Apăsarea madianiților
61Și copiii
lui Israel au făcut rău în ochii Domnului și Domnul i‐a dat în mâna lui Madian
șapte ani. 2Și mâna lui Madian a fost tare împotriva lui Israel. Din pricina madianiților copiii lui Israel și‐au făcut
săpături care sunt în munți și peșteri și întărituri. 3Și era așa: când semăna Israel, se suiau Madian și Amalec
și copiii răsăritului
și se suiau împotriva lor. 4Și tăbărau împotriva lor și stricau
venitul țării până la Gaza și nu lăsau merinde în Israel, nici oaie, nici bou, nici măgar. 5Căci se suiau cu turmele lor și cu corturile lor și veneau mulțime ca lăcustele
: ei și cămilele lor erau fără număr și intrau în țară ca s‐o strice. 6Și Israel era foarte sărăcit din pricina lui Madian și copiii lui Israel au strigat
către Domnul. 7Și a fost așa: când copiii lui Israel au strigat către Domnul din pricina lui Madian, 8Domnul a trimis pe un proroc la copiii lui Israel, care le‐a zis: Așa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: 9Eu v‐am scos din Egipt și v‐am scos din casa de robie și v‐am scăpat din mâna egiptenilor și din mâna tuturor asupritorilor voștri și i‐am
izgonit dinaintea voastră și v‐am dat țara lor. 10Și v‐am zis: Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru; nu vă
temeți de dumnezeii amoriților, în a căror țară locuiți. Dar n‐ați ascultat de glasul meu.
Ghedeon
11Și Îngerul Domnului a venit și s‐a așezat sub stejarul care era în Ofra, care era a lui Ioas
, Abiezeritul
. Și Ghedeon, fiul său, bătea grâu în teasc ca să‐l ascundă de madianiți. 12Și Îngerul Domnului i s‐a arătat
și i‐a zis: Domnul este
cu tine, viteazule! 13Și Ghedeon i‐a zis: Ah, Domnul meu! Dacă este Domnul cu noi, pentru ce au venit toate acestea asupra noastră? Și unde
63.15
sunt toate minunile sale
, pe care ni le‐au spus părinții noștri, zicând: Oare nu ne‐a scos Domnul din Egipt? Și acum Domnul ne‐a lepădat
și ne‐a dat în mâna lui Madian. 14Și Domnul a privit spre el și i‐a zis: Mergi cu această putere
a ta și vei mântui pe Israel din mâna lui Madian. Oare
nu te‐am trimis eu? 15Și el i‐a zis: Ah, Domnul meu, prin ce voi mântui pe Israel? Iată mia mea este cea mai
săracă în Manase și eu sunt cel mai mic în casa tatălui meu. 16Și Domnul i‐a zis: Eu
voi fi cu tine și vei bate pe Madian ca pe un singur om. 17Și el i‐a zis: Acum, dacă am aflat har în ochii tăi, dă‐mi un
semn că vorbești cu mine. 18Te rog, nu te depărta de aici
până voi veni la tine și voi aduce darul meu și‐l voi pune înaintea ta. Și el a zis: Voi zăbovi până te vei întoarce. 19Și Ghedeon
a intrat și a pregătit un ied de capre și azimi dintr‐o efă de făină: carnea a pus‐o în coș și zeama a pus‐o în oală și i‐a adus afară sub stejar, și le‐a înfățișat. 20Și Îngerul lui Dumnezeu i‐a zis: Ia carnea și azimile și pune‐le
pe această stâncă și varsă
zeama. Și a făcut așa. 21Și Îngerul Domnului a întins vârful toiagului care era în mâna sa și a atins carnea și azimile. Și focul
