Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
19

Răutatea oamenilor din Ghibea

191Și a fost așa: în zilele acelea, când

19.1
Cap. 17.6;
nu era împărat în Israel, era un bărbat levit, care sta vremelnic în latura mai depărtată a ținutului muntos al lui Efraim, și și‐a luat o țiitoare din Betleemul lui Iuda. 2Și țiitoarea sa a curvit împotriva lui și a plecat de la el în casa tatălui ei, în Betleemul
19.2
Cap. 17.7.
lui Iuda, și a fost acolo patru luni de zile. 3Și bărbatul ei s‐a sculat și s‐a dus după ea să vorbească inimii ei, ca s‐o aducă înapoi. Și tânărul lui era cu el și o pereche de măgari. Și ea l‐a dus în casa tatălui ei, și când l‐a văzut tatăl tinerei femei, s‐a bucurat de întâlnirea lui. 4Și socrul său, tatăl tinerei femei, l‐a ținut și a rămas la el trei zile, și au mâncat și au băut și au mas acolo. 5Și a fost așa: în ziua a patra s‐au sculat dis de dimineață, și el s‐a sculat să plece. Și tatăl tinerei femei a zis ginerelui său: Întărește‐ți inima
19.5
Gen. 18.5
cu o bucată de pâine și apoi veți merge pe calea voastră. 6Și s‐au așezat și au mâncat și au băut amândoi împreună. Și tatăl tinerei femei a zis bărbatului: Te rog, rămâi toată noaptea și să ți se veselească inima. 7Și bărbatul s‐a sculat să plece, dar socrul său a stat de el și a mas iarăși acolo. 8Și în ziua a cincea s‐a sculat dis de dimineață ca să plece. Și tatăl tinerei femei a zis: Te rog, întărește‐ți inima. Și au zăbovit până s‐a plecat ziua, și au mâncat amândoi. 9Și bărbatul s‐a sculat ca să plece, el și țiitoarea lui și tânărul său. Și socrul său, tatăl tinerei femei, i‐a zis: Iată, ziua se lasă spre seară, vă rog, rămâneți toată noaptea. Iată ziua se pleacă, mâneți noaptea aici și să ți se veselească inima, și mâine plecați de dimineață pe calea voastră, ca să te duci la cortul tău. 10Dar bărbatul n‐a voit să rămână noaptea și s‐a sculat și a plecat și a venit în dreptul Iebusului
19.10
Ios. 18.28
, care este Ierusalimul, și cu el era o pereche de măgari înșeuați și țiitoarea lui cu el. 11Erau aproape de Iebus, ziua se plecase mult și tânărul a zis domnului său: Rogu‐te, vino și să ne abatem în această
19.11
Ios. 15.8,632 Sam. 5.6
cetate a iebusiților și să mânem în ea. 12Și domnul său i‐a zis: Nu ne vom abate în cetatea unui străin care nu este a copiilor lui Israel, vom trece la
19.12
Ios. 18.28
Ghibea. 13Și a zis tânărului său: Vino și să ne apropiem de unul din aceste locuri și să mânem în Ghibea sau în
19.13
Ios. 18.25
Rama. 14Și au trecut și au mers pe calea lor, și le‐a apus soarele lângă Ghibea, care e a lui Beniamin. 15Și s‐au abătut acolo ca să intre să mâne în Ghibea. Și a intrat și a șezut jos în ulița cetății, și niciun bărbat nu i‐a
19.15
Mat. 25.43Evr. 13.2
primit în casa lui ca să mâie noaptea. 16Și iată un om bătrân venea de la lucrul său din
