Legământul Domnului
111Cuvântul care a fost de la Domnul către Ieremia, zicând: 2Ascultați cuvintele legământului acestuia și vorbiți bărbaților lui Iuda și locuitorilor Ierusalimului. 3Și zi‐le: Așa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Blestemat
să fie omul care n‐ascultă de cuvintele legământului acestuia, 4pe care l‐am poruncit părinților voștri în ziua când i‐am scos din țara Egiptului, din
201 Reg. 8.51
cuptorul de fier, zicând: Ascultați
de glasul meu și faceți‐le după toate cele ce vă poruncesc. Așa îmi veți fi popor și eu vă voi fi Dumnezeu: 5ca să întăresc jurământul
pe care l‐am jurat părinților voștri ca să le dau o țară în care curge lapte și miere, ca în ziua de astăzi. Și eu am răspuns și am zis: Amin, Doamne. 6Și Domnul mi‐a zis: Vestește toate cuvintele acestea în cetățile lui Iuda și pe ulițele Ierusalimului, zicând: Ascultați cuvintele legământului acestuia
și faceți‐le. 7Căci am mărturisit cu tot dinadinsul părinților voștri, în ziua când i‐am scos din țara Egiptului până în ziua de astăzi, sculându‐mă de
dimineață și mărturisind, zicând: Ascultați glasul meu. 8Dar n‐au
auzit și nu și‐au plecat urechea, ci au umblat
fiecare după învârtoșarea inimii lor rele: de aceea am adus asupra lor toate cuvintele legământului acestuia, pe care le‐am poruncit să le facă și n‐au făcut. 9Și Domnul mi‐a zis: Între bărbații lui Iuda și între locuitorii Ierusalimului este o uneltire
. 10S‐au întors înapoi la
fărădelegile strămoșilor lor, care n‐au voit să audă cuvintele mele și au umblat după alți dumnezei ca să le slujească. Casa lui Israel și casa lui Iuda au rupt legământul meu pe care l‐am făcut cu părinții lor. 11De aceea așa zice Domnul: Iată voi aduce peste ei un rău de care nu vor putea scăpa și vor striga
către mine, dar nu‐i voi asculta. 12Atunci cetățile lui Iuda și locuitorii Ierusalimului vor merge și vor striga
către dumnezeii cărora le‐au ars tămâie, dar ei nu vor putea să‐i mântuiască deloc la vremea răului lor. 13Căci după numărul cetăților
tale sunt dumnezeii tăi, o, Iuda! Și după numărul ulițelor Ierusalimului ați ridicat altare Rușinii, altare de ars tămâie lui Baal. 14Și tu nu te ruga
pentru poporul acesta, nici nu ridica strigăt, nici rugăciune pentru ei. Căci nu voi asculta în vremea când vor striga către mine din răul lor. 15Ce are
de făcut iubitul meu în casa mea când cei mai mulți își săvârșesc destrăbălarea
lor și s‐a luat de la tine carnea cea sfântă
? Când faci răul, atunci te
bucuri. 16Domnul ți‐a pus numele: Măslin
pururea verde, frumos, cu roade plăcute: cu glas de mare vuiet a aprins focul peste el și ramurile lui s‐au rupt. 17Căci Domnul oștirilor, care te‐a sădit
, a rostit rău împotriva ta, pentru răul casei lui Israel și al casei lui Iuda, pe care și l‐au făcut întărâtându‐mă la mânie, arzând tămâie lui Baal. 18Și Domnul mi‐a dat cunoștință și cunosc; atunci mi‐ai arătat faptele lor. 19Dar eu eram ca un miel dezmierdat, dus la junghiere. Și n‐am știut că au uneltit uneltiri
împotriva mea, zicând: Să nimicim
pomul și rodul lui și să‐l stârpim din pământul
116.9
142.5
celor vii, ca să nu i se mai pomenească numele. 20Dar, o, Doamne al oștirilor, cel ce judeci drept, cel ce cerci
rărunchii și inima, voi vedea răzbunarea ta asupra lor: căci ție ți‐am descoperit pricina mea. 21De aceea așa zice Domnul despre bărbații din Anatot, care caută viața
ta, zicând: Să nu prorocești
7.13,16Mica 2.6
în numele Domnului ca să nu mori de mâna noastră. 22De aceea așa zice Domnul oștirilor: Iată, îi voi cerceta. Tinerii vor muri de sabie, fiii lor și fetele lor vor muri de foamete; 23și nu va fi nicio rămășiță din ei; căci voi aduce rău peste bărbații din Anatot, în anul
cercetării lor.