s‐a ridicat din stâncă și a mistuit carnea și azimile. Și Îngerul Domnului s‐a depărtat din ochii lui. 22Și Ghedeon a văzut
că era Îngerul Domnului și Ghedeon a zis: Vai, Doamne, Dumnezeule! Căci am văzut
32.30Ex. 33.20
pe Îngerul Domnului față în față… 23Și Domnul i‐a zis: Pace
ție, nu te teme, nu vei muri! 24Și Ghedeon a zidit acolo un altar Domnului, și l‐a numit: Domnul păcii. Până în ziua de astăzi este încă în Ofra
Abiezeriților. 25Și a fost așa: în noaptea aceea Domnul i‐a zis: Ia vițelul pe care‐l are tatăl tău, al doilea taur de șapte ani, și dărâmă altarul lui Baal pe care‐l are tatăl tău și taie Astartea
care este lângă el. 26Și zidește un altar Domnului Dumnezeului tău pe vârful acestei întărituri în chipul rânduit, și ia al doilea taur și adu‐l ardere de tot cu lemnele Astarteei pe care o vei tăia. 27Și Ghedeon a luat zece bărbați dintre robii săi și a făcut cum îi vorbise Domnul. Și a fost așa: fiindcă se temea de casa tatălui său și de oamenii cetății s‐o facă ziua, a făcut‐o noaptea. 28Și când s‐au sculat oamenii cetății dis de dimineață, iată altarul lui Baal era dărâmat și Astartea care era lângă el tăiată și taurul al doilea adus ardere de tot pe altarul care era zidit. 29Și ei au zis unul către altul: Cine a făcut acest lucru? Și au cercetat și au întrebat și au zis: Ghedeon, fiul lui Ioas, a făcut acest lucru. 30Și oamenii cetății au zis lui Ioas: Scoate afară pe fiul tău ca să moară, pentru că a dărâmat altarul lui Baal și pentru că a tăiat Astartea care era lângă el. 31Și Ioas a zis tuturor celor ce stăteau lângă el: Voi vreți să apărați pe Baal? Sau voi vreți să‐l scăpați? Cine‐l va apăra să moară până dimineață. Dacă el este dumnezeu, apere‐se singur, pentru că i‐au dărâmat altarul. 32Și l‐au numit în ziua aceea Ierubaal
, zicând: Apere‐se Baal împotriva lui pentru că i‐a dărâmat altarul. 33Și tot Madianul
și Amalec și copiii răsăritului s‐au adunat împreună, și au trecut și au tăbărât în
valea Izreel. 34Și Duhul
Domnului a îmbrăcat pe Ghedeon și a suflat
din trâmbiță și Abiezerul a fost chemat după el. 35Și a trimis soli prin tot Manase și au fost chemați și ei după el, și a trimis soli la Așer și la Zabulon și la Neftali, și s‐au suit spre întâmpinarea lor. 36Și Ghedeon a zis lui Dumnezeu: Dacă vei mântui pe Israel prin mâna mea, cum ai zis, 37iată
voi pune un val de lână în arie; dacă va fi rouă numai pe val și pe tot ogorul va fi uscat, atunci voi cunoaște că vei mântui pe Israel prin mâna mea, precum ai zis. 38Și a fost așa. Și s‐a sculat dis de dimineață a doua zi și a strâns valul și a stors roua din val, un pahar plin de apă. 39Și Ghedeon a zis lui Dumnezeu: Să nu se aprindă
mânia ta împotriva mea și voi vorbi numai de data asta: Rogu‐te, să mai cerc numai de data asta cu valul. Rogu‐te, să fie uscat numai pe val și pe tot ogorul să fie rouă. 40Și Dumnezeu a făcut așa în noaptea aceea și a fost uscăciune numai pe val, și pe tot ogorul a fost rouă.
