Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
12

Starea tristă a țării din pricina păcatelor

121Doamne, tu ești drept

12.1
Ps. 51.4
când mă judec cu tine. Totuși voi vorbi cu tine de judecăți. De ce propășește
12.1
Iov 12.6
21.7Ps. 37.1,35
73.3Hab. 1.4Mal. 3.15
calea răilor și sunt fericiți toți cei ce se poartă în totul cu necredincioșie? 2I‐ai sădit și au prins rădăcină: cresc și încă dau și rod. Ești aproape
12.2
Is. 29.13Mat. 15.8Mc. 7.6
în gura lor, dar departe de rărunchii lor. 3Dar tu, Doamne, mă cunoști
12.3
Ps. 17.3
139.1
. M‐ai văzut și mi‐ai cercat
12.3
Cap. 11.20.
inima față de tine. Trage‐i ca pe niște oi pentru junghiere și pune‐i deoparte pentru ziua junghierii
12.3
Iac. 5.5
! 4Până când va jeli
12.4
Cap. 23.10.
țara și se vor usca ierburile de pe toată câmpia? De răutatea
12.4
Cap. 4.25;
locuitorilor ei pier vitele
12.4
Ps. 107.34
și păsările. Căci ei zic: El nu va vedea sfârșitul nostru. 5Dacă ai fugit cu cei pedeștri și te‐au obosit, atunci cum te vei întrece cu caii? Și dacă ești încrezător într‐o țară de pace, ce vei face la umflarea
12.5
Ios. 3.151 Cron. 12.15
Iordanului? 6Căci și frații
12.6
Cap. 9.4; 11.19.21.
tăi și casa tatălui tău și ei s‐au purtat cu necredincioșie față de tine, da, au strigat tare după tine. Nu‐i crede,
12.6
Prov. 26.25
chiar dacă‐ți vor vorbi bine. 7Mi‐am părăsit casa, mi‐am lepădat moștenirea, am dat pe iubita sufletului meu în mâinile vrăjmașilor săi. 8Moștenirea mea s‐a făcut pentru mine ca un leu în pădure; și‐a ridicat glasul împotriva mea: de aceea am urât‐o. 9Moștenirea mea este pentru mine o pasăre răpitoare pestriță. Sunt păsări răpitoare împotriva ei în jurul ei? Mergeți,
12.9
Is. 56.9
adunați toate fiarele câmpului, aduceți‐le să mănânce. 10Mulți
12.10
Cap. 6.3.
păstori au stricat via
12.10
Is. 5.15
mea, au călcat
12.10
Is. 63.18
în picioare partea mea, au prefăcut partea mea plăcută într‐o pustie goală. 11Au prefăcut‐o într‐o pustietate; pustiită, ea
12.11
Vers. 4.
jelește la mine: toată țara s‐a pustiit, căci nimeni
12.11
Is. 42.25
n‐o ia la inimă. 12Pe toate înălțimile goale în pustie au venit prădători. Căci sabia Domnului mistuie de la o margine a țării până la cealaltă: nicio carne n‐are pace. 13Au semănat
12.13
Lev. 26.16Deut. 28.38Mica 6.15Hag. 1.6
grâu și au secerat spini; s‐au ostenit și n‐au niciun folos. Rușinați‐vă deci de veniturile voastre, din pricina aprinderii mâniei Domnului. 14Așa zice Domnul împotriva tuturor vecinilor mei celor răi, care se ating
12.14
Zah. 2.8
de moștenirea pe care am dat‐o poporului meu Israel s‐o moștenească: Iată îi voi smulge
12.14
Deut. 30.3
din țara lor și voi smulge casa lui Israel din mijlocul lor. 15Și
12.15
Ezec. 28.25
va fi așa: după ce îi voi smulge, mă voi întoarce și voi avea milă de ei și‐i voi aduce înapoi
12.15
Amos 9.14
pe fiecare la moștenirea sa și pe fiecare la țara sa. 16Și va fi așa: dacă vor învăța cu tot dinadinsul căile poporului meu, ca să jure
12.16
Cap. 4.2.
pe numele meu: Viu este Domnul! cum au învățat pe poporul meu să jure pe Baal, atunci vor fi zidiți
12.16
Ef. 2.20,211 Pet. 2.5
în mijlocul poporului meu. 17Și dacă nu vor asculta,
12.17
Is. 60.12
voi smulge cu desăvârșire acest neam și‐l voi pierde, zice Domnul.