Starea tristă a țării din pricina păcatelor
121Doamne, tu ești drept
când mă judec cu tine. Totuși voi vorbi cu tine de judecăți. De ce propășește
21.7Ps. 37.1,35
73.3Hab. 1.4Mal. 3.15
calea răilor și sunt fericiți toți cei ce se poartă în totul cu necredincioșie? 2I‐ai sădit și au prins rădăcină: cresc și încă dau și rod. Ești aproape
în gura lor, dar departe de rărunchii lor. 3Dar tu, Doamne, mă cunoști
139.1
. M‐ai văzut și mi‐ai cercat
inima față de tine. Trage‐i ca pe niște oi pentru junghiere și pune‐i deoparte pentru ziua junghierii
! 4Până când va jeli
țara și se vor usca ierburile de pe toată câmpia? De răutatea
locuitorilor ei pier vitele
și păsările. Căci ei zic: El nu va vedea sfârșitul nostru. 5Dacă ai fugit cu cei pedeștri și te‐au obosit, atunci cum te vei întrece cu caii? Și dacă ești încrezător într‐o țară de pace, ce vei face la umflarea
Iordanului? 6Căci și frații
tăi și casa tatălui tău și ei s‐au purtat cu necredincioșie față de tine, da, au strigat tare după tine. Nu‐i crede,
chiar dacă‐ți vor vorbi bine. 7Mi‐am părăsit casa, mi‐am lepădat moștenirea, am dat pe iubita sufletului meu în mâinile vrăjmașilor săi. 8Moștenirea mea s‐a făcut pentru mine ca un leu în pădure; și‐a ridicat glasul împotriva mea: de aceea am urât‐o. 9Moștenirea mea este pentru mine o pasăre răpitoare pestriță. Sunt păsări răpitoare împotriva ei în jurul ei? Mergeți,
adunați toate fiarele câmpului, aduceți‐le să mănânce. 10Mulți
păstori au stricat via
mea, au călcat
în picioare partea mea, au prefăcut partea mea plăcută într‐o pustie goală. 11Au prefăcut‐o într‐o pustietate; pustiită, ea
jelește la mine: toată țara s‐a pustiit, căci nimeni
n‐o ia la inimă. 12Pe toate înălțimile goale în pustie au venit prădători. Căci sabia Domnului mistuie de la o margine a țării până la cealaltă: nicio carne n‐are pace. 13Au semănat
grâu și au secerat spini; s‐au ostenit și n‐au niciun folos. Rușinați‐vă deci de veniturile voastre, din pricina aprinderii mâniei Domnului. 14Așa zice Domnul împotriva tuturor vecinilor mei celor răi, care se ating
de moștenirea pe care am dat‐o poporului meu Israel s‐o moștenească: Iată îi voi smulge
din țara lor și voi smulge casa lui Israel din mijlocul lor. 15Și
va fi așa: după ce îi voi smulge, mă voi întoarce și voi avea milă de ei și‐i voi aduce înapoi
pe fiecare la moștenirea sa și pe fiecare la țara sa. 16Și va fi așa: dacă vor învăța cu tot dinadinsul căile poporului meu, ca să jure
pe numele meu: Viu este Domnul! cum au învățat pe poporul meu să jure pe Baal, atunci vor fi zidiți
în mijlocul poporului meu. 17Și dacă nu vor asculta,
voi smulge cu desăvârșire acest neam și‐l voi pierde, zice Domnul.
