43.24
adus în casa sa și a dat nutreț la măgari, și
19.21
Gen. 18.4In. 13.5
și‐au spălat picioarele și au mâncat și au băut. 22Pe când își veseleau inimile, iată oamenii
19.22
Gen. 19.4Osea 9.9
10.9
cetății, oameni fii ai lui Belial
19.22
Deut. 13.13
, au înconjurat casa și au bătut la ușă și au vorbit bătrânului, domnul casei, zicând: Adu afară
19.22
Gen. 19.5Rom. 1.26,27
pe omul, care a venit în casa ta, ca să‐l cunoaștem. 23Și omul, domnul
19.23
Gen. 19.6,7
casei, a ieșit la ei și le‐a zis: Nu, frații mei, vă rog, nu faceți acest rău, după ce bărbatul acesta a venit în casa mea, nu faceți această
19.23
2 Sam. 13.12
nebunie! 24Iată
19.24
Gen. 19.8
fata mea care este fecioară și țiitoarea lui; să vi le scot afară și înjosiți‐le
19.24
Gen. 34.2Deut. 21.14
, și faceți cu ele ce este bun în ochii voștri; dar nu faceți asemenea nebunie acestui bărbat. 25Dar bărbații n‐au voit să‐l asculte. Și bărbatul a luat pe țiitoarea sa și a scos‐o afară la ei, și au
19.25
Gen. 4.1
cunoscut‐o și și‐au bătut joc de ea, toată noaptea până dimineața, și au lăsat‐o când se revărsau zorile. 26Și către ziuă femeia a venit și a căzut la intrarea casei omului, unde era domnul ei, până s‐a luminat. 27Și domnul ei s‐a sculat dimineața și a deschis ușa casei și a ieșit afară să se ducă pe calea sa, și iată femeia, țiitoarea sa, zăcea la intrarea casei și mâinile ei erau pe prag. 28Și i‐a zis: Scoală și să mergem! Dar nimeni n‐a
19.28
Cap. 20.5.
răspuns. Și a pus‐o pe măgar și bărbatul s‐a sculat și a mers spre locul său. 29Și când a intrat în casa sa, a luat cuțitul și a apucat pe țiitoarea sa și a împărțit‐o
19.29
Cap. 20.6.
, după oasele ei, în douăsprezece bucăți, și le‐a trimis în toate hotarele lui Israel. 30Și a fost așa: oricine care vedea zicea: Nu s‐a făcut și nu s‐a văzut una ca aceasta, din ziua când au ieșit copiii lui Israel din țara Egiptului până în ziua de astăzi. Gândiți‐vă
19.30
Cap. 20.7.
bine, sfătuiți și vorbiți.