13

Prezicerea robiei

131Așa mi‐a zis Domnul: Du‐te și cumpără‐ți un brâu de in și pune‐l pe coapsele tale, dar să nu‐l moi în apă. 2Și am cumpărat un brâu după cuvântul Domnului și l‐am pus peste coapsele mele. 3Și cuvântul Domnului a fost către mine a doua oară, zicând: 4Ia brâul pe care l‐ai cumpărat, care este pe coapsele tale, și scoală‐te, mergi la Eufrat și ascunde‐l acolo în crăpătura stâncii. 5Deci m‐am dus și l‐am ascuns lângă Eufrat, cum mi‐a poruncit Domnul. 6Și a fost așa: după trecere de multe zile Domnul mi‐a zis: Scoală‐te, mergi la Eufrat și ia de acolo brâul pe care ți‐am poruncit să‐l ascunzi acolo. 7Și m‐am dus la Eufrat și am săpat și am luat brâul din locul în care‐l ascunsesem; și iată brâul era stricat și nu era bun de nimic. 8Atunci cuvântul Domnului a fost către mine, zicând: 9Așa zice Domnul: Astfel voi

13.9
Lev. 26.19
strica mândria lui Iuda și mândria cea mare a Ierusalimului. 10Acest popor rău care nu voiește să asculte de cuvintele mele, ci umblă
13.10
Cap. 9.14;
după învârtoșarea inimii lor și merg după alți dumnezei ca să le slujească și să li se închine, vor fi ca brâul acesta care nu este bun de nimic. 11Căci cum este lipit brâul de coapsele omului, așa am lipit și eu de mine toată casa lui Israel și toată casa lui Iuda, zice Domnul, ca să‐mi fie
13.11
Ex. 19.5
popor și nume
13.11
Cap. 33.9.
și laudă și slavă; dar n‐au voit să audă. 12De aceea le vei vorbi cuvântul acesta: Așa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Orice burduf se va umple cu vin. Și îți vor zice: Oare nu știm noi că orice burduf se va umple cu vin? 13Atunci le vei zice: Așa zice Domnul: Iată, voi umple de beție
13.13
Is. 51.7,17
63.651.7
pe toți locuitorii țării acesteia și pe împărații care șed pe scaunul de domnie al lui David și pe preoții și pe prorocii și pe toți locuitorii Ierusalimului. 14Și‐i voi izbi
13.14
Ps. 2.9
unii de alții, pe părinți și pe copii împreună, zice Domnul. Nu mă voi îndura, nici nu voi cruța, nici nu voi avea milă ca să nu‐i nimicesc. 15Auziți și plecați urechea, nu vă îngâmfați; căci Domnul a vorbit. 16Dați slavă
13.16
Ios. 7.19
Domnului Dumnezeului vostru, mai înainte de a aduce întunericul
13.16
Is. 5.30
8.22Amos 8.9
și mai înainte de a vi se poticni picioarele pe munții amurgului. Și veți aștepta lumina
13.16
Is. 59.9
, dar el o va schimba în umbră
13.16
Ps. 44.19
de moarte, o va preface în întuneric des. 17Și dacă nu veți auzi, sufletul meu va plânge în locuri ascunse pentru mândria voastră și ochiul meu va plânge amar și va vărsa
13.17
Cap. 9.1;
lacrimi pentru că turma Domnului s‐a dus în robie. 18Spune împăratului
13.18
2 Reg. 24.12
și împărătesei: Smeriți‐vă, ședeți jos, căci turbanele capetelor voastre au căzut, cununa slavei voastre. 19Cetățile de la miazăzi sunt închise și nu este cine să deschidă. Tot Iuda este dus prins, este dus prins cu totul. 20Ridicați‐vă ochii și uitați‐vă la cei ce vin
13.20
Cap. 6.22.
de la miazănoapte. Unde este turma dată ție, frumoasa ta turmă? 21Ce vei zice când va pune cap peste tine pe acei pe care i‐ai învățat să‐ți fie prieteni de aproape? Oare nu te vor apuca dureri
13.21
Cap. 6.24.
ca pe o femeie în facere? 22Și dacă vei zice în inima ta: De ce
13.22
Cap. 5.19;
au venit aceste lucruri peste mine? Pentru mărimea nelegiuirii tale ți s‐au descoperit poalele
13.22
Is. 3.17
47.2,3Ezec. 16.37,38,39Naum 3.5
și ți s‐au siluit călcâiele. 23Poate etiopianul să‐și schimbe pielea sau leopardul petele? Atunci puteți și voi să faceți bine, voi, care sunteți deprinși să faceți rău. 24De aceea îi voi împrăștia ca pe pleava
13.24
Ps. 1.4Osea 13.3
care se duce de vântul pustiei. 25Acesta este sorțul
13.25
Iov 20.29Ps. 11.6
tău, partea măsurată ție de la mine, zice Domnul; căci m‐ai uitat și te‐ai încrezut în
13.25
Cap. 10.14.
minciună. 26De aceea îți voi întoarce
13.26
Vers. 22.
și eu poalele peste cap și ți se va vedea rușinea. 27Am văzut urâciunile tale: preacurviile tale și nechezările
13.27
Cap. 5.8.
tale, destrăbălarea curviei tale pe dealuri
13.27
Is. 65.73.2,6Ezec. 6.13
, pe câmp. Vai de tine, Ierusalime! Nu vei fi curățit… cât va mai fi?

