Idolii și Domnul
101Ascultați cuvântul pe care vi‐l vorbește Domnul, casă a lui Israel! 2Așa zice Domnul: Nu
20.23
învățați calea neamurilor și nu vă înspăimântați de semnele cerurilor. Căci neamurile se înspăimântă de ele. 3Căci așezămintele neamurilor sunt deșertăciune. Căci unul taie
44.9,10
45.20
un copac din pădure, mâini de meșter îl lucrează cu securea. 4Îl împodobesc cu argint și cu aur, îl întăresc
46.7
cu cuie și cu ciocane ca să nu se miște. 5Ei sunt ca un stâlp de finic lucrat în strung, dar nu
135.16Hab. 2.191 Cor. 12.2
vorbesc. Sunt duși
, căci nu pot merge. Nu vă temeți de ei, căci nu pot să facă
rău și nici nu este în ei să facă bine. 6Nimeni nu este asemenea ție
, Doamne! Tu ești mare și numele tău este mare în putere. 7Cine
să nu se teamă de tine, Împărate al neamurilor! Căci ție ți se cuvine. Căci între
toți înțelepții neamurilor și în toate împărățiile lor nu este nimeni asemenea ție. 8Ci cu toții sunt proști
și nebuni, învățătura idolilor este doar un trunchi. 9Argintul ciocănit în plăci se aduce din Tarsis și aurul
din Ufaz, lucru de meșter și de mâini de argintar. Veșmântul lor este albastru și purpuriu: toate sunt lucruri
lucrate de oameni iscusiți. 10Dar Domnul este Dumnezeu
în adevăr, el este Dumnezeul cel viu și Împăratul
veșniciei. De mânia lui se cutremură pământul și neamurile nu pot să poarte urgia lui. 11Așa le veți zice: Dumnezeii
care n‐au făcut cerurile și pământul, aceștia vor fi pierduți
de pe fața pământului și de sub ceruri. 12El a făcut
pământul cu puterea sa, a întemeiat
lumea cu înțelepciunea sa și a întins
cerurile cu priceperea sa. 13Când face să răsune
glasul său, este o mulțime de ape în ceruri și face să se suie
norii de la marginile pământului; el face fulgere pentru ploaie și scoate vântul din vistieriile sale. 14Orice
om ajunge dobitoc
lipsit de cunoștință; orice argintar
44.11
45.16
rămâne rușinat de chipul său cioplit. Căci chipul
său turnat este o minciună și nu este nicio suflare în el. 15Sunt deșertăciune, lucru de amăgire: la vremea cercetării lor vor fi pierduți
. 16Partea
73.26
119.57Plâng. 3.24
lui Iacov nu este ca ei, căci El este cel ce a întocmit toate și Israel
este toiagul moștenirii lui. Numele
51.15
54.532.18
lui este Domnul oștirilor. 17Strânge‐ți lucrurile tale
din țară, tu, care locuiești în împresurare! 18Căci așa zice Domnul: Iată, de astă dată voi asvârli
pe locuitorii țării și‐i voi strâmtora ca
să‐i găsească. 19Vai de
mine
, de rana mea! Lovitura mea este grea și am zis: Da, aceasta‐i durerea
mea și o voi suferi. 20Cortul
meu s‐a pustiit și toate funiile mele s‐au rupt. Copiii mei au ieșit de la mine și nu sunt, nu este cine să‐mi mai întindă cortul și să‐mi ridice covoarele. 21Căci păstorii s‐au îndobitocit și n‐au căutat pe Domnul. Pentru aceasta n‐au propășit și toată turma lor s‐a risipit. 22Un glas de zvon, iată, vine, și o mișcare mare din țara de la miazănoapte
, ca să prefacă cetățile lui Iuda într‐o pustie, într‐o locuință
de șacali. 23Doamne, cunosc că nu în om
20.24
este calea sa; nu este în omul care umblă ca să‐și îndrepte pașii săi. 24Doamne
38.1
, pedepsește‐mă, dar cu judecată; nu în mânia ta, ca să nu mă nimicești. 25Varsă‐ți
mânia asupra neamurilor care
nu te cunosc și asupra familiilor care nu cheamă numele tău. Căci au mâncat
pe Iacov, da, l‐au mâncat, l‐au nimicit și i‐au pustiit locuința.
