Iuda bate pe cananiți
11Și a fost așa: după moartea lui Iosua copiii lui Israel au întrebat
pe Domnul zicând: Care din noi să se suie întâi împotriva cananiților să se lupte cu ei? 2Și Domnul a zis: Iuda
să se suie; iată am dat țara în mâna lui. 3Și Iuda a zis lui Simeon, fratele său: Suie‐te cu mine în sorțul meu și să ne luptăm împotriva cananiților și voi merge
și eu cu tine în sorțul tău. Și Simeon a mers cu el. 4Și Iuda s‐a suit și Domnul a dat pe cananiți și pe fereziți în mâna lor, și i‐au ucis în Bezec
, zece mii de oameni. 5Și au aflat pe Adoni‐Bezec în Bezec și s‐au luptat cu el și au bătut pe cananiți și pe fereziți. 6Și Adoni‐Bezec a fugit și l‐au urmărit și l‐au prins, și i‐au tăiat degetele cele mari ale mâinilor și ale picioarelor. 7Și Adoni‐Bezec a zis: Șaptezeci de împărați cu degetele cele mari ale mâinilor și ale picioarelor lor tăiate își adunau mâncarea sub masa mea; cum am făcut, așa mi‐a
răsplătit Dumnezeu. Și l‐au adus la Ierusalim și a murit acolo. 8Și copiii
lui Iuda s‐au luptat împotriva Ierusalimului și l‐au luat și l‐au bătut cu ascuțișul sabiei și au ars cetatea cu foc. 9Și după aceea copiii
11.21
15.13
lui Israel s‐au pogorât să se lupte cu cananiții, care locuiau în ținutul muntos și la miazăzi și în șes. 10Și Iuda a mers împotriva cananiților care locuiau în Hebron, (numele Hebronului a fost înainte Chiriat‐Arba)
15.13,14
și au ucis pe Șeșai și pe Ahiman și pe Talmai. 11Și de acolo
a mers împotriva locuitorilor Debirului (și numele Debirului a fost înainte Chiriat‐Sefier). 12Și Caleb
a zis: Cel ce va bate Chiriat‐Sefierul și‐l va lua, îi voi da de nevastă pe Acsa, fiica mea. 13Și Otniel, fiul lui Chenaz, fratele cel mai
mic al lui Caleb, l‐a luat: și i‐a dat de nevastă pe Acsa, fiică‐sa. 14Și a fost așa: când
a venit ea, a stăruit de el să ceară o țarină de la tatăl ei. Și ea s‐a dat jos de pe măgar și Caleb i‐a zis: Ce vrei? 15Și ea i‐a zis: Dă‐mi o
binecuvântare, căci mi‐ai dat un pământ de miazăzi; dă‐mi și izvoare de apă. Și Caleb i‐a dat izvoarele de sus și izvoarele de jos. 16Și copiii
Chenitului, socrul lui Moise, se suiseră din cetatea finicilor
cu copiii lui Iuda în pustia lui Iuda, care este la miazăzi de Arad
; și au mers
și au locuit cu poporul. 17Și Iuda
a mers cu fratele său Simeon și au bătut pe cananiții, care locuiau în Țefat, și l‐au nimicit cu desăvârșire și au pus numele cetății Horma
. 18Și Iuda a luat Gaza
și hotarul său, Ascalonul și hotarul său, și Ecronul și hotarul său. 19Și Domnul
a fost cu Iuda și a luat în stăpânire ținutul muntos, căci n‐a alungat pe locuitorii văii pentru că aveau care
de fier. 20Și au dat
15.13,14
Hebronul lui Caleb, cum zisese Moise și a alungat de acolo pe cei trei fii ai lui Anac.