Biruința lui Ghedeon asupra madianiților
71Și Ierubaal
, adică Ghedeon, s‐a sculat de dimineață și tot poporul care era cu el, și au tăbărât la izvorul Harod; și avea tabăra lui Madian spre miazănoapte lângă dealul More în vale. 2Și Domnul a zis lui Ghedeon: Poporul care este cu tine este prea mult ca să dau pe Madian în mâna lor, ca nu cumva Israel să se laude
împotriva mea, zicând: Mâna mea m‐a mântuit. 3Și acum vestește în urechile poporului zicând: Cine este
fricos și se teme, să se întoarcă și să plece de la muntele Galaad. Și douăzeci și două de mii s‐au întors din popor și au rămas zece mii. 4Și Domnul a zis lui Ghedeon: Poporul este încă mult, coboară‐i la apă și ți‐i voi curăți acolo; și va fi așa: acela despre care îți voi zice: Acesta să meargă cu tine! acela va merge cu tine, și fiecare despre care îți voi zice: Acesta să nu meargă cu tine! acela nu va merge. 5Și a pogorât poporul la apă. Și Domnul a zis lui Ghedeon: Oricine va limpăi cu limba sa din apă, cum limpăiește câinele, pe acela dă‐l de o parte; tot așa pe oricine care se va pleca pe genunchi ca să bea. 6Și numărul celor ce au limpăit cu mâna la gura lor a fost trei sute de bărbați și toată rămășița poporului s‐a plecat pe genunchi ca să bea apă. 7Și Domnul a zis lui Ghedeon: Cu
cei trei sute de bărbați care au limpăit, vă voi mântui și voi da pe Madian în mâna ta, iar tot poporul să meargă fiecare la locul său. 8Și au luat merindele poporului în mâna lor și trâmbițele lui; și Ghedeon a trimis pe toți bărbații lui Israel, pe fiecare la cortul său, și a ținut pe cei trei sute de bărbați. Și tabăra lui Madian era sub el în vale. 9Și a fost așa: în noaptea
aceea
Domnul i‐a zis: Scoală‐te, coboară‐te în tabără, căci am dat‐o în mâna ta. 10Și dacă te temi să te cobori singur, coboară‐te în tabără cu Pura, tânărul tău. 11Și vei auzi
ce zic ei și apoi ți se vor întări mâinile și te vei pogorî în tabără. Și s‐a pogorât cu Pura, tânărul său, la partea de afară a oamenilor înarmați, care erau în tabără. 12Și Madian și Amalec și toți copiii răsăritului
zăceau în vale mulțime ca lăcustele și cămilele lor erau fără număr în mulțime ca nisipul pe țărmul mării. 13Și Ghedeon a venit și iată un bărbat spunea semenului său un vis și zicea: Iată am visat un vis și iată o turtă de pâine de orz se rostogolea în tabăra lui Madian și a venit până la cort și l‐a lovit de a căzut, și l‐a răsturnat cu susul în jos și cortul s‐a răsturnat. 14Și semenul său a răspuns și a zis: Aceasta nu este decât sabia lui Ghedeon, fiul lui Ioas, bărbatul lui Israel: Dumnezeu a dat în mâna lui pe Madian și toată tabăra. 15Și a fost așa: când a auzit Ghedeon spunerea visului și tâlcuirea lui, s‐a închinat și s‐a întors în țabăra lui Israel și a zis: Sculați‐vă, căci Domnul a dat tabăra lui Madian în mâna voastră. 16Și a împărțit pe cei trei sute de bărbați în trei cete și a pus o trâmbiță în mâna fiecăruia și ulcioare goale și făclii în ulcioare. 17Și le‐a zis: Uitați‐vă la mine și faceți la fel. Și iată, când mă voi duce la capătul taberei, va fi așa: cum voi face eu, așa să faceți și voi. 18Și când voi sufla eu cu trâmbița și toți cei ce sunt cu mine, să suflați și voi cu trâmbițele împrejurul întregii tabere și să ziceți: Pentru Domnul și pentru Ghedeon. 