Legământul Domnului
111Cuvântul care a fost de la Domnul către Ieremia, zicând: 2Ascultați cuvintele legământului acestuia și vorbiți bărbaților lui Iuda și locuitorilor Ierusalimului. 3Și zi‐le: Așa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Blestemat
să fie omul care n‐ascultă de cuvintele legământului acestuia, 4pe care l‐am poruncit părinților voștri în ziua când i‐am scos din țara Egiptului, din
201 Reg. 8.51
cuptorul de fier, zicând: Ascultați
de glasul meu și faceți‐le după toate cele ce vă poruncesc. Așa îmi veți fi popor și eu vă voi fi Dumnezeu: 5ca să întăresc jurământul
pe care l‐am jurat părinților voștri ca să le dau o țară în care curge lapte și miere, ca în ziua de astăzi. Și eu am răspuns și am zis: Amin, Doamne. 6Și Domnul mi‐a zis: Vestește toate cuvintele acestea în cetățile lui Iuda și pe ulițele Ierusalimului, zicând: Ascultați cuvintele legământului acestuia
și faceți‐le. 7Căci am mărturisit cu tot dinadinsul părinților voștri, în ziua când i‐am scos din țara Egiptului până în ziua de astăzi, sculându‐mă de
dimineață și mărturisind, zicând: Ascultați glasul meu. 8Dar n‐au
auzit și nu și‐au plecat urechea, ci au umblat
fiecare după învârtoșarea inimii lor rele: de aceea am adus asupra lor toate cuvintele legământului acestuia, pe care le‐am poruncit să le facă și n‐au făcut. 9Și Domnul mi‐a zis: Între bărbații lui Iuda și între locuitorii Ierusalimului este o uneltire
. 10S‐au întors înapoi la
fărădelegile strămoșilor lor, care n‐au voit să audă cuvintele mele și au umblat după alți dumnezei ca să le slujească. Casa lui Israel și casa lui Iuda au rupt legământul meu pe care l‐am făcut cu părinții lor. 11De aceea așa zice Domnul: Iată voi aduce peste ei un rău de care nu vor putea scăpa și vor striga
către mine, dar nu‐i voi asculta. 12Atunci cetățile lui Iuda și locuitorii Ierusalimului vor merge și vor striga
către dumnezeii cărora le‐au ars tămâie, dar ei nu vor putea să‐i mântuiască deloc la vremea răului lor. 13Căci după numărul cetăților
tale sunt dumnezeii tăi, o, Iuda! Și după numărul ulițelor Ierusalimului ați ridicat altare Rușinii, altare de ars tămâie lui Baal. 14Și tu nu te ruga
pentru poporul acesta, nici nu ridica strigăt, nici rugăciune pentru ei. Căci nu voi asculta în vremea când vor striga către mine din răul lor. 15Ce are
de făcut iubitul meu în casa mea când cei mai mulți își săvârșesc destrăbălarea
lor și s‐a luat de la tine carnea cea sfântă
? Când faci răul, atunci te
bucuri. 16Domnul ți‐a pus numele: Măslin
pururea verde, frumos, cu roade plăcute: cu glas de mare vuiet a aprins focul peste el și ramurile lui s‐au rupt. 17Căci Domnul oștirilor, care te‐a sădit
, a rostit rău împotriva ta, pentru răul casei lui Israel și al casei lui Iuda, pe care și l‐au făcut întărâtându‐mă la mânie, arzând tămâie lui Baal. 18Și Domnul mi‐a dat cunoștință și cunosc; atunci mi‐ai arătat faptele lor. 19Dar eu eram ca un miel dezmierdat, dus la junghiere. Și n‐am știut că au uneltit uneltiri
împotriva mea, zicând: Să nimicim
pomul și rodul lui și să‐l stârpim din pământul
116.9
142.5
celor vii, ca să nu i se mai pomenească numele. 20Dar, o, Doamne al oștirilor, cel ce judeci drept, cel ce cerci
rărunchii și inima, voi vedea răzbunarea ta asupra lor: căci ție ți‐am descoperit pricina mea. 21De aceea așa zice Domnul despre bărbații din Anatot, care caută viața
ta, zicând: Să nu prorocești
7.13,16Mica 2.6
în numele Domnului ca să nu mori de mâna noastră. 22De aceea așa zice Domnul oștirilor: Iată, îi voi cerceta. Tinerii vor muri de sabie, fiii lor și fetele lor vor muri de foamete; 23și nu va fi nicio rămășiță din ei; căci voi aduce rău peste bărbații din Anatot, în anul
cercetării lor.