19.16
Ps. 104.23
câmp, spre seară, și era din ținutul muntos al lui Efraim, și sta vremelnic în Ghibea, iar oamenii locului erau beniamiți. 17Și și‐a ridicat ochii și a văzut pe bărbatul călător pe ulița cetății și bătrânul a zis: Unde te duci și de unde vii? 18Și el i‐a zis: Călătorim din Betleemul lui Iuda spre latura mai depărtată a ținutului muntos al lui Efraim; de acolo sunt și am mers până la Betleemul lui Iuda și mă duc acuma la
19.18
Ios. 18.11 Sam. 1.3,7
casa Domnului, și nimeni nu mă primește în casă. 19Și avem și paie și nutreț pentru măgarii noștri, și am pâine și vin pentru mine și pentru roaba ta și pentru tânărul care este cu robii tăi: nu ducem lipsă de nimic. 20Și bătrânul a zis: Pace
19.20
Gen. 43.23
ție! Numai toate nevoile tale să fie asupra mea; dar
19.20
Gen. 19.2
să nu mâi în uliță. 21Și l‐a
19.21
Gen. 24.32
43.24
adus în casa sa și a dat nutreț la măgari, și
19.21
Gen. 18.4In. 13.5
și‐au spălat picioarele și au mâncat și au băut. 22Pe când își veseleau inimile, iată oamenii
19.22
Gen. 19.4Osea 9.9
10.9
cetății, oameni fii ai lui Belial
19.22
Deut. 13.13
, au înconjurat casa și au bătut la ușă și au vorbit bătrânului, domnul casei, zicând: Adu afară
19.22
Gen. 19.5Rom. 1.26,27
pe omul, care a venit în casa ta, ca să‐l cunoaștem. 23Și omul, domnul
19.23
Gen. 19.6,7
casei, a ieșit la ei și le‐a zis: Nu, frații mei, vă rog, nu faceți acest rău, după ce bărbatul acesta a venit în casa mea, nu faceți această
19.23
2 Sam. 13.12
nebunie! 24Iată
19.24
Gen. 19.8
fata mea care este fecioară și țiitoarea lui; să vi le scot afară și înjosiți‐le
19.24
Gen. 34.2Deut. 21.14
, și faceți cu ele ce este bun în ochii voștri; dar nu faceți asemenea nebunie acestui bărbat. 25Dar bărbații n‐au voit să‐l asculte. Și bărbatul a luat pe țiitoarea sa și a scos‐o afară la ei, și au
19.25
Gen. 4.1
cunoscut‐o și și‐au bătut joc de ea, toată noaptea până dimineața, și au lăsat‐o când se revărsau zorile. 26Și către ziuă femeia a venit și a căzut la intrarea casei omului, unde era domnul ei, până s‐a luminat. 27Și domnul ei s‐a sculat dimineața și a deschis ușa casei și a ieșit afară să se ducă pe calea sa, și iată femeia, țiitoarea sa, zăcea la intrarea casei și mâinile ei erau pe prag. 28Și i‐a zis: Scoală și să mergem! Dar nimeni n‐a
19.28
Cap. 20.5.
răspuns. Și a pus‐o pe măgar și bărbatul s‐a sculat și a mers spre locul său. 29Și când a intrat în casa sa, a luat cuțitul și a apucat pe țiitoarea sa și a împărțit‐o
19.29
Cap. 20.6.
, după oasele ei, în douăsprezece bucăți, și le‐a trimis în toate hotarele lui Israel. 30Și a fost așa: oricine care vedea zicea: Nu s‐a făcut și nu s‐a văzut una ca aceasta, din ziua când au ieșit copiii lui Israel din țara Egiptului până în ziua de astăzi. Gândiți‐vă
19.30
Cap. 20.7.
bine, sfătuiți și vorbiți.