14

Vestirea secetei și foametei

141Cuvântul Domnului care a fost către Ieremia despre secetă. 2Iuda jelește și porțile

14.2
Is. 3.26
lui lâncezesc; șed în negru
14.2
Cap. 8.21.
pe pământ și strigătul Ierusalimului se
14.2
1 Sam. 5.12
suie. 3Și cei măreți ai lor trimit pe cei mici ai lor după apă; vin la gropi, nu găsesc apă; se întorc cu vasele goale. Se rușinează,
14.3
Ps. 40.14
roșesc și își
14.3
2 Sam. 15.30
învelesc capetele. 4Căci pământul a crăpat pentru că n‐a fost ploaie pe pământ, plugarii s‐au rușinat, își învelesc capetele. 5Chiar cerboaica fată pe câmp și își părăsește puii, căci nu este iarbă; 6și măgarii sălbatici
14.6
Cap. 2.24.
stau pe înălțimile goale, trag vântul pe nări ca șacalii, le slăbesc ochii pentru că nu este iarbă. 7Doamne, deși nelegiuirile noastre mărturisesc împotriva noastră, lucrează pentru
14.7
Ps. 25.11
numele tău; căci multe sunt abaterile noastre. Am păcătuit împotriva ta. 8Tu, nădejdea
14.8
Cap. 17.13.
lui Israel, Mântuitorul său la vreme de strâmtorare, de ce să fii tu ca un străin de loc în țară și ca un călător care se abate să mâie noaptea? 9De ce să fii ca un om uimit, ca un viteaz care
14.9
Is. 59.1
nu poate mântui? Totuși tu, Doamne, ești în mijlocul
14.9
Ex. 29.45,46Lev. 26.11,12
nostru și noi ne numim după numele tău; nu ne lăsa. 10Așa zice Domnul către poporul acesta: Așa au iubit
14.10
Cap. 2.23, 24, 25.
ei să rătăcească, nu și‐au oprit picioarele; de aceea Domnul n‐are plăcere de ei. Acum își va aduce
14.10
Osea 8.13
9.9
aminte de nelegiuirea lor și le va cerceta păcatele. 11Și Domnul mi‐a zis: Nu te ruga
14.11
Ex. 32.10
pentru poporul acesta, pentru binele lor. 12Dacă vor posti
14.12
Prov. 1.28Is. 1.15
58.3Ezec. 8.18Mica 3.4Zah. 7.13
, nu le voi auzi strigarea. Și dacă vor aduce
14.12
Cap. 6.20;
o ardere de tot și un dar de mâncare, nu le voi primi; căci îi voi nimici
14.12
Cap. 9.16.
prin sabie și prin foamete și prin ciumă. 13Atunci eu am
14.13
Cap. 4.10.
zis: Vai, Doamne Dumnezeule! Iată prorocii le zic: Nu veți vedea sabie, nici nu veți avea foamete; căci vă voi da pace adevărată în locul acesta. 14Și Domnul mi‐a zis: Prorocii prorocesc
