121Doamne, tu ești drept
când mă judec cu tine. Totuși voi vorbi cu tine de judecăți. De ce propășește
21.7Ps. 37.1,35
73.3Hab. 1.4Mal. 3.15
calea răilor și sunt fericiți toți cei ce se poartă în totul cu necredincioșie? 2I‐ai sădit și au prins rădăcină: cresc și încă dau și rod. Ești aproape
în gura lor, dar departe de rărunchii lor. 3Dar tu, Doamne, mă cunoști
139.1
. M‐ai văzut și mi‐ai cercat
inima față de tine. Trage‐i ca pe niște oi pentru junghiere și pune‐i deoparte pentru ziua junghierii
! 4Până când va jeli
Osea 4.3
țara și se vor usca ierburile de pe toată câmpia? De răutatea
7.20
9.10Osea 4.3
locuitorilor ei pier vitele
și păsările. Căci ei zic: El nu va vedea sfârșitul nostru. 5Dacă ai fugit cu cei pedeștri și te‐au obosit, atunci cum te vei întrece cu caii? Și dacă ești încrezător într‐o țară de pace, ce vei face la umflarea
Iordanului? 6Căci și frații
tăi și casa tatălui tău și ei s‐au purtat cu necredincioșie față de tine, da, au strigat tare după tine. Nu‐i crede,
chiar dacă‐ți vor vorbi bine. 7Mi‐am părăsit casa, mi‐am lepădat moștenirea, am dat pe iubita sufletului meu în mâinile vrăjmașilor săi. 8Moștenirea mea s‐a făcut pentru mine ca un leu în pădure; și‐a ridicat glasul împotriva mea: de aceea am urât‐o. 9Moștenirea mea este pentru mine o pasăre răpitoare pestriță. Sunt păsări răpitoare împotriva ei în jurul ei? Mergeți,
adunați toate fiarele câmpului, aduceți‐le să mănânce. 10Mulți
păstori au stricat via
mea, au călcat
în picioare partea mea, au prefăcut partea mea plăcută într‐o pustie goală. 11Au prefăcut‐o într‐o pustietate; pustiită, ea
jelește la mine: toată țara s‐a pustiit, căci nimeni
n‐o ia la inimă. 12Pe toate înălțimile goale în pustie au venit prădători. Căci sabia Domnului mistuie de la o margine a țării până la cealaltă: nicio carne n‐are pace. 13Au semănat
grâu și au secerat spini; s‐au ostenit și n‐au niciun folos. Rușinați‐vă deci de veniturile voastre, din pricina aprinderii mâniei Domnului. 14Așa zice Domnul împotriva tuturor vecinilor mei celor răi, care se ating
de moștenirea pe care am dat‐o poporului meu Israel s‐o moștenească: Iată îi voi smulge
din țara lor și voi smulge casa lui Israel din mijlocul lor. 15Și
va fi așa: după ce îi voi smulge, mă voi întoarce și voi avea milă de ei și‐i voi aduce înapoi
pe fiecare la moștenirea sa și pe fiecare la țara sa. 16Și va fi așa: dacă vor învăța cu tot dinadinsul căile poporului meu, ca să jure
pe numele meu: Viu este Domnul! cum au învățat pe poporul meu să jure pe Baal, atunci vor fi zidiți
în mijlocul poporului meu. 17Și dacă nu vor asculta,
voi smulge cu desăvârșire acest neam și‐l voi pierde, zice Domnul.