Îngerul Domnului mustră
21Și Îngerul Domnului s‐a suit din Ghilgal la Bochim
și a zis: Eu v‐am scos din Egipt și v‐am adus în țara, pe care am jurat‐o părinților voștri și am zis
: Nu voi călca legământul meu cu voi în veac. 2Și voi
să nu faceți legământ cu locuitorii țării acesteia și să le sfărâmați
altarele, dar
n‐ați ascultat de glasul meu. Pentru ce ați făcut aceasta? 3De aceea și cu am zis: Nu‐i voi izgoni dinaintea voastră, ci vă vor fi în coaste
și dumnezeii
lor vă vor fi o
34.12Deut. 7.16Ps. 106.36
cursă. 4Și a fost așa: când a vorbit Îngerul Domnului cuvintele acestea către toți copiii lui Israel, poporul și‐a înălțat glasul și a plâns. 5Și au pus numele locului aceluia Bochim și au jertfit acolo Domnului. 6Și Iosua
24.28
a dat drumul poporului și copiii lui Israel s‐au dus fiecare la moștenirea sa ca să stăpânească țara. 7Și poporul
a slujit Domnului în toate zilele lui losua și în toate zilele bătrânilor ale căror zile s‐au lungit după Iosua, care văzuseră toate faptele mari ale Domnului, pe care le făcuse el pentru Israel. 8Și Iosua
, fiul lui Nun, robul Domnului, a murit, de o sută zece ani. 9Și l‐au înmormântat
în hotarul moștenirii sale în Timnat‐Heres
24.30
, în ținutul muntos al lui Efraim în partea de miazănoapte a muntelui Gaaș.
Judecătorii
10Și tot neamul acela a fost adăugat la părinții săi. Și s‐a sculat după ei un alt neam, care nu cunoștea
22.16Gal. 4.82 Tes. 1.8Tit 1.16
pe Domnul nici faptele pe care le făcuse el pentru Israel. 11Și copiii lui Israel au făcut rău în ochii Domnului și au slujit Baalilor. 12Și au
părăsit pe Domnul Dumnezeul părinților lor, care‐i scosese din țara Egiptului, și au umblat
după alți dumnezei, din dumnezeii popoarelor care erau în jurul lor și s‐au plecat
lor și au mâniat pe Domnul. 13Și au părăsit pe Domnul și au slujit
lui Baal și Astarteelor. 14Și mânia
Domnului s‐a aprins împotriva lui Israel și i‐a dat
în mâinile prădătorilor, care i‐au prădat și i‐au vândut
în mâinile vrăjmașilor lor, de jur împrejur și n‐au mai putut
să stea înaintea vrăjmașilor lor. 15Ori încotro ieșeau, mâna Domnului era împotriva lor spre rău, după cum vorbise Domnul și după cum li
se jurase Domnul, și erau foarte strâmtorați. 16Și Domnul
le‐a sculat judecători și i‐au mântuit din mâna prădătorilor lor. 17Dar n‐au ascultat nici de judecătorii lor, căci au curvit
după alți dumnezei, și s‐au plecat lor; repede s‐au abătut din calea, pe care umblaseră părinții lor, ascultând poruncile Domnului; ei n‐au făcut așa. 18Și când le scula Domnul judecători, atunci Domnul era cu judecătorul
și‐i mântuia din mâna vrăimașilor lor, în toate zilele judecătorului; căci Domnul
se căia la suspinurile lor din pricina apăsătorilor și asupritorilor lor. 19Și era așa: când murea judecătorul
, se întorceau înapoi și se stricau din nou mai mult decât părinții lor, umblând după alți dumnezei, ca să le slujească și să se plece lor: nu încetau de la faptele lor, nici de la calea lor cea îndărătnică. 20Și mânia
Domnului s‐a aprins împotriva lui Israel și a zis: Pentru că neamul acesta a călcat legământul
meu, pe care l‐am poruncit părinților lor, și n‐a ascultat de glasul meu, 21nici eu nu voi mai alunga
dinaintea lor pe niciunul din neamurile, pe care le‐a lăsat Iosua când a murit; 22ca prin ele
13.3
să încerc
pe Israel, dacă vor păzi sau nu calea Domnului, ca să umble în ea, cum au păzit‐o părinții lor. 23Și Domnul a lăsat neamurile acestea fără să le alunge în grabă și nu le‐a dat în mâna lui Iosua.
Israeliții slujesc idolilor
31Și acestea sunt neamurile
, pe care le‐a lăsat Domnul ca să încerce prin ele pe Israel, pe toți cei ce nu cunoscuseră războaiele Canaanului, 2numai pentru ca neamurile copiilor lui Israel să cunoască războiul învățându‐l, cel puțin cei care mai înainte nu știuseră nimic de el: 3cei
cinci domni ai filistenilor și toți cananiții și sidonienii și heviții care locuiesc pe muntele Liban de la muntele Baal‐Hermon până la intrarea în Hamat. 4Și ele
erau să încerce pe Israel, prin ele, ca să cunoască dacă vor asculta de poruncile Domnului, pe care le poruncise părinților lor prin Moise.