Cruțarea cananiților
21Și copiii
18.28
lui Beniamin n‐au alungat pe iebusiții, care locuiau în Ierusalim, ci iebusiții locuiesc cu copiii lui Beniamin în Ierusalim până în ziua de astăzi. 22Și casa lui Iosif s‐au suit și ei împotriva Betelului, și Domnul
a fost cu ei. 23Și casa lui Iosif a trimis să iscodească
7.2
Betelul (și numele cetății a fost înainte Luz
). 24Și străjerii au văzut un om ieșind din cetate și i‐au zis: Arată‐ne, te rugăm, cum să intrăm în cetate și‐ți vom arăta
îndurare. 25Și le‐a arătat cum să intre în cetate. Și au bătut cetatea cu ascuțișul sabiei, dar au lăsat pe om și toată familia lui să se ducă. 26Și omul s‐a dus în țara hetiților și a zidit o cetate și i‐a pus numele Luz, care este numele ei până în ziua de astăzi. 27Și Manase
n‐a alungat pe locuitorii Bet‐Șeanului și ai satelor sale, nici pe locuitorii Taanacului și ai satelor sale, nici pe locuitorii Dorului și ai satelor sale, nici pe locuitorii Iiblamului și ai satelor sale, nici pe locuitorii Meghidoului și ai satelor sale; și cananiții au izbutit să locuiască în țara aceea. 28Și a fost așa: când Israel a ajuns tare, a supus pe cananiți la bir, dar nu i‐a alungat de tot. 29Și Efraim
n‐a alungat pe cananiții, care locuiau în Ghezer și cananiții au locuit în mijlocul lor în Ghezer. 30Și Zabulon n‐a alungat pe locuitorii Chitronului și pe locuitorii Nahalolului
și cananiții au locuit în mijlocul lor și le‐au plătit bir. 31Așer
n‐a alungat pe locuitorii din Aco, nici pe locuitorii Sidonului, nici pe cei din Ahlab, nici pe cei din Aczib, nici pe cei din Helba, nici pe cei din Afic și nici pe cei din Rehob. 32Și așeriții
au locuit în mijlocul cananiților, locuitorii țării, căci nu i‐au alungat. 33Neftali
n‐a alungat pe locuitorii Bet‐Șemeșului, nici pe locuitorii Bet‐Anatului și a locuit
în mijlocul cananiților, locuitorii țării; dar locuitorii Bet‐Șemeșului și ai Bet‐Anatului le‐au plătit bir
. 34Și amoriții au dat înapoi pe copiii lui Dan în ținutul muntos, căci nu i‐au lăsat să se coboare în vale. 35Și amoriții au izbutit să locuiască în muntele Heres, în Aialon
și în Șaalbim; dar mâna casei lui Iosif a ajuns tare și ei le‐au plătit bir. 36Și hotarul amoriților a fost de la
suișul Acrabim, de la stâncă și în sus.
Îngerul Domnului mustră
21Și Îngerul Domnului s‐a suit din Ghilgal la Bochim
și a zis: Eu v‐am scos din Egipt și v‐am adus în țara, pe care am jurat‐o părinților voștri și am zis
: Nu voi călca legământul meu cu voi în veac. 2Și voi
să nu faceți legământ cu locuitorii țării acesteia și să le sfărâmați
altarele, dar
n‐ați ascultat de glasul meu. Pentru ce ați făcut aceasta? 3De aceea și cu am zis: Nu‐i voi izgoni dinaintea voastră, ci vă vor fi în coaste
și dumnezeii
lor vă vor fi o
34.12Deut. 7.16Ps. 106.36
cursă. 4Și a fost așa: când a vorbit Îngerul Domnului cuvintele acestea către toți copiii lui Israel, poporul și‐a înălțat glasul și a plâns. 5Și au pus numele locului aceluia Bochim și au jertfit acolo Domnului. 6Și Iosua
24.28
a dat drumul poporului și copiii lui Israel s‐au dus fiecare la moștenirea sa ca să stăpânească țara. 7Și poporul
a slujit Domnului în toate zilele lui losua și în toate zilele bătrânilor ale căror zile s‐au lungit după Iosua, care văzuseră toate faptele mari ale Domnului, pe care le făcuse el pentru Israel. 8Și Iosua
, fiul lui Nun, robul Domnului, a murit, de o sută zece ani. 9Și l‐au înmormântat
în hotarul moștenirii sale în Timnat‐Heres
24.30
, în ținutul muntos al lui Efraim în partea de miazănoapte a muntelui Gaaș.
