Debora și Barac
41Și copiii
lui Israel iarăși au făcut rău în ochii Domnului și Ehud murise. 2Și Domnul
i‐a vândut în mâna lui Iabin, împăratul Canaanului, care domnea în Hațor
19.36
. Și mai marele oștirii sale era Sisera
, care locuia în Haroșet‐Goim
. 3Și copiii lui Israel au strigat către Domnul, căci avea nouă sute de care de fier
și a apăsat
tare pe copiii lui Israel, douăzeci de ani. 4Și Debora, o femeie prorociță, nevasta lui Lapidot, judeca pe Israel în vremea aceea. 5Și ea locuia
sub finicul Deborei, între Rama și Betel în ținutul muntos al lui Efraim, și copiii lui Israel se suiau la ea, ca să‐i judece. 6Și ea a trimis și a chemat pe Barac
, fiul lui Abinoam din Chedeș‐Neftali, și i‐a zis: Oare n‐a poruncit Domnul Dumnezeul lui Israel? Du‐te și lățește‐te spre muntele Tabor și ia cu tine zece mii de bărbați din copiii lui Neftali
și din copiii lui Zabulon. 7Și voi atrage
la tine la râul Chison
pe Sisera, mai marele oastei lui Iabin, carele lui și mulțimea lui, și‐l voi da în mâna ta. 8Și Barac i‐a zis: Dacă vei merge cu mine, atunci voi merge, dar dacă nu vei merge cu mine, nu voi merge. 9Și ea a zis: Da, voi merge cu tine, dar nu va fi spre cinstea ta pe calea pe care mergi, căci Domnul va da
pe Sisera în mâna unei femei. Și Debora s‐a sculat și s‐a dus cu Barac la Chedeș. 10Și Barac a chemat pe Zabulon
și pe Neftali la Chedeș și s‐au suit la picioarele
lui zece mii de bărbați, și Debora s‐a suit cu el. 11Și Heber, Chenitul
, se despărțise de cheniți, de copiii lui Hobab
, socrul lui Moise, și își întinsese cortul până la stejarul Țaanaim care este lângă
Chedeș. 12Și au spus lui Sisera că Barac, fiul lui Abinoam, s‐a suit la muntele Tabor. 13Și Sisera și‐a adunat toate carele, nouă sute de care de fier, și pe tot poporul care era cu el, de la Haroșet‐Goim până la râul Chișon. 14Și Debora a zis lui Barac: Scoală‐te, căci aceasta este ziua în care a dat Domnul pe Sisera în mâna ta! Oare n‐a ieșit Domnul
înaintea ta? Și Barac s‐a pogorât de pe muntele Tabor și zece mii de bărbați în urma lui. 15Și Domnul
a înfrânt pe Sisera și toate carele și toată oastea cu ascuțișul sabiei înaintea lui Barac, și Sisera s‐a dat jos din car și a fugit pe picioare. 16Și Barac a urmărit carele și oastea până la Haroșet‐Goim și toată oastea lui Sisera a căzut sub ascuțișul sabiei: n‐a rămas unul.
Sisera ucis de Iael
17Și Sisera a fugit pe picioare la cortul Iaelei, nevasta lui Heber, Chenitul, căci între labin, împăratul Hațorului, și între casa lui Heber, Chenitul, era pace. 18Și Iael a ieșit spre întâmpinarea lui Sisera și i‐a zis: Abate‐te, domnul meu, abate‐te la mine; nu te teme. Și s‐a abătut la ea în cort și ea l‐a acoperit cu învălitoarea. 19Și el i‐a zis: Dă‐mi, te rog, să beau puțină apă că‐mi este sete. Și ea i‐a deschis burduful
cu lapte și i‐a dat să bea și l‐a învelit. 20Și el i‐a zis: Stai la ușa cortului și va fi așa: dacă va veni cineva și te va întreba zicând: Este cineva aici? să răspunzi: Nu. 21Și Iael
, nevasta lui Heber, a luat un țăruș al cortului și a luat ciocanul în mână și a venit încet la el, și i‐a bătut țărușul prin tâmple și s‐a înfipt în ogor, căci căzuse într‐un somn adânc și era obosit. Și a murit. 22Și iată pe când Balac urmărea pe Sisera, Iael i‐a ieșit în întâmpinare și i‐a zis: Vino și îți voi arăta pe bărbatul pe care‐l cauți. Și el a venit în cortul ei și, iată, Sisera zăcea mort și țărușul în tâmplele lui. 23Și în ziua aceea Dumnezeu a doborât
pe Iabin, împăratul Canaanului, înaintea copiilor lui Israel. 24Și mâna copiilor lui Israel înainta și apăsa greu împotriva lui Iabin, împăratul Canaanului, până ce au nimicit pe Iabin, împăratul Canaanului.