20

Poporul la Mițpa

201Și toți copiii

20.1
Deut. 13.12Ios. 22.121 Sam. 11.7
lui Israel au ieșit și adunarea s‐a adunat ca un singur om, de la Dan
20.1
Cap. 18.29.
până la Beer‐Șeba și țara Galaadului, la Domnul în Mițpa
20.1
Cap. 10.17;
. 2Și unghiurile întregului popor, din toate semințiile lui Israel, s‐au înfățișat în obștea poporului lui Dumnezeu, patru sute de mii de oameni pedeștri care scoteau
20.2
Cap. 8.10.
sabia. 3Și copiii lui Beniamin au auzit că copiii lui Israel s‐au suit la Mițpa. Și copiii lui Israel au zis: Spuneți, cum a fost această răutate? 4Și levitul, bărbatul femeii care fusese ucisă, a răspuns și a zis: Venisem la Ghibea
20.4
Cap. 19.15.
, care este a lui Beniamin, eu și țiitoarea mea, ca să mân. 5Și locuitorii
20.5
Cap. 19.22.
din Ghibea s‐au sculat împotriva mea și au înconjurat noaptea casa din pricina mea; se gândeau să mă ucidă și au înjosit
20.5
Cap. 19.25, 26.
pe țiitoarea mea și ea a murit. 6Și am apucat
20.6
Cap. 19.29.
pe țiitoarea mea și am tăiat‐o în bucăți și am trimis în tot ținutul moștenirii lui Israel, căci au săvârșit o fărădelege
20.6
Ios. 7.15
și nebunie în Israel. 7Iată, voi toți copii ai lui Israel, dați‐vă
20.7
Cap. 19.30.
părerea și sfătuiți aici. 8Și tot poporul s‐a sculat ca un singur om, zicând: Niciunul din noi să nu meargă la cortul său și niciunul să nu se abată pe la casa sa. 9Și acum acesta este lucrul pe care‐l vom face cu Ghibea: Ne vom sui împotriva ei prin sorț! 10Și vom lua zece bărbați din o sută din toate semințiile lui Israel, și o sută din o mie, și o mie din zece mii, ca să ia merinde pentru popor, ca să intre în Ghibea lui Beniamin și să‐i facă după toată fărădelegea pe care a făcut‐o ea în Israel. 11Și toți bărbații lui Israel s‐au adunat împotriva cetății, uniți ca un singur om. 12Și semințiile
20.12
Deut. 13.14Ios. 22.13,16
lui Israel au trimis oameni la toată seminția lui Beniamin, zicând: Ce este răutatea aceasta care s‐a făcut între voi? 13Și acum dați pe bărbații, fiii lui Belial
20.13
Deut. 13.13
, care sunt în Ghibea, ca să‐i omorâm și să curățim răul
20.13
Deut. 17.12
din Israel. Dar copiii lui Beniamin n‐au voit să asculte glasul fraților lor, copiii lui Israel. 14Și copiii lui Beniamin s‐au adunat din cetăți la Ghibea ca să iasă să lupte cu copiii lui Israel. 15Și copiii lui Beniamin au fost numărați în ziua aceea din cetăți, douăzeci și șase de mii de bărbați, care scoteau sabia, afară de locuitorii din Ghibea, care au fost numărați: șapte sute de bărbați aleși. 16Între tot poporul acesta erau șapte sute de bărbați aleși
20.16
Cap. 3.15.
, stângaci; toți aceștia aruncau pietre cu praștia într‐un fir de păr și nu dădeau greș. 17Și bărbații din Israel au fost numărați afară de Beniamin: patru sute de mii de bărbați, care scoteau sabia: toți aceștia erau oameni de război. 18Și copiii lui Israel s‐au sculat și s‐au suit
20.18
Vers. 23.26.
la Betel și au
20.18
Num. 27.21
întrebat pe Dumnezeu și au zis: Cine din noi să se suie cel dintâi la luptă împotriva copiilor lui Beniamin? Și Domnul a zis: Iuda cel dintâi.

Seminția lui Beniamin este aproape nimicită

19Și copiii lui Israel s‐au sculat dimineața și au tăbărât împotriva Ghibei. 20Și bărbații lui Israel au ieșit la luptă cu Beniamin, și bărbații lui Israel s‐au rânduit în șir de bătaie împotriva lor lângă Ghibea. 21Și copiii