Judecătorii
10Și tot neamul acela a fost adăugat la părinții săi. Și s‐a sculat după ei un alt neam, care nu cunoștea
22.16Gal. 4.82 Tes. 1.8Tit 1.16
pe Domnul nici faptele pe care le făcuse el pentru Israel. 11Și copiii lui Israel au făcut rău în ochii Domnului și au slujit Baalilor. 12Și au
părăsit pe Domnul Dumnezeul părinților lor, care‐i scosese din țara Egiptului, și au umblat
după alți dumnezei, din dumnezeii popoarelor care erau în jurul lor și s‐au plecat
lor și au mâniat pe Domnul. 13Și au părăsit pe Domnul și au slujit
lui Baal și Astarteelor. 14Și mânia
Domnului s‐a aprins împotriva lui Israel și i‐a dat
în mâinile prădătorilor, care i‐au prădat și i‐au vândut
în mâinile vrăjmașilor lor, de jur împrejur și n‐au mai putut
să stea înaintea vrăjmașilor lor. 15Ori încotro ieșeau, mâna Domnului era împotriva lor spre rău, după cum vorbise Domnul și după cum li
se jurase Domnul, și erau foarte strâmtorați. 16Și Domnul
le‐a sculat judecători și i‐au mântuit din mâna prădătorilor lor. 17Dar n‐au ascultat nici de judecătorii lor, căci au curvit
după alți dumnezei, și s‐au plecat lor; repede s‐au abătut din calea, pe care umblaseră părinții lor, ascultând poruncile Domnului; ei n‐au făcut așa. 18Și când le scula Domnul judecători, atunci Domnul era cu judecătorul
și‐i mântuia din mâna vrăimașilor lor, în toate zilele judecătorului; căci Domnul
se căia la suspinurile lor din pricina apăsătorilor și asupritorilor lor. 19Și era așa: când murea judecătorul
, se întorceau înapoi și se stricau din nou mai mult decât părinții lor, umblând după alți dumnezei, ca să le slujească și să se plece lor: nu încetau de la faptele lor, nici de la calea lor cea îndărătnică. 20Și mânia
Domnului s‐a aprins împotriva lui Israel și a zis: Pentru că neamul acesta a călcat legământul
meu, pe care l‐am poruncit părinților lor, și n‐a ascultat de glasul meu, 21nici eu nu voi mai alunga
dinaintea lor pe niciunul din neamurile, pe care le‐a lăsat Iosua când a murit; 22ca prin ele
13.3
să încerc
pe Israel, dacă vor păzi sau nu calea Domnului, ca să umble în ea, cum au păzit‐o părinții lor. 23Și Domnul a lăsat neamurile acestea fără să le alunge în grabă și nu le‐a dat în mâna lui Iosua.
Israeliții slujesc idolilor
31Și acestea sunt neamurile
, pe care le‐a lăsat Domnul ca să încerce prin ele pe Israel, pe toți cei ce nu cunoscuseră războaiele Canaanului, 2numai pentru ca neamurile copiilor lui Israel să cunoască războiul învățându‐l, cel puțin cei care mai înainte nu știuseră nimic de el: 3cei
cinci domni ai filistenilor și toți cananiții și sidonienii și heviții care locuiesc pe muntele Liban de la muntele Baal‐Hermon până la intrarea în Hamat. 4Și ele
erau să încerce pe Israel, prin ele, ca să cunoască dacă vor asculta de poruncile Domnului, pe care le poruncise părinților lor prin Moise.
Otniel
5Și copiii
lui Israel au locuit între cananiți, hetiți și amoriți și fereziți și heviți și iebusiți. 6Și au luat
pe fetele lor de neveste și au dat pe fetele lor fiilor lor și au slujit dumnezeilor lor. 7Și copiii
lui Israel au făcut rău în ochii Domnului și au uitat pe Domnul Dumnezeul lor și au slujit
Baalilor și Astarteelor
. 8Și mânia Domnului s‐a aprins împotriva lui Israel și i‐a vândut
în mâna lui Cușan‐Rișeataim, împăratul Mesopotamiei. Și copiii lui Israel au slujit lui Cușan‐Rișeataim
opt ani. 9Și copiii lui Israel au strigat
către Domnul și Domnul a sculat copiilor lui Israel un mântuitor
, care i‐a mântuit, pe Otniel
, fiul lui Chenaz, fratele cel mai mic al lui Caleb. 10Și Duhul
13.25
14.6,191 Sam. 11.62 Cron. 15.1
Domnului a fost peste el și el a judecat pe Israel și a ieșit la război și Domnul a dat în mâna lui pe Cușan‐Rișeataim, împăratul Mesopotamiei, și mâna lui a fost tare împotriva lui Cușan‐Rișeataim. 11Și țara a avut odihnă patruzeci de ani. Și Otniel, fiul lui Chenaz, a murit.