Starea tristă a țării din pricina păcatelor
121Doamne, tu ești drept
când mă judec cu tine. Totuși voi vorbi cu tine de judecăți. De ce propășește
21.7Ps. 37.1,35
73.3Hab. 1.4Mal. 3.15
calea răilor și sunt fericiți toți cei ce se poartă în totul cu necredincioșie? 2I‐ai sădit și au prins rădăcină: cresc și încă dau și rod. Ești aproape
în gura lor, dar departe de rărunchii lor. 3Dar tu, Doamne, mă cunoști
139.1
. M‐ai văzut și mi‐ai cercat
inima față de tine. Trage‐i ca pe niște oi pentru junghiere și pune‐i deoparte pentru ziua junghierii
! 4Până când va jeli
țara și se vor usca ierburile de pe toată câmpia? De răutatea
locuitorilor ei pier vitele
și păsările. Căci ei zic: El nu va vedea sfârșitul nostru. 5Dacă ai fugit cu cei pedeștri și te‐au obosit, atunci cum te vei întrece cu caii? Și dacă ești încrezător într‐o țară de pace, ce vei face la umflarea
Iordanului? 6Căci și frații
tăi și casa tatălui tău și ei s‐au purtat cu necredincioșie față de tine, da, au strigat tare după tine. Nu‐i crede,
chiar dacă‐ți vor vorbi bine. 7Mi‐am părăsit casa, mi‐am lepădat moștenirea, am dat pe iubita sufletului meu în mâinile vrăjmașilor săi. 8Moștenirea mea s‐a făcut pentru mine ca un leu în pădure; și‐a ridicat glasul împotriva mea: de aceea am urât‐o. 9Moștenirea mea este pentru mine o pasăre răpitoare pestriță. Sunt păsări răpitoare împotriva ei în jurul ei? Mergeți,
adunați toate fiarele câmpului, aduceți‐le să mănânce. 10Mulți
păstori au stricat via
mea, au călcat
în picioare partea mea, au prefăcut partea mea plăcută într‐o pustie goală. 11Au prefăcut‐o într‐o pustietate; pustiită, ea
jelește la mine: toată țara s‐a pustiit, căci nimeni
n‐o ia la inimă. 12Pe toate înălțimile goale în pustie au venit prădători. Căci sabia Domnului mistuie de la o margine a țării până la cealaltă: nicio carne n‐are pace. 13Au semănat
grâu și au secerat spini; s‐au ostenit și n‐au niciun folos. Rușinați‐vă deci de veniturile voastre, din pricina aprinderii mâniei Domnului. 14Așa zice Domnul împotriva tuturor vecinilor mei celor răi, care se ating
de moștenirea pe care am dat‐o poporului meu Israel s‐o moștenească: Iată îi voi smulge
din țara lor și voi smulge casa lui Israel din mijlocul lor. 15Și
va fi așa: după ce îi voi smulge, mă voi întoarce și voi avea milă de ei și‐i voi aduce înapoi
pe fiecare la moștenirea sa și pe fiecare la țara sa. 16Și va fi așa: dacă vor învăța cu tot dinadinsul căile poporului meu, ca să jure
pe numele meu: Viu este Domnul! cum au învățat pe poporul meu să jure pe Baal, atunci vor fi zidiți
în mijlocul poporului meu. 17Și dacă nu vor asculta,
voi smulge cu desăvârșire acest neam și‐l voi pierde, zice Domnul.