Prezicerea robiei
131Așa mi‐a zis Domnul: Du‐te și cumpără‐ți un brâu de in și pune‐l pe coapsele tale, dar să nu‐l moi în apă. 2Și am cumpărat un brâu după cuvântul Domnului și l‐am pus peste coapsele mele. 3Și cuvântul Domnului a fost către mine a doua oară, zicând: 4Ia brâul pe care l‐ai cumpărat, care este pe coapsele tale, și scoală‐te, mergi la Eufrat și ascunde‐l acolo în crăpătura stâncii. 5Deci m‐am dus și l‐am ascuns lângă Eufrat, cum mi‐a poruncit Domnul. 6Și a fost așa: după trecere de multe zile Domnul mi‐a zis: Scoală‐te, mergi la Eufrat și ia de acolo brâul pe care ți‐am poruncit să‐l ascunzi acolo. 7Și m‐am dus la Eufrat și am săpat și am luat brâul din locul în care‐l ascunsesem; și iată brâul era stricat și nu era bun de nimic. 8Atunci cuvântul Domnului a fost către mine, zicând: 9Așa zice Domnul: Astfel voi
strica mândria lui Iuda și mândria cea mare a Ierusalimului. 10Acest popor rău care nu voiește să asculte de cuvintele mele, ci umblă
după învârtoșarea inimii lor și merg după alți dumnezei ca să le slujească și să li se închine, vor fi ca brâul acesta care nu este bun de nimic. 11Căci cum este lipit brâul de coapsele omului, așa am lipit și eu de mine toată casa lui Israel și toată casa lui Iuda, zice Domnul, ca să‐mi fie
popor și nume
și laudă și slavă; dar n‐au voit să audă. 12De aceea le vei vorbi cuvântul acesta: Așa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Orice burduf se va umple cu vin. Și îți vor zice: Oare nu știm noi că orice burduf se va umple cu vin? 13Atunci le vei zice: Așa zice Domnul: Iată, voi umple de beție
63.651.7
pe toți locuitorii țării acesteia și pe împărații care șed pe scaunul de domnie al lui David și pe preoții și pe prorocii și pe toți locuitorii Ierusalimului. 14Și‐i voi izbi
unii de alții, pe părinți și pe copii împreună, zice Domnul. Nu mă voi îndura, nici nu voi cruța, nici nu voi avea milă ca să nu‐i nimicesc. 15Auziți și plecați urechea, nu vă îngâmfați; căci Domnul a vorbit. 16Dați slavă
Domnului Dumnezeului vostru, mai înainte de a aduce întunericul
8.22Amos 8.9
și mai înainte de a vi se poticni picioarele pe munții amurgului. Și veți aștepta lumina
, dar el o va schimba în umbră
de moarte, o va preface în întuneric des. 17Și dacă nu veți auzi, sufletul meu va plânge în locuri ascunse pentru mândria voastră și ochiul meu va plânge amar și va vărsa
lacrimi pentru că turma Domnului s‐a dus în robie. 18Spune împăratului
și împărătesei: Smeriți‐vă, ședeți jos, căci turbanele capetelor voastre au căzut, cununa slavei voastre. 19Cetățile de la miazăzi sunt închise și nu este cine să deschidă. Tot Iuda este dus prins, este dus prins cu totul. 20Ridicați‐vă ochii și uitați‐vă la cei ce vin
de la miazănoapte. Unde este turma dată ție, frumoasa ta turmă? 21Ce vei zice când va pune cap peste tine pe acei pe care i‐ai învățat să‐ți fie prieteni de aproape? Oare nu te vor apuca dureri
ca pe o femeie în facere? 22Și dacă vei zice în inima ta: De ce
au venit aceste lucruri peste mine? Pentru mărimea nelegiuirii tale ți s‐au descoperit poalele
47.2,3Ezec. 16.37,38,39Naum 3.5
și ți s‐au siluit călcâiele. 23Poate etiopianul să‐și schimbe pielea sau leopardul petele? Atunci puteți și voi să faceți bine, voi, care sunteți deprinși să faceți rău. 24De aceea îi voi împrăștia ca pe pleava
care se duce de vântul pustiei. 25Acesta este sorțul
tău, partea măsurată ție de la mine, zice Domnul; căci m‐ai uitat și te‐ai încrezut în
minciună. 26De aceea îți voi întoarce
și eu poalele peste cap și ți se va vedea rușinea. 27Am văzut urâciunile tale: preacurviile tale și nechezările
tale, destrăbălarea curviei tale pe dealuri
, pe câmp. Vai de tine, Ierusalime! Nu vei fi curățit… cât va mai fi?