Ehud
12Și copiii
lui Israel iarăși au făcut rău în ochii Domnului și Domnul a întărit pe Eglon
, împăratul Moabului, împotriva lui Israel, pentru că făcuseră rău în ochii Domnului. 13Și a adunat la sine pe copiii lui Amon și ai lui Amalec
și s‐a dus și a bătut pe Israel și au luat în stăpânire cetatea finicilor
. 14Și copiii lui Israel au slujit
lui Eglon, împăratul Moabului, optsprezece ani. 15Și copiii lui Israel au strigat
către Domnul și Domnul le‐a sculat un mântuitor, pe Ehud, fiul lui Ghera, beniaminitul, bărbat stângaciu; și copiii lui Israel au trimis prin mâna lui un dar lui Eglon, împăratul Moabului. 16Și Ehud și‐a făcut o sabie cu două ascuțișuri, lungă de o șchioapă, și a încins‐o sub veșmântul său la coapsa lui cea dreaptă. 17Și a adus darul la Eglon, împăratul Moabului. Și Eglon era un om foarte gras. 18Și a fost așa: când a sfârșit aducerea darului, a dat drumul oamenilor care purtaseră darul. 19Și s‐a întors
de la pietrăriile de lângă Ghilgal și a zis: Am o vorbă tainică pentru tine, împărate! Și el a zis: Tăcere! Și toți cei ce stăteau lângă el au ieșit de la el. 20Și Ehud a venit la el. Și el ședea în odaia de sus răcoroasă care era numai pentru el. Și Ehud a zis: Am un cuvânt de la Dumnezeu pentru tine. Și el s‐a ridicat de pe scaun. 21Și Ehud și‐a întins mâna stângă și și‐a luat sabia de la coapsa dreaptă și a înfipt‐o în pântecele lui. 22Și chiar mânerul a intrat după fier și grăsimea s‐a închis peste fier, căci n‐a putut scoate sabia din pântecele lui și a ieșit între picioare. 23Și Ehud a ieșit în pridvor și a închis după el ușile odăii de sus și le‐a încuiat. 24Și după ce a ieșit el, au venit slujitorii și au văzut, și iată, ușile odăii de sus erau încuiate. Și au zis: Negreșit, își acoperă picioarele în odaia sa răcoroasă. 25Și au așteptat până s‐au rușinat; și iată el nu deschidea ușile odăii de sus și au luat cheia și au descuiat, și iată domnul lor zăcea pe pământ mort. 26Și pe când întârziau ei, Ehud a fugit și a trecut pietrăriile și a scăpat la Seira. 27Și a fost așa: când a venit, a suflat
în trâmbiță în ținutul muntos
19.1
al lui Efraim și copiii lui Israel s‐au pogorât cu el din ținutul muntos și el înaintea lor. 28Și el le‐a zis: Urmați‐mă, căci Domnul
a dat în mâna voastră pe vrăjmașii voștri, pe moabiți. Și s‐au pogorât după el și au luat lui Moab vadurile
Iordanului și nu lăsau pe nimeni să treacă. 29Și în vremea aceea au bătut pe moabiți ca la zece mii de oameni, toți grași și toți oameni viteji și n‐a scăpat niciunul. 30Și în ziua aceea Moabul a fost supus sub mâna lui Israel. Și țara
a avut odihnă optzeci de ani.
Șamgar
31Și după el a fost Șamgar
, fiul lui Anat. Și el a bătut pe filisteni, șase sute de oameni, cu un țepuș
pentru boi. Și a scăpat
și el pe Israel
.