Cântarea de laudă a Deborei
51Și Debora și Barac, fiul lui Abinoam, au cântat
în ziua aceea, zicând: 2Căci povățuitorii au povățuit în Israel, căci poporul
s‐a dat de bunăvoie, binecuvântați pe Domnul! 3Ascultați
, împăraților! Plecați urechea, mai marilor! Eu, eu voi cânta Domnului, voi face o cântare de laudă Domnului Dumnezeului lui Israel. 4Doamne
, când ai ieșit tu din Seir, când ai plecat din câmpiile Edomului, pământul
s‐a cutremurat și cerurile au picurat, da, norii au picurat apă. 5Munții
s‐au zguduit înaintea feței Domnului, Sinaiul
acela înaintea Domnului Dumnezeului lui Israel. 6În zilele lui
Șamgar, fiul lui Anat, în zilele Iaelei
, căile erau neumblate și călătorii pe drumuri
4.18
mari umblau pe cărări strâmbe. 7Cârmuitorii au încetat în Israel, au încetat până m‐am sculat eu, Debora, până m‐am sculat, eu, o mamă
în Israel. 8Își alegeau dumnezei
noi, atunci războiul era la porți. Se vedea
oare un scut sau o suliță, la patruzeci de mii în Israel? 9Inima mea este către dregătorii lui Israel, care
s‐au dat de bunăvoie în popor. Binecuvântați pe Domnul! 10Voi care
145.5
încălecați pe măgărițe albe, care
ședeți pe covoare, și care umblați pe cale, cântați
! 11Din pricina glasului celor ce împart prada în mijlocul adăpătoarelor: acolo istorisesc ei dreptatea
Domnului, dreptatea cârmuirii sale în Israel. Și poporul Domnului s‐a pogorât la porți. 12Deșteaptă‐te
, deșteaptă‐te, Debora, deșteaptă‐te, deșteaptă‐te, rostește o cântare! Scoală‐te, Barac, și du robia
ta roabă, fiu al lui Abinoam! 13Apoi, pogoară‐te, tu rămășiță de măreți
, ca poporul său. Doamne, pogoară‐te cu mine în mijlocul vitejilor. 14Din Efraim
vin cei
a căror rădăcină e în Amalec. După tine era Beniamin între popoarele tale! Din
Machir s‐au pogorât căpetenii și din Zabulon cei ce mânuiau toiagul cârmuitorului. 15Și mai marii lui Isahar erau cu Debora: și Isahar ca și Barac
. Au fost trimiși în vale la picioarele lui; la pâraiele lui Ruben au fost mari hotărâri de inimă. 16De ce ai rămas între staule, ca să auzi fluierările turmelor? La pâraiele lui Ruben au fost mari sfătuiri de inimă! 17Galaadul
a rămas dincolo de Iordan, și Dan pentru ce a rămas lângă corăbii? Așer
a șezut pe țărmul mărilor și a rămas în porturile sale. 18Zabulon
este un popor care și‐a primejduit viața până la moarte, asemenea și Neftali pe înălțimile câmpiei. 19Împărații au venit, s‐au războit. Atunci împărații Canaanului s‐au războit în Taanac la apele Meghidoului, dar n‐au luat pradă de argint
. 20Din ceruri
era lupta, stelele din mersurile lor s‐au războit
cu Sisera! 21Râul
Chison i‐a măturat, vechiul râu, râul Chison! Ai călcat puterea în picioare, suflete al meu! 22Atunci copitele cailor s‐au lovit de goana, de goana puternicilor lor. 23Blestemați Merozul, zice Îngerul Domnului, blestemați, blestemați pe locuitorii lui, căci
ei n‐au venit în ajutorul
18.17
25.28
Domnului, în ajutorul Domnului printre viteji. 24Binecuvântată să fie mai pe sus de femei
Iael, nevasta lui Heber, Chenitul, binecuvântată
mai pe sus de femeile care stau în cort! 25El a cerut
apă, ea i‐a dat lapte; în potirul celor măreți ea i‐a adus unt. 26Ea și‐a întins mâna
spre țăruș și dreapta ei spre ciocanul lucrătorilor și a lovit cu ciocanul pe Sisera, i‐a sfărâmat capul, a sfărâmat și i‐a străpuns tâmpla. 27El s‐a ghemuit la picioarele ei, a căzut, a zăcut jos; s‐a ghemuit la picioarele ei, a căzut. Unde s‐a ghemuit, acolo a căzut nimicit. 28Mama lui Sisera se uită pe fereastră și strigă prin zăbrele: Pentru ce întârzie carul său să vină? Pentru ce zăbovesc pașii carelor sale? 29Cele înțelepte dintre doamnele ei răspund și ea își răspunde singură: 30Oare n‐au găsit ei, n‐au împărțit ei
prada: o fată, două fete de fiecare cap de bărbat, pradă de veșminte vopsite pentru Sisera, pradă de veșminte vopsite de broderie; o pereche de veșminte vopsite de broderie pentru grumazul prăzii. 31Așa
să fie pierduți toți vrăjmașii tăi, Doamne! lar cei ce te iubesc să fie ca răsăritul soarelui
în puterea
sa! Și țara a avut odihnă patruzeci de ani.