20

Poporul la Mițpa

201Și toți copiii

20.1
Deut. 13.12Ios. 22.121 Sam. 11.7
lui Israel au ieșit și adunarea s‐a adunat ca un singur om, de la Dan
20.1
Cap. 18.29.
până la Beer‐Șeba și țara Galaadului, la Domnul în Mițpa
20.1
Cap. 10.17;
. 2Și unghiurile întregului popor, din toate semințiile lui Israel, s‐au înfățișat în obștea poporului lui Dumnezeu, patru sute de mii de oameni pedeștri care scoteau
20.2
Cap. 8.10.
sabia. 3Și copiii lui Beniamin au auzit că copiii lui Israel s‐au suit la Mițpa. Și copiii lui Israel au zis: Spuneți, cum a fost această răutate? 4Și levitul, bărbatul femeii care fusese ucisă, a răspuns și a zis: Venisem la Ghibea
20.4
Cap. 19.15.
, care este a lui Beniamin, eu și țiitoarea mea, ca să mân. 5Și locuitorii
20.5
Cap. 19.22.
din Ghibea s‐au sculat împotriva mea și au înconjurat noaptea casa din pricina mea; se gândeau să mă ucidă și au înjosit
20.5
Cap. 19.25, 26.
pe țiitoarea mea și ea a murit. 6Și am apucat
20.6
Cap. 19.29.
pe țiitoarea mea și am tăiat‐o în bucăți și am trimis în tot ținutul moștenirii lui Israel, căci au săvârșit o fărădelege
20.6
Ios. 7.15
și nebunie în Israel. 7Iată, voi toți copii ai lui Israel, dați‐vă
20.7
Cap. 19.30.
părerea și sfătuiți aici. 8Și tot poporul s‐a sculat ca un singur om, zicând: Niciunul din noi să nu meargă la cortul său și niciunul să nu se abată pe la casa sa. 9Și acum acesta este lucrul pe care‐l vom face cu Ghibea: Ne vom sui împotriva ei prin sorț! 10Și vom lua zece bărbați din o sută din toate semințiile lui Israel, și o sută din o mie, și o mie din zece mii, ca să ia merinde pentru popor, ca să intre în Ghibea lui Beniamin și să‐i facă după toată fărădelegea pe care a făcut‐o ea în Israel. 11Și toți bărbații lui Israel s‐au adunat împotriva cetății, uniți ca un singur om. 12Și semințiile
20.12
Deut. 13.14Ios. 22.13,16
lui Israel au trimis oameni la toată seminția lui Beniamin, zicând: Ce este răutatea aceasta care s‐a făcut între voi? 13Și acum dați pe bărbații, fiii lui Belial
20.13
Deut. 13.13
, care sunt în Ghibea, ca să‐i omorâm și să curățim răul
20.13
Deut. 17.12
din Israel. Dar copiii lui Beniamin n‐au voit să asculte glasul fraților lor, copiii lui Israel. 14Și copiii lui Beniamin s‐au adunat din cetăți la Ghibea ca să iasă să lupte cu copiii lui Israel. 15Și copiii lui Beniamin au fost numărați în ziua aceea din cetăți, douăzeci și șase de mii de bărbați, care scoteau sabia, afară de locuitorii din Ghibea, care au fost numărați: șapte sute de bărbați aleși. 16Între tot poporul acesta erau șapte sute de bărbați aleși
20.16
Cap. 3.15.
, stângaci; toți aceștia aruncau pietre cu praștia într‐un fir de păr și nu dădeau greș. 17Și bărbații din Israel au fost numărați afară de Beniamin: patru sute de mii de bărbați, care scoteau sabia: toți aceștia erau oameni de război. 18Și copiii lui Israel s‐au sculat și s‐au suit
20.18
Vers. 23.26.
la Betel și au
20.18
Num. 27.21
întrebat pe Dumnezeu și au zis: Cine din noi să se suie cel dintâi la luptă împotriva copiilor lui Beniamin? Și Domnul a zis: Iuda cel dintâi.

Seminția lui Beniamin este aproape nimicită

19Și copiii lui Israel s‐au sculat dimineața și au tăbărât împotriva Ghibei. 20Și bărbații lui Israel au ieșit la luptă cu Beniamin, și bărbații lui Israel s‐au rânduit în șir de bătaie împotriva lor lângă Ghibea. 21Și copiii