19Și Ghedeon și suta de bărbați care erau cu el au venit la capătul taberei, la începutul străjii de la mijloc, și de abia așezase straja și au suflat din trâmbițe și au sfărâmat ulcioarele care erau în mâinile lor. 20Și cele trei cete au suflat în trâmbițe și au sfărâmat ulcioarele, și au ținut făcliile în mâna stângă și trâmbițele în mâna dreaptă, ca să sufle și au strigat: Sabia Domnului și a lui Ghedeon! 21Și stăteau
fiecare om la locul său împrejurul taberei și toată
oastea a alergat și a strigat și a fugit. 22Și cei trei sute au suflat
din trâmbițe și Domnul
a pus sabia
fiecărui om împotriva semenului său în toată tabăra. Și tabăra a fugit până la Bet‐Șita către Țerera, până la hotarul Abel‐Mehola lângă Tabat. 23Și bărbații lui Israel s‐au adunat din Neftali și din Așer și din tot Manase și au urmărit pe Madian. 24Și Ghedeon a trimis soli în tot ținutul muntos
al lui Efraim zicând: Pogorâți‐vă împotriva lui Madian și luați‐le apele până la Bet‐Bara și Iordanul. Și toți bărbații lui Efraim s‐au adunat și au luat
apele până la Bet‐Bara
și Iordanul. 25Și au prins pe doi
mai mari ai lui Madian, pe Oreb și pe Zeeb, și au ucis pe Oreb pe stânca lui
Oreb și pe Zeeb l‐au ucis la teascul lui Zeeb, și au urmărit pe Madian. Și au adus capetele lui Oreb și lui Zeeb la Ghedeon dincolo
de Iordan.
Ghedeon prigonește pe vrăjmaș
81Și bărbații
lui Efraim i‐au zis: Ce ne‐ai făcut de nu ne‐ai chemat, când te‐ai dus să te lupți cu Madian? Și s‐au certat tare cu el. 2Și el le‐a zis: Ce am făcut eu acum pe lângă voi? Oare nu este mai bună strângerea boabelor din Efraim decât culesul viei din Abiezer? 3Dumnezeu a dat în mâinile voastre
pe mai marii Madianului, pe Oreb și pe Zeeb, și ce am putut face eu pe lângă voi? Și duhul lor a slăbit
față de el, când a zis cuvântul acesta. 4Și Ghedeon a venit la Iordan și a trecut el și cei trei sute de bărbați care erau cu el, obosiți și urmărind mereu. 5Și a zis bărbaților din
Sucot: Dați, vă rog, pâini poporului care mă urmează, căci sunt obosiți și eu urmăresc pe Zebah și pe Țalmuna, împărații Madianului. 6Și mai marii Sucotului au zis: Sunt oare palmele lui Zebah
și Țalmuna chiar în mâna ta, ca să dăm pâine
oștirii tale? 7Și Ghedeon a zis: De aceea când va da Domnul pe Zebah și pe Țalmuna în mâna mea, vă voi treiera
carnea cu spinii pustiei și cu mărăcini. 8Și de acolo s‐a suit la Penuel
și le‐a vorbit la fel. Și bărbații din Penuel i‐au răspuns cum au răspuns bărbații din Sucot. 9Și a vorbit și bărbaților din Penuel zicând: Când
mă voi întoarce în pace, voi dărâma
turnul acesta. 10Iar Zebah și Țalmuna erau în Carcor și taberele lor cu ei, ca la cincisprezece mii, toți câți au rămas din toată
tabăra copiilor răsăritului, căci căzuseră o sută douăzeci de mii de bărbați care scoteau sabia. 11Și Ghedeon s‐a suit pe calea celor ce locuiau în corturi la răsărit de Nobah
și Iogbeha și a bătut tabăra, căci tabăra era fără grijă
. 12Și Zebah și Țalmuna au fugit și el i‐a urmărit, și a prins