20.21
Gen. 49.27
lui Beniamin au ieșit din Ghibea și în acea zi au culcat la pământ douăzeci și două de mii de bărbați din Israel. 22Și poporul, bărbații lui Israel, s‐au îmbărbătat și iarăși s‐au rânduit de bătaie în locul în care se rânduiseră în ziua întâi. 23Și copiii
20.23
Vers. 26.27.
lui Israel s‐au suit și au plâns înaintea Domnului până seara, și au întrebat pe Domnul, zicând: Să mă mai sui oare la luptă cu copiii lui Beniamin, fratele meu? Și Domnul a zis: Suiți‐vă împotriva lui. 24Și copiii lui Israel s‐au apropiat a doua zi împotriva copiilor lui Beniamin. 25Și a doua zi
20.25
Vers. 21.
Beniamin a ieșit din Ghibea împotriva lor și iarăși au culcat la pământ din copiii lui Israel optsprezece mii de bărbați, care toți scoteau sabia. 26Și toți copiii lui Israel și tot poporul s‐au suit
20.26
Vers. 18.
și au venit la Betel, și au plâns și au rămas acolo înaintea Domnului, și au postit în ziua aceea până seara, și au adus arderi de tot și jertfe de pace înaintea Domnului. 27Și copiii lui Israel au întrebat pe Domnul, (și chivotul
20.27
Ios. 18.11 Sam. 4.3,4
legământului lui Dumnezeu era acolo în zilele acelea 28și Fineas
20.28
Ios. 24.33
, fiul lui Eleazar, fiul lui Aaron, sta
20.28
Deut. 10.8
18.5
înaintea lui în zilele acelea) și au zis: Să mai ies încă la luptă împotriva copiilor lui Beniamin, fratele meu, sau să încetez? Și Domnul a zis: Suiți‐vă, căci mâine‐i voi da în mâna ta. 29Și Israel a pus
20.29
Ios. 8.20
pândași Ghibeei de jur împrejur. 30Și copiii lui Israel s‐au suit în ziua a treia împotriva copiilor lui Beniamin, și s‐au rânduit împotriva Ghibeei ca și în celelalte dăți. 31Și copiii lui Beniamin au ieșit împotriva poporului, au fost trași afară din cetate și au început să lovească în popor, ucizând ca și alte dăți, ca la treizeci de bărbați din Israel, pe drumurile mari, din care unul duce la Betel, iar altul la Ghibea prin câmpie. 32Și copiii lui Beniamin au zis: Ei sunt bătuți înaintea noastră ca și întâia dată. Și copiii lui Israel au zis: Să fugim ca să‐i tragem afară din cetate la drumurile mari. 33Și toți bărbații lui Israel s‐au sculat din locul lor și s‐au rânduit în Baal‐Tamar și pânda lui Israel s‐a năpustit din locul său, din Maare‐Ghibea. 34Și zece mii de bărbați aleși din tot Israelul au venit asupra Ghibei și lupta a fost cumplită, și ei
20.34
Ios. 8.14Is. 47.11
nu știau că răul venea peste ei. 35Și Domnul a bătut pe Beniamin înaintea lui Israel și copiii lui Israel au culcat la pământ în ziua aceea din Beniamin douăzeci și cinci de mii o sută de bărbați, care toți scoteau sabia. 36Și copiii lui Beniamin au văzut că erau bătuți. Și bărbații
20.36
Ios. 8.15
lui Israel au făcut loc lui Beniamin, căci se răzămau pe pânda pe care o puseseră împotriva Ghibei. 37Și pânda
20.37
Ios. 8.19
s‐a grăbit și a căzut asupra Ghibei și pânda a mers și a lovit toată cetatea cu ascuțișul sabiei. 38Și era un semn anumit între bărbații lui Israel și pândă, ca să facă să se înalțe din cetate un nor gros de fum. 39Și bărbații lui Israel își întorseseră dosul în luptă și Beniamin a început să bată, ucizând din bărbății lui Israel, ca la treizeci de inși; căci au zis: Da, sunt bătuți de tot înaintea noastră ca în lupta întâi! 40Și un nor a început să se ridice în sus din cetate ca un stâlp de fum și Beniamin s‐a uitat
20.40
Ios. 8.20
înapoi și iată toată cetatea se suia în fum la ceruri! 41Și bărbații lui Israel s‐au întors și bărbații lui Beniamin au fost uimiți, căci au văzut că răul venise peste ei. 42Și s‐au întors dinaintea bărbaților lui Israel către calea pustiei, și i‐a ajuns lupta și cei ce ieșeau din cetăți i‐au culcat la pământ în mijlocul lor. 43Au înconjurat pe beniaminiți, i‐au gonit, i‐au zdrobit la locul lor de odihnă, până spre Ghibea, către soare‐răsare. 44Și au căzut din Beniamin optsprezece mii de bărbați, toți bărbați viteji. 45Și s‐au întors și au fugit spre pustie la stânca Rimon
20.45
Ios. 15.32
, și au cules cinci mii de bărbați din ei la drumurile mari și i‐au urmărit rău până la Ghideom și au lovit din ei două mii de bărbați. 46Și toți cei căzuți din Beniamin în ziua aceea au fost douăzeci și cinci de mii de bărbați care scoteau sabia, toți oameni viteji. 47Și șase sute de bărbați s‐au întors
20.47
Cap. 21.13.
și au fugit în pustie la stânca Rimon și au rămas patru luni la stânca Rimon. 48Și bărbații lui Israel s‐au întors iarăși peste copiii lui Beniamin și i‐au lovit cu ascuțișul sabiei, pe oamenii fiecărei cetăți, și vitele și tot ce se afla, și au pus foc tuturor cetăților pe care le‐au aflat.