Apăsarea madianiților
61Și copiii
lui Israel au făcut rău în ochii Domnului și Domnul i‐a dat în mâna lui Madian
șapte ani. 2Și mâna lui Madian a fost tare împotriva lui Israel. Din pricina madianiților copiii lui Israel și‐au făcut
săpături care sunt în munți și peșteri și întărituri. 3Și era așa: când semăna Israel, se suiau Madian și Amalec
și copiii răsăritului
și se suiau împotriva lor. 4Și tăbărau împotriva lor și stricau
venitul țării până la Gaza și nu lăsau merinde în Israel, nici oaie, nici bou, nici măgar. 5Căci se suiau cu turmele lor și cu corturile lor și veneau mulțime ca lăcustele
: ei și cămilele lor erau fără număr și intrau în țară ca s‐o strice. 6Și Israel era foarte sărăcit din pricina lui Madian și copiii lui Israel au strigat
către Domnul. 7Și a fost așa: când copiii lui Israel au strigat către Domnul din pricina lui Madian, 8Domnul a trimis pe un proroc la copiii lui Israel, care le‐a zis: Așa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: 9Eu v‐am scos din Egipt și v‐am scos din casa de robie și v‐am scăpat din mâna egiptenilor și din mâna tuturor asupritorilor voștri și i‐am
izgonit dinaintea voastră și v‐am dat țara lor. 10Și v‐am zis: Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru; nu vă
temeți de dumnezeii amoriților, în a căror țară locuiți. Dar n‐ați ascultat de glasul meu.
Ghedeon
11Și Îngerul Domnului a venit și s‐a așezat sub stejarul care era în Ofra, care era a lui Ioas
, Abiezeritul
. Și Ghedeon, fiul său, bătea grâu în teasc ca să‐l ascundă de madianiți. 12Și Îngerul Domnului i s‐a arătat
și i‐a zis: Domnul este
cu tine, viteazule! 13Și Ghedeon i‐a zis: Ah, Domnul meu! Dacă este Domnul cu noi, pentru ce au venit toate acestea asupra noastră? Și unde
63.15
sunt toate minunile sale
, pe care ni le‐au spus părinții noștri, zicând: Oare nu ne‐a scos Domnul din Egipt? Și acum Domnul ne‐a lepădat
și ne‐a dat în mâna lui Madian. 14Și Domnul a privit spre el și i‐a zis: Mergi cu această putere
a ta și vei mântui pe Israel din mâna lui Madian. Oare
nu te‐am trimis eu? 15Și el i‐a zis: Ah, Domnul meu, prin ce voi mântui pe Israel? Iată mia mea este cea mai
săracă în Manase și eu sunt cel mai mic în casa tatălui meu. 16Și Domnul i‐a zis: Eu
voi fi cu tine și vei bate pe Madian ca pe un singur om. 17Și el i‐a zis: Acum, dacă am aflat har în ochii tăi, dă‐mi un
semn că vorbești cu mine. 18Te rog, nu te depărta de aici
până voi veni la tine și voi aduce darul meu și‐l voi pune înaintea ta. Și el a zis: Voi zăbovi până te vei întoarce. 19Și Ghedeon
a intrat și a pregătit un ied de capre și azimi dintr‐o efă de făină: carnea a pus‐o în coș și zeama a pus‐o în oală și i‐a adus afară sub stejar, și le‐a înfățișat. 20Și Îngerul lui Dumnezeu i‐a zis: Ia carnea și azimile și pune‐le
pe această stâncă și varsă
zeama. Și a făcut așa. 21Și Îngerul Domnului a întins vârful toiagului care era în mâna sa și a atins carnea și azimile. Și focul