Vestirea secetei și foametei
141Cuvântul Domnului care a fost către Ieremia despre secetă. 2Iuda jelește și porțile
lui lâncezesc; șed în negru
pe pământ și strigătul Ierusalimului se
suie. 3Și cei măreți ai lor trimit pe cei mici ai lor după apă; vin la gropi, nu găsesc apă; se întorc cu vasele goale. Se rușinează,
roșesc și își
învelesc capetele. 4Căci pământul a crăpat pentru că n‐a fost ploaie pe pământ, plugarii s‐au rușinat, își învelesc capetele. 5Chiar cerboaica fată pe câmp și își părăsește puii, căci nu este iarbă; 6și măgarii sălbatici
stau pe înălțimile goale, trag vântul pe nări ca șacalii, le slăbesc ochii pentru că nu este iarbă. 7Doamne, deși nelegiuirile noastre mărturisesc împotriva noastră, lucrează pentru
numele tău; căci multe sunt abaterile noastre. Am păcătuit împotriva ta. 8Tu, nădejdea
lui Israel, Mântuitorul său la vreme de strâmtorare, de ce să fii tu ca un străin de loc în țară și ca un călător care se abate să mâie noaptea? 9De ce să fii ca un om uimit, ca un viteaz care
nu poate mântui? Totuși tu, Doamne, ești în mijlocul
nostru și noi ne numim după numele tău; nu ne lăsa. 10Așa zice Domnul către poporul acesta: Așa au iubit
ei să rătăcească, nu și‐au oprit picioarele; de aceea Domnul n‐are plăcere de ei. Acum își va aduce
9.9
aminte de nelegiuirea lor și le va cerceta păcatele. 11Și Domnul mi‐a zis: Nu te ruga
pentru poporul acesta, pentru binele lor. 12Dacă vor posti
58.3Ezec. 8.18Mica 3.4Zah. 7.13
, nu le voi auzi strigarea. Și dacă vor aduce
o ardere de tot și un dar de mâncare, nu le voi primi; căci îi voi nimici
prin sabie și prin foamete și prin ciumă. 13Atunci eu am
zis: Vai, Doamne Dumnezeule! Iată prorocii le zic: Nu veți vedea sabie, nici nu veți avea foamete; căci vă voi da pace adevărată în locul acesta. 14Și Domnul mi‐a zis: Prorocii prorocesc
minciună în numele meu. Eu nu i‐am
trimis, nici nu le‐am poruncit, nici nu le‐am vorbit. Ei vă prorocesc o vedenie mincinoasă și ghicire și un lucru de nimic și înșelăciunea inimii lor. 15De aceea așa zice Domnul despre prorocii care prorocesc în numele meu și nu eu i‐am trimis și
care zic: Nu va fi sabie și foamete în țara aceasta. Prin sabie și foamete vor fi nimiciți prorocii aceștia. 16Și poporul căruia îi prorocesc ei va fi aruncat pe ulițele Ierusalimului înaintea foametei și a sabiei și nu va fi cine să‐i înmormânteze
pe ei, pe nevestele lor și pe fiii lor și pe fiicele lor: căci voi vărsa răutatea lor peste ei. 17Și să le spui cuvântul acesta: Ochii mei varsă lacrimi
noaptea și ziua și nu încetează. Căci fecioara
, fiica poporului meu, este zdrobită cu zdrobire mare și cu o lovitură foarte grea. 18Dacă ies în câmp
, iată, cei uciși de sabie! Și dacă intru în cetate, iată, cei ce pier de bolile foametei! Căci și prorocul și preotul cutreieră țara și n‐au cunoștință. 19Ai lepădat
tu oare cu totul pe Iuda? Îi este greață sufletului tău de Sion? De ce ne‐ai lovit și
nu este nicio vindecare pentru noi? Am așteptat
pace și n‐a venit niciun bine; și o vreme de vindecare și iată groază! 20Ne cunoaștem, Doamne, răutatea noastră, nelegiuirea părinților noștri, căci am păcătuit
împotriva ta. 21Pentru numele tău nu ne disprețui, nu lăsa de batjocură scaunul de domnie al slavei tale. Adu‐ți aminte
106.45
, nu rupe legământul tău cu noi. 22
Oare sunt între deșertăciunile
popoarelor vreunii care să dea ploaie? Sau pot oare cerurile să dea
147.8Is. 30.2810.13
ploaie? Oare nu tu, o, Doamne Dumnezeul nostru? De aceea noi nădăjduim în tine, căci tu ai făcut toate acestea.