Otniel
5Și copiii
lui Israel au locuit între cananiți, hetiți și amoriți și fereziți și heviți și iebusiți. 6Și au luat
pe fetele lor de neveste și au dat pe fetele lor fiilor lor și au slujit dumnezeilor lor. 7Și copiii
lui Israel au făcut rău în ochii Domnului și au uitat pe Domnul Dumnezeul lor și au slujit
Baalilor și Astarteelor
. 8Și mânia Domnului s‐a aprins împotriva lui Israel și i‐a vândut
în mâna lui Cușan‐Rișeataim, împăratul Mesopotamiei. Și copiii lui Israel au slujit lui Cușan‐Rișeataim
opt ani. 9Și copiii lui Israel au strigat
către Domnul și Domnul a sculat copiilor lui Israel un mântuitor
, care i‐a mântuit, pe Otniel
, fiul lui Chenaz, fratele cel mai mic al lui Caleb. 10Și Duhul
13.25
14.6,191 Sam. 11.62 Cron. 15.1
Domnului a fost peste el și el a judecat pe Israel și a ieșit la război și Domnul a dat în mâna lui pe Cușan‐Rișeataim, împăratul Mesopotamiei, și mâna lui a fost tare împotriva lui Cușan‐Rișeataim. 11Și țara a avut odihnă patruzeci de ani. Și Otniel, fiul lui Chenaz, a murit.
Ehud
12Și copiii
lui Israel iarăși au făcut rău în ochii Domnului și Domnul a întărit pe Eglon
, împăratul Moabului, împotriva lui Israel, pentru că făcuseră rău în ochii Domnului. 13Și a adunat la sine pe copiii lui Amon și ai lui Amalec
și s‐a dus și a bătut pe Israel și au luat în stăpânire cetatea finicilor
. 14Și copiii lui Israel au slujit
lui Eglon, împăratul Moabului, optsprezece ani. 15Și copiii lui Israel au strigat
către Domnul și Domnul le‐a sculat un mântuitor, pe Ehud, fiul lui Ghera, beniaminitul, bărbat stângaciu; și copiii lui Israel au trimis prin mâna lui un dar lui Eglon, împăratul Moabului. 16Și Ehud și‐a făcut o sabie cu două ascuțișuri, lungă de o șchioapă, și a încins‐o sub veșmântul său la coapsa lui cea dreaptă. 17Și a adus darul la Eglon, împăratul Moabului. Și Eglon era un om foarte gras. 18Și a fost așa: când a sfârșit aducerea darului, a dat drumul oamenilor care purtaseră darul. 19Și s‐a întors
de la pietrăriile de lângă Ghilgal și a zis: Am o vorbă tainică pentru tine, împărate! Și el a zis: Tăcere! Și toți cei ce stăteau lângă el au ieșit de la el. 20Și Ehud a venit la el. Și el ședea în odaia de sus răcoroasă care era numai pentru el. Și Ehud a zis: Am un cuvânt de la Dumnezeu pentru tine. Și el s‐a ridicat de pe scaun. 21Și Ehud și‐a întins mâna stângă și și‐a luat sabia de la coapsa dreaptă și a înfipt‐o în pântecele lui. 22Și chiar mânerul a intrat după fier și grăsimea s‐a închis peste fier, căci n‐a putut scoate sabia din pântecele lui și a ieșit între picioare. 23Și Ehud a ieșit în pridvor și a închis după el ușile odăii de sus și le‐a încuiat. 24Și după ce a ieșit el, au venit slujitorii și au văzut, și iată, ușile odăii de sus erau încuiate. Și au zis: Negreșit, își acoperă picioarele în odaia sa răcoroasă. 25Și au așteptat până s‐au rușinat; și iată el nu deschidea ușile odăii de sus și au luat cheia și au descuiat, și iată domnul lor zăcea pe pământ mort. 26Și pe când întârziau ei, Ehud a fugit și a trecut pietrăriile și a scăpat la Seira. 27Și a fost așa: când a venit, a suflat
în trâmbiță în ținutul muntos
19.1
al lui Efraim și copiii lui Israel s‐au pogorât cu el din ținutul muntos și el înaintea lor. 28Și el le‐a zis: Urmați‐mă, căci Domnul
a dat în mâna voastră pe vrăjmașii voștri, pe moabiți. Și s‐au pogorât după el și au luat lui Moab vadurile
Iordanului și nu lăsau pe nimeni să treacă. 29Și în vremea aceea au bătut pe moabiți ca la zece mii de oameni, toți grași și toți oameni viteji și n‐a scăpat niciunul. 30Și în ziua aceea Moabul a fost supus sub mâna lui Israel. Și țara
a avut odihnă optzeci de ani.