21

Înmulțirea seminției lui Beniamin

211Și bărbații

21.1
Cap. 20.1.
lui Israel se juraseră în Mițpa, zicând: Nimeni din noi să nu dea pe fata sa de nevastă lui Beniamin. 2Și poporul a venit la Betel
21.2
Cap. 20.18, 26.
și a rămas acolo până seara înaintea lui Dumnezeu, și și‐au înălțat glasurile și au plâns cu amar, 3și au zis: Pentru ce, Doamne Dumnezeul lui Israel, s‐a întâmplat aceasta în Israel ca să lipsească astăzi o seminție în Israel? 4Și a fost așa: a doua zi poporul s‐a sculat de dimineață și a zidit
21.4
2 Sam. 24.25
acolo un altar și au adus arderi de tot și jertfe de pace. 5Și copiii lui Israel au zis: Cine dintre toate semințiile lui Israel nu s‐a suit cu obștea Domnului? Căci jurământul
21.5
Cap. 5.23.
cel mare fusese asupra aceluia care nu se va sui la Domnul la Mițpa, zicând: Să fie omorât. 6Și copiii lui Israel s‐au căit pentru Beniamin, fratele lor, și au zis: Astăzi a fost stârpită o seminție din Israel. 7Ce să facem de neveste pentru cei rămași? Căci ne‐am jurat pe Domnul că nu le vom da din fetele noastre de neveste. 8Și au zis: Este vreuna din semințiile lui Israel care să nu se fi suit la Domnul în Mițpa? Și iată niciunul din
21.8
1 Sam. 11.1
31.11
Iabes‐Galaad nu venise în tabără la obște. 9Și poporul a fost numărat și iată nu era acolo nimeni din locuitorii Iabes‐Galaadului. 10Și adunarea a trimis acolo douăsprezece mii de oameni din cei mai viteji și le‐a poruncit, zicând: Mergeți
21.10
Vers. 5. Cap. 5.23.
și loviți pe locuitorii din Iabes‐Galaad cu ascuțișul sabiei și pe femei și pe copii. 11Și acesta este lucrul pe care‐l veți face: Să nimiciți cu desăvârșire orice parte bărbătească
21.11
Num. 31.17
și pe orice femeie care s‐a culcat cu bărbat. 12Și au găsit între locuitorii din Iabes‐Galaad patru sute de fete fecioare care nu cunoscuseră bărbat, culcându‐se cu vreo parte bărbătească, și le‐au adus în tabără la
21.12
Ios. 18.1
Silo care este în țara Canaan. 13Și toată adunarea a trimis și au vorbit copiilor lui Beniamin care erau
21.13
Cap. 20.47.
la stânca Rimon și le‐au vestit pace. 14Și Beniamin s‐a întors în vremea aceea. Și le‐au dat de neveste pe acelea pe care le‐au lăsat vii dintre femeile Iabes‐Galaadului, dar și așa nu le ajungeau. 15Și poporul
21.15
Vers. 6.
s‐a căit de Beniamin, căci Domnul făcuse o spărtură în semințiile lui Israel. 16Și bătrânii adunării au zis: Ce să facem de neveste pentru cei rămași? Căci femeile au fost stârpite din Beniamin! 17Și au zis: Trebuie o stăpânire pentru cei scăpați din Beniamin ca să nu fie ștearsă o seminție din Israel. 18Dar nu putem să le dăm neveste din fetele noastre, căci copiii lui Israel
21.18
Vers. 1. Cap. 11.35.
au jurat zicând: Blestemat să fie cel ce va da o nevastă beniaminiților. 19Și au zis: Iată este o sărbătoare a Domnului din an în an în Silo, care este spre miazănoapte de Betel, spre soare‐răsare de drumul cel mare, care duce de la Betel la Sihem, și spre miazăzi de la Lebona. 20Și au poruncit copiilor lui Beniamin zicând: Mergeți și pândiți în vii. 21Și vedeți, și iată când fetele din Silo ies să joace
21.21
Ex. 15.201 Sam. 18.6Ier. 31.13
în jocuri, ieșiți din vii și răpiți‐vă fiecare nevasta din fetele din Silo și duceți‐vă în țara lui Beniamin. 22Și va fi așa: dacă părinții lor sau frații lor vor veni să se plângă la noi, le vom zice: Dați‐ni‐le ca un dar, fiindcă n‐am luat câte o nevastă pentru fiecare în război; căci nu voi le‐ați dat lor, ca să fiți vinovați acum. 23Și copiii lui Beniamin au făcut așa și și‐au luat neveste după numărul lor, dintre jucătoarele pe care le‐au prins, și au mers și s‐au întors la moștenirea lor și au zidit
21.23
Cap. 20.48.
cetățile și au locuit în ele. 24Și copiii lui Israel au plecat de acolo în vremea aceea, fiecare la seminția sa și la familia sa, și au ieșit de acolo fiecare la moștenirea sa. 25În zilele acelea
21.25
Cap. 17.6;
nu era împărat în Israel: fiecare
21.25
Deut. 12.8
făcea ce era drept în ochii săi.