Răzbunarea Domnului
151Și Domnul mi‐a zis: Chiar
Moise
și
Samuel dacă ar sta înaintea mea, totuși sufletul meu n‐ar fi pentru poporul acesta. Alungă‐i de la fața mea și să iasă. 2Și va fi așa: dacă‐ți vor zice: Încotro să ieșim? Atunci le vei spune: Așa zice Domnul: Cei pentru moarte, la moarte
, și cei pentru sabie, la sabie, și cei pentru foamete, la foamete, și cei pentru robie, la robie. 3Căci îi voi cerceta
cu patru feluri de pedepse, zice Domnul: sabie ca să ucidă și câini ca să sfâșie, păsările
cerurilor și fiarele pământului, ca să mănânce și să strice. 4Și‐i voi da
ca să fie mânați încoace și încolo între toate împărățiile pământului, pentru Manase
24.3,4
, fiul lui Ezechia, împăratul lui Iuda, pentru ceea ce a făcut în Ierusalim. 5Căci cui
îi va fi milă de tine, Ierusalime? Sau cine va jeli pentru tine? Și cine se va abate să te întrebe de sănătate? 6Tu m‐ai
lepădat, zice Domnul, ai mers
înapoi; de aceea eu mi‐am întins mâna împotriva ta și te voi strica; sunt sătul
de a mă pocăi. 7Și i‐am vânturat cu lopata în porțile țării, i‐am lipsit de copii, am pierdut pe poporul meu; nu s‐au
întors de la căile lor. 8Văduvele lor mi s‐au înmulțit mai mult decât nisipul mărilor; am adus asupra lor, împotriva mamei tinerilor, un prădător la amiază; am făcut să cadă asupra lor deodată neliniște și groază. 9Cea
care născuse șapte lâncezește; își dă sufletul, îi apune
soarele când este încă ziuă; s‐a rușinat și a roșit. Și rămășița lor o voi da sabiei înaintea vrăjmașilor lor, zice Domnul. 10Vai de mine
, mama mea, că m‐ai născut bărbat de ceartă și bărbat de sfadă țării întregi! N‐am dat cu împrumut, nici nu m‐am împrumutat; totuși fiecare din ei mă blestemă. 11Domnul a zis: Cu adevărat te voi izbăvi pentru bine; cu adevărat voi face ca vrăjmașul
să‐ți facă cerere la vremea răului și la vremea strâmtorării. 12Oare se va frânge fierul? Fierul de la miazănoapte și arama? 13Avutul tău și vistieriile tale le voi da pradă fără să le fac prețul
, și aceasta pentru toate păcatele tale și în toate hotarele tale. 14Și‐i voi face să treacă cu vrăjmașii tăi într‐o țară
pe care n‐o cunoști; căci un foc s‐a aprins în mânia
mea; și va arde împotriva voastră. 15Tu, Doamne, știi
! Adu‐ți aminte de mine și cercetează‐mă și răzbună‐mă
de prigonitorii mei; în îndelunga ta răbdare nu mă lua; cunoaște că pentru tine sufăr ocară
. 16Cuvintele tale au fost găsite și eu le‐am
mâncat și cuvintele
tale au fost pentru mine bucuria și veselia inimii mele! Căci mă numesc după numele tău, Doamne Dumnezeul oștirilor! 17N‐am șezut în adunarea
26.4,5
celor veseli, nici nu m‐am veselit. Am șezut singur din pricina mâniei tale, căci m‐ai umplut de mânie. 18De ce este necurmată durerea
mea și rana mea de nevindecat? Nu vrea să se vindece. Oare vei fi pentru mine ca
izvorul cel amăgitor, ca apele
care nu țin? 19De aceea așa zice Domnul: Dacă te vei întoarce
, te voi aduce iarăși și vei sta înaintea
mea. Și dacă vei scoate
44.23
ce este de preț din ce este fără preț, vei fi ca gura mea. Ei să se întoarcă la tine, dar tu să nu te întorci la ei. 20Și te voi face un zid tare
de aramă pentru acest popor și se vor lupta cu tine, dar nu
te vor birui: căci eu sunt cu tine ca să te mântuiesc și să te scap, zice Domnul. 21Da, te voi scăpa din mâna celor răi și te voi răscumpăra din pumnul celor grozavi.