20.21
Gen. 49.27
lui Beniamin au ieșit din Ghibea și în acea zi au culcat la pământ douăzeci și două de mii de bărbați din Israel. 22Și poporul, bărbații lui Israel, s‐au îmbărbătat și iarăși s‐au rânduit de bătaie în locul în care se rânduiseră în ziua întâi. 23Și copiii
20.23
Vers. 26.27.
lui Israel s‐au suit și au plâns înaintea Domnului până seara, și au întrebat pe Domnul, zicând: Să mă mai sui oare la luptă cu copiii lui Beniamin, fratele meu? Și Domnul a zis: Suiți‐vă împotriva lui. 24Și copiii lui Israel s‐au apropiat a doua zi împotriva copiilor lui Beniamin. 25Și a doua zi
20.25
Vers. 21.
Beniamin a ieșit din Ghibea împotriva lor și iarăși au culcat la pământ din copiii lui Israel optsprezece mii de bărbați, care toți scoteau sabia. 26Și toți copiii lui Israel și tot poporul s‐au suit
20.26
Vers. 18.
și au venit la Betel, și au plâns și au rămas acolo înaintea Domnului, și au postit în ziua aceea până seara, și au adus arderi de tot și jertfe de pace înaintea Domnului. 27Și copiii lui Israel au întrebat pe Domnul, (și chivotul
20.27
Ios. 18.11 Sam. 4.3,4
legământului lui Dumnezeu era acolo în zilele acelea 28și Fineas
20.28
Ios. 24.33
, fiul lui Eleazar, fiul lui Aaron, sta
20.28
Deut. 10.8
18.5
înaintea lui în zilele acelea) și au zis: Să mai ies încă la luptă împotriva copiilor lui Beniamin, fratele meu, sau să încetez? Și Domnul a zis: Suiți‐vă, căci mâine‐i voi da în mâna ta. 29Și Israel a pus
20.29
Ios. 8.20
pândași Ghibeei de jur împrejur. 30Și copiii lui Israel s‐au suit în ziua a treia împotriva copiilor lui Beniamin, și s‐au rânduit împotriva Ghibeei ca și în celelalte dăți. 31Și copiii lui Beniamin au ieșit împotriva poporului, au fost trași afară din cetate și au început să lovească în popor, ucizând ca și alte dăți, ca la treizeci de bărbați din Israel, pe drumurile mari, din care unul duce la Betel, iar altul la Ghibea prin câmpie. 32Și copiii lui Beniamin au zis: Ei sunt bătuți înaintea noastră ca și întâia dată. Și copiii lui Israel au zis: Să fugim ca să‐i tragem afară din cetate la drumurile mari. 33Și toți bărbații lui Israel s‐au sculat din locul lor și s‐au rânduit în Baal‐Tamar și pânda lui Israel s‐a năpustit din locul său, din Maare‐Ghibea. 34Și zece mii de bărbați aleși din tot Israelul au venit asupra Ghibei și lupta a fost cumplită, și ei
20.34
Ios. 8.14Is. 47.11
nu știau că răul venea peste ei. 35Și Domnul a bătut pe Beniamin înaintea lui Israel și copiii lui Israel au culcat la pământ în ziua aceea din Beniamin douăzeci și cinci de mii o sută de bărbați, care toți scoteau sabia. 36Și copiii lui Beniamin au văzut că erau bătuți. Și bărbații
20.36
Ios. 8.15
lui Israel au făcut loc lui Beniamin, căci se răzămau pe pânda pe care o puseseră împotriva Ghibei. 37Și pânda
20.37
Ios. 8.19
s‐a grăbit și a căzut asupra Ghibei și pânda a mers și a lovit toată cetatea cu ascuțișul sabiei. 38Și era un semn anumit între bărbații lui Israel și pândă, ca să facă să se înalțe din cetate un nor gros de fum. 39Și bărbații lui Israel își întorseseră dosul în luptă și Beniamin a început să bată, ucizând din bărbății lui Israel, ca la treizeci de inși; căci au zis: Da, sunt bătuți de tot înaintea noastră ca în lupta întâi! 40Și un nor a început să se ridice în sus din cetate ca un stâlp de fum și Beniamin s‐a uitat
20.40
Ios. 8.20
înapoi și iată toată cetatea se suia în fum la ceruri! 41Și bărbații lui Israel s‐au întors și bărbații lui Beniamin au fost uimiți, căci au văzut că răul venise peste ei. 42Și s‐au întors dinaintea bărbaților lui Israel către calea pustiei, și i‐a ajuns lupta și cei ce ieșeau din cetăți i‐au culcat la pământ în mijlocul lor. 43Au înconjurat pe beniaminiți, i‐au gonit, i‐au zdrobit la locul lor de odihnă, până spre Ghibea, către soare‐răsare. 44Și au căzut din Beniamin optsprezece mii de bărbați, toți bărbați viteji. 45Și s‐au întors și au fugit spre pustie la stânca Rimon
20.45
Ios. 15.32
, și au cules cinci mii de bărbați din ei la drumurile mari și i‐au urmărit rău până la Ghideom și au lovit din ei două mii de bărbați. 46Și toți cei căzuți din Beniamin în ziua aceea au fost douăzeci și cinci de mii de bărbați care scoteau sabia, toți oameni viteji. 47Și șase sute de bărbați s‐au întors
20.47
Cap. 21.13.
și au fugit în pustie la stânca Rimon și au rămas patru luni la stânca Rimon. 48Și bărbații lui Israel s‐au întors iarăși peste copiii lui Beniamin și i‐au lovit cu ascuțișul sabiei, pe oamenii fiecărei cetăți, și vitele și tot ce se afla, și au pus foc tuturor cetăților pe care le‐au aflat.