pe cei doi împărați ai lui Madian, pe Zebah și pe Țalmuna; și a îngrozit toată tabăra! 13Și Ghedeon, fiul lui Ioas, s‐a întors de la luptă, de la suișul lui Heres. 14Și a prins pe un băiat al bărbaților din Sucot și l‐a întrebat și el i‐a scris pe mai marii Sucotului și pe bătrânii săi: șaptezeci și șapte de bărbați. 15Și a venit la bărbații din Sucot și a zis: Iată Zebah și Țalmuna, cu care m‐ați ocărât
, zicând: Oare sunt palmele lui Zebah și Țalmuna chiar în mâna ta, ca să dăm pâine bărbaților tăi obosiți? 16Și a luat
pe bătrânii cetății și spini din pustie și mărăcini și a pedepsit pe bărbații Sucotului cu ei. 17Și a dărâmat
turnul
din Penuel și a ucis pe bărbații cetății. 18Și a zis lui Zebah și lui Țalmuna: Cum erau bărbații pe care i‐ați ucis la Tabor
? Și au răspuns: Ca tine, așa erau; fiecare semăna cu fiii unui împărat. 19Și el a zis: Erau frații mei, fiii mamei mele. Viu este Domnul, dacă i‐ați fi lăsat în viață, nu v‐aș ucide. 20Și a zis către întâiul născut al său, Ieter: Scoală‐te, ucide‐i! Dar băiatul nu și‐a scos sabia, căci se temea, fiindcă era încă băiat. 21Și Zebah și Țalmuna au zis: Scoală‐te tu și aruncă‐te asupra noastră, căci cum este bărbatul așa este puterea lui. Și Ghedeon s‐a sculat și a ucis
pe Zebah și pe Țalmuna, și a luat lunișoarele care erau la grumajii cămilelor lor. 22Și bărbații lui Israel au zis lui Ghedeon: Domnește peste noi, tu și fiul tău și fiul fiului tău, pentru că ne‐ai mântuit din mâna lui Madian. 23Și Ghedeon le‐a zis: Nu voi domni peste voi, nici fiul meu nu va domni peste voi: Domnul
10.19
12.12
va domni peste voi. 24Și Ghedeon le‐a zis: Vă voi face o cerere: Dați‐mi fiecare cerceii prăzii sale (căci aveau cercei de aur fiindcă
37.25,28
erau Ismaeliți). 25Și au zis: Dăm bucuroși! Și au întins o manta și au aruncat în ea fiecare cerceii prăzii sale. 26Și greutatea cerceilor de aur, pe care îi ceruse el, era o mie șapte sute de sicli de aur, afară de lunișoarele și cerceii de mărgăritar și hainele de purpură, pe care le aveau împărații lui Madian, și afară de lanțurile de gât care erau pe grumajii cămilelor lor. 27Și Ghedeon a făcut
din ele un efod și l‐a pus în cetatea sa în
Ofra. Și tot Israelul a curvit
după el acolo și a fost o cursă
pentru Ghedeon și casa lui.
Copiii lui Ghedeon și moartea sa
28Și Madian a fost supus înaintea copiilor lui Israel și nu și‐a mai ridicat capul. Și țara
a avut odihnă patruzeci de ani în zilele lui Ghedeon. 29Și Ierubaal, fiul lui Ioas, s‐a dus și a locuit în casa lui. 30Și Ghedeon a avut șaptezeci
de fii ieșiți din coapsele sale, căci avea multe neveste. 31Și țiitoarea
lui, care era în Sihem, i‐a născut și ea un fiu și el i‐a pus numele Abimelec. 32Și Ghedeon, fiul lui Ioas, a murit la o bună bătrânețe
și a fost înmormântat în mormântul lui Ioas, tatăl său, în Ofra
abiezeriților. 33Și a fost așa: după ce a murit Ghedeon
, copiii lui Israel s‐au întors iarăși și au curvit
după Baali, și și‐au făcut dumnezeu pe
Baal‐Berit. 34Și copiii lui Israel nu
106.13,21
și‐au adus aminte de Domnul Dumnezeul lor, care îi scăpase din mâna vrăjmașilor lor, de jur împrejur. 35Și
n‐au arătat îndurare casei lui Ierubaal‐Ghedeon după tot binele pe care‐l făcuse el lui Israel.