s‐a ridicat din stâncă și a mistuit carnea și azimile. Și Îngerul Domnului s‐a depărtat din ochii lui. 22Și Ghedeon a văzut
că era Îngerul Domnului și Ghedeon a zis: Vai, Doamne, Dumnezeule! Căci am văzut
32.30Ex. 33.20
pe Îngerul Domnului față în față… 23Și Domnul i‐a zis: Pace
ție, nu te teme, nu vei muri! 24Și Ghedeon a zidit acolo un altar Domnului, și l‐a numit: Domnul păcii. Până în ziua de astăzi este încă în Ofra
Abiezeriților. 25Și a fost așa: în noaptea aceea Domnul i‐a zis: Ia vițelul pe care‐l are tatăl tău, al doilea taur de șapte ani, și dărâmă altarul lui Baal pe care‐l are tatăl tău și taie Astartea
care este lângă el. 26Și zidește un altar Domnului Dumnezeului tău pe vârful acestei întărituri în chipul rânduit, și ia al doilea taur și adu‐l ardere de tot cu lemnele Astarteei pe care o vei tăia. 27Și Ghedeon a luat zece bărbați dintre robii săi și a făcut cum îi vorbise Domnul. Și a fost așa: fiindcă se temea de casa tatălui său și de oamenii cetății s‐o facă ziua, a făcut‐o noaptea. 28Și când s‐au sculat oamenii cetății dis de dimineață, iată altarul lui Baal era dărâmat și Astartea care era lângă el tăiată și taurul al doilea adus ardere de tot pe altarul care era zidit. 29Și ei au zis unul către altul: Cine a făcut acest lucru? Și au cercetat și au întrebat și au zis: Ghedeon, fiul lui Ioas, a făcut acest lucru. 30Și oamenii cetății au zis lui Ioas: Scoate afară pe fiul tău ca să moară, pentru că a dărâmat altarul lui Baal și pentru că a tăiat Astartea care era lângă el. 31Și Ioas a zis tuturor celor ce stăteau lângă el: Voi vreți să apărați pe Baal? Sau voi vreți să‐l scăpați? Cine‐l va apăra să moară până dimineață. Dacă el este dumnezeu, apere‐se singur, pentru că i‐au dărâmat altarul. 32Și l‐au numit în ziua aceea Ierubaal
, zicând: Apere‐se Baal împotriva lui pentru că i‐a dărâmat altarul. 33Și tot Madianul
și Amalec și copiii răsăritului s‐au adunat împreună, și au trecut și au tăbărât în
valea Izreel. 34Și Duhul
Domnului a îmbrăcat pe Ghedeon și a suflat
din trâmbiță și Abiezerul a fost chemat după el. 35Și a trimis soli prin tot Manase și au fost chemați și ei după el, și a trimis soli la Așer și la Zabulon și la Neftali, și s‐au suit spre întâmpinarea lor. 36Și Ghedeon a zis lui Dumnezeu: Dacă vei mântui pe Israel prin mâna mea, cum ai zis, 37iată
voi pune un val de lână în arie; dacă va fi rouă numai pe val și pe tot ogorul va fi uscat, atunci voi cunoaște că vei mântui pe Israel prin mâna mea, precum ai zis. 38Și a fost așa. Și s‐a sculat dis de dimineață a doua zi și a strâns valul și a stors roua din val, un pahar plin de apă. 39Și Ghedeon a zis lui Dumnezeu: Să nu se aprindă
mânia ta împotriva mea și voi vorbi numai de data asta: Rogu‐te, să mai cerc numai de data asta cu valul. Rogu‐te, să fie uscat numai pe val și pe tot ogorul să fie rouă. 40Și Dumnezeu a făcut așa în noaptea aceea și a fost uscăciune numai pe val, și pe tot ogorul a fost rouă.