Prezicerea robiei
131Așa mi‐a zis Domnul: Du‐te și cumpără‐ți un brâu de in și pune‐l pe coapsele tale, dar să nu‐l moi în apă. 2Și am cumpărat un brâu după cuvântul Domnului și l‐am pus peste coapsele mele. 3Și cuvântul Domnului a fost către mine a doua oară, zicând: 4Ia brâul pe care l‐ai cumpărat, care este pe coapsele tale, și scoală‐te, mergi la Eufrat și ascunde‐l acolo în crăpătura stâncii. 5Deci m‐am dus și l‐am ascuns lângă Eufrat, cum mi‐a poruncit Domnul. 6Și a fost așa: după trecere de multe zile Domnul mi‐a zis: Scoală‐te, mergi la Eufrat și ia de acolo brâul pe care ți‐am poruncit să‐l ascunzi acolo. 7Și m‐am dus la Eufrat și am săpat și am luat brâul din locul în care‐l ascunsesem; și iată brâul era stricat și nu era bun de nimic. 8Atunci cuvântul Domnului a fost către mine, zicând: 9Așa zice Domnul: Astfel voi
strica mândria lui Iuda și mândria cea mare a Ierusalimului. 10Acest popor rău care nu voiește să asculte de cuvintele mele, ci umblă
după învârtoșarea inimii lor și merg după alți dumnezei ca să le slujească și să li se închine, vor fi ca brâul acesta care nu este bun de nimic. 11Căci cum este lipit brâul de coapsele omului, așa am lipit și eu de mine toată casa lui Israel și toată casa lui Iuda, zice Domnul, ca să‐mi fie
popor și nume
și laudă și slavă; dar n‐au voit să audă. 12De aceea le vei vorbi cuvântul acesta: Așa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Orice burduf se va umple cu vin. Și îți vor zice: Oare nu știm noi că orice burduf se va umple cu vin? 13Atunci le vei zice: Așa zice Domnul: Iată, voi umple de beție
63.651.7
pe toți locuitorii țării acesteia și pe împărații care șed pe scaunul de domnie al lui David și pe preoții și pe prorocii și pe toți locuitorii Ierusalimului. 14Și‐i voi izbi
unii de alții, pe părinți și pe copii împreună, zice Domnul. Nu mă voi îndura, nici nu voi cruța, nici nu voi avea milă ca să nu‐i nimicesc. 15Auziți și plecați urechea, nu vă îngâmfați; căci Domnul a vorbit. 16Dați slavă
Domnului Dumnezeului vostru, mai înainte de a aduce întunericul
8.22Amos 8.9
și mai înainte de a vi se poticni picioarele pe munții amurgului. Și veți aștepta lumina
, dar el o va schimba în umbră
de moarte, o va preface în întuneric des. 17Și dacă nu veți auzi, sufletul meu va plânge în locuri ascunse pentru mândria voastră și ochiul meu va plânge amar și va vărsa
lacrimi pentru că turma Domnului s‐a dus în robie. 18Spune împăratului
și împărătesei: Smeriți‐vă, ședeți jos, căci turbanele capetelor voastre au căzut, cununa slavei voastre. 19Cetățile de la miazăzi sunt închise și nu este cine să deschidă. Tot Iuda este dus prins, este dus prins cu totul. 20Ridicați‐vă ochii și uitați‐vă la cei ce vin
de la miazănoapte. Unde este turma dată ție, frumoasa ta turmă? 21Ce vei zice când va pune cap peste tine pe acei pe care i‐ai învățat să‐ți fie prieteni de aproape? Oare nu te vor apuca dureri
ca pe o femeie în facere? 22Și dacă vei zice în inima ta: De ce
au venit aceste lucruri peste mine? Pentru mărimea nelegiuirii tale ți s‐au descoperit poalele
47.2,3Ezec. 16.37,38,39Naum 3.5
și ți s‐au siluit călcâiele. 23Poate etiopianul să‐și schimbe pielea sau leopardul petele? Atunci puteți și voi să faceți bine, voi, care sunteți deprinși să faceți rău. 24De aceea îi voi împrăștia ca pe pleava
care se duce de vântul pustiei. 25Acesta este sorțul
tău, partea măsurată ție de la mine, zice Domnul; căci m‐ai uitat și te‐ai încrezut în
minciună. 26De aceea îți voi întoarce
și eu poalele peste cap și ți se va vedea rușinea. 27Am văzut urâciunile tale: preacurviile tale și nechezările
tale, destrăbălarea curviei tale pe dealuri
, pe câmp. Vai de tine, Ierusalime! Nu vei fi curățit… cât va mai fi?