14.14
Cap. 27.10.
minciună în numele meu. Eu nu i‐am
14.14
Cap. 23.21;
trimis, nici nu le‐am poruncit, nici nu le‐am vorbit. Ei vă prorocesc o vedenie mincinoasă și ghicire și un lucru de nimic și înșelăciunea inimii lor. 15De aceea așa zice Domnul despre prorocii care prorocesc în numele meu și nu eu i‐am trimis și
14.15
Cap. 5.12, 13.
care zic: Nu va fi sabie și foamete în țara aceasta. Prin sabie și foamete vor fi nimiciți prorocii aceștia. 16Și poporul căruia îi prorocesc ei va fi aruncat pe ulițele Ierusalimului înaintea foametei și a sabiei și nu va fi cine să‐i înmormânteze
14.16
Ps. 79.3
pe ei, pe nevestele lor și pe fiii lor și pe fiicele lor: căci voi vărsa răutatea lor peste ei. 17Și să le spui cuvântul acesta: Ochii mei varsă lacrimi
14.17
Cap. 9.1;
noaptea și ziua și nu încetează. Căci fecioara
14.17
Cap. 8.21.
, fiica poporului meu, este zdrobită cu zdrobire mare și cu o lovitură foarte grea. 18Dacă ies în câmp
14.18
Ezec. 7.15
, iată, cei uciși de sabie! Și dacă intru în cetate, iată, cei ce pier de bolile foametei! Căci și prorocul și preotul cutreieră țara și n‐au cunoștință. 19Ai lepădat
14.19
Plâng. 5.22
tu oare cu totul pe Iuda? Îi este greață sufletului tău de Sion? De ce ne‐ai lovit și
14.19
Cap. 15.18.
nu este nicio vindecare pentru noi? Am așteptat
14.19
Cap. 8.15.
pace și n‐a venit niciun bine; și o vreme de vindecare și iată groază! 20Ne cunoaștem, Doamne, răutatea noastră, nelegiuirea părinților noștri, căci am păcătuit
14.20
Ps. 106.6Dan. 9.8
împotriva ta. 21Pentru numele tău nu ne disprețui, nu lăsa de batjocură scaunul de domnie al slavei tale. Adu‐ți aminte
14.21
Ps. 74.2,20
106.45
, nu rupe legământul tău cu noi. 22
14.22
Zah. 10.1,2
Oare sunt între deșertăciunile
14.22
Deut. 32.21
popoarelor vreunii care să dea ploaie? Sau pot oare cerurile să dea
14.22
Ps. 135.7
147.8Is. 30.2810.13
ploaie? Oare nu tu, o, Doamne Dumnezeul nostru? De aceea noi nădăjduim în tine, căci tu ai făcut toate acestea.