Șamgar
31Și după el a fost Șamgar
, fiul lui Anat. Și el a bătut pe filisteni, șase sute de oameni, cu un țepuș
pentru boi. Și a scăpat
și el pe Israel
.
Debora și Barac
41Și copiii
lui Israel iarăși au făcut rău în ochii Domnului și Ehud murise. 2Și Domnul
i‐a vândut în mâna lui Iabin, împăratul Canaanului, care domnea în Hațor
19.36
. Și mai marele oștirii sale era Sisera
, care locuia în Haroșet‐Goim
. 3Și copiii lui Israel au strigat către Domnul, căci avea nouă sute de care de fier
și a apăsat
tare pe copiii lui Israel, douăzeci de ani. 4Și Debora, o femeie prorociță, nevasta lui Lapidot, judeca pe Israel în vremea aceea. 5Și ea locuia
sub finicul Deborei, între Rama și Betel în ținutul muntos al lui Efraim, și copiii lui Israel se suiau la ea, ca să‐i judece. 6Și ea a trimis și a chemat pe Barac
, fiul lui Abinoam din Chedeș‐Neftali, și i‐a zis: Oare n‐a poruncit Domnul Dumnezeul lui Israel? Du‐te și lățește‐te spre muntele Tabor și ia cu tine zece mii de bărbați din copiii lui Neftali
și din copiii lui Zabulon. 7Și voi atrage
la tine la râul Chison
pe Sisera, mai marele oastei lui Iabin, carele lui și mulțimea lui, și‐l voi da în mâna ta. 8Și Barac i‐a zis: Dacă vei merge cu mine, atunci voi merge, dar dacă nu vei merge cu mine, nu voi merge. 9Și ea a zis: Da, voi merge cu tine, dar nu va fi spre cinstea ta pe calea pe care mergi, căci Domnul va da
pe Sisera în mâna unei femei. Și Debora s‐a sculat și s‐a dus cu Barac la Chedeș. 10Și Barac a chemat pe Zabulon
și pe Neftali la Chedeș și s‐au suit la picioarele
lui zece mii de bărbați, și Debora s‐a suit cu el. 11Și Heber, Chenitul
, se despărțise de cheniți, de copiii lui Hobab
, socrul lui Moise, și își întinsese cortul până la stejarul Țaanaim care este lângă
Chedeș. 12Și au spus lui Sisera că Barac, fiul lui Abinoam, s‐a suit la muntele Tabor. 13Și Sisera și‐a adunat toate carele, nouă sute de care de fier, și pe tot poporul care era cu el, de la Haroșet‐Goim până la râul Chișon. 14Și Debora a zis lui Barac: Scoală‐te, căci aceasta este ziua în care a dat Domnul pe Sisera în mâna ta! Oare n‐a ieșit Domnul
înaintea ta? Și Barac s‐a pogorât de pe muntele Tabor și zece mii de bărbați în urma lui. 15Și Domnul
a înfrânt pe Sisera și toate carele și toată oastea cu ascuțișul sabiei înaintea lui Barac, și Sisera s‐a dat jos din car și a fugit pe picioare. 16Și Barac a urmărit carele și oastea până la Haroșet‐Goim și toată oastea lui Sisera a căzut sub ascuțișul sabiei: n‐a rămas unul.
Sisera ucis de Iael
17Și Sisera a fugit pe picioare la cortul Iaelei, nevasta lui Heber, Chenitul, căci între labin, împăratul Hațorului, și între casa lui Heber, Chenitul, era pace. 18Și Iael a ieșit spre întâmpinarea lui Sisera și i‐a zis: Abate‐te, domnul meu, abate‐te la mine; nu te teme. Și s‐a abătut la ea în cort și ea l‐a acoperit cu învălitoarea. 19Și el i‐a zis: Dă‐mi, te rog, să beau puțină apă că‐mi este sete. Și ea i‐a deschis burduful
cu lapte și i‐a dat să bea și l‐a învelit. 20Și el i‐a zis: Stai la ușa cortului și va fi așa: dacă va veni cineva și te va întreba zicând: Este cineva aici? să răspunzi: Nu. 21Și Iael
, nevasta lui Heber, a luat un țăruș al cortului și a luat ciocanul în mână și a venit încet la el, și i‐a bătut țărușul prin tâmple și s‐a înfipt în ogor, căci căzuse într‐un somn adânc și era obosit. Și a murit. 22Și iată pe când Balac urmărea pe Sisera, Iael i‐a ieșit în întâmpinare și i‐a zis: Vino și îți voi arăta pe bărbatul pe care‐l cauți. Și el a venit în cortul ei și, iată, Sisera zăcea mort și țărușul în tâmplele lui. 23Și în ziua aceea Dumnezeu a doborât
pe Iabin, împăratul Canaanului, înaintea copiilor lui Israel. 24Și mâna copiilor lui Israel înainta și apăsa greu împotriva lui Iabin, împăratul Canaanului, până ce au nimicit pe Iabin, împăratul Canaanului.
