Răzbunarea Domnului
151Și Domnul mi‐a zis: Chiar
Moise
și
Samuel dacă ar sta înaintea mea, totuși sufletul meu n‐ar fi pentru poporul acesta. Alungă‐i de la fața mea și să iasă. 2Și va fi așa: dacă‐ți vor zice: Încotro să ieșim? Atunci le vei spune: Așa zice Domnul: Cei pentru moarte, la moarte
, și cei pentru sabie, la sabie, și cei pentru foamete, la foamete, și cei pentru robie, la robie. 3Căci îi voi cerceta
cu patru feluri de pedepse, zice Domnul: sabie ca să ucidă și câini ca să sfâșie, păsările
cerurilor și fiarele pământului, ca să mănânce și să strice. 4Și‐i voi da
ca să fie mânați încoace și încolo între toate împărățiile pământului, pentru Manase
24.3,4
, fiul lui Ezechia, împăratul lui Iuda, pentru ceea ce a făcut în Ierusalim. 5Căci cui
îi va fi milă de tine, Ierusalime? Sau cine va jeli pentru tine? Și cine se va abate să te întrebe de sănătate? 6Tu m‐ai
lepădat, zice Domnul, ai mers
înapoi; de aceea eu mi‐am întins mâna împotriva ta și te voi strica; sunt sătul
de a mă pocăi. 7Și i‐am vânturat cu lopata în porțile țării, i‐am lipsit de copii, am pierdut pe poporul meu; nu s‐au
întors de la căile lor. 8Văduvele lor mi s‐au înmulțit mai mult decât nisipul mărilor; am adus asupra lor, împotriva mamei tinerilor, un prădător la amiază; am făcut să cadă asupra lor deodată neliniște și groază. 9Cea
care născuse șapte lâncezește; își dă sufletul, îi apune
soarele când este încă ziuă; s‐a rușinat și a roșit. Și rămășița lor o voi da sabiei înaintea vrăjmașilor lor, zice Domnul. 10Vai de mine
, mama mea, că m‐ai născut bărbat de ceartă și bărbat de sfadă țării întregi! N‐am dat cu împrumut, nici nu m‐am împrumutat; totuși fiecare din ei mă blestemă. 11Domnul a zis: Cu adevărat te voi izbăvi pentru bine; cu adevărat voi face ca vrăjmașul
să‐ți facă cerere la vremea răului și la vremea strâmtorării. 12Oare se va frânge fierul? Fierul de la miazănoapte și arama? 13Avutul tău și vistieriile tale le voi da pradă fără să le fac prețul
, și aceasta pentru toate păcatele tale și în toate hotarele tale. 14Și‐i voi face să treacă cu vrăjmașii tăi într‐o țară
pe care n‐o cunoști; căci un foc s‐a aprins în mânia
mea; și va arde împotriva voastră. 15Tu, Doamne, știi
! Adu‐ți aminte de mine și cercetează‐mă și răzbună‐mă
de prigonitorii mei; în îndelunga ta răbdare nu mă lua; cunoaște că pentru tine sufăr ocară
. 16Cuvintele tale au fost găsite și eu le‐am
mâncat și cuvintele
tale au fost pentru mine bucuria și veselia inimii mele! Căci mă numesc după numele tău, Doamne Dumnezeul oștirilor! 17N‐am șezut în adunarea
26.4,5
celor veseli, nici nu m‐am veselit. Am șezut singur din pricina mâniei tale, căci m‐ai umplut de mânie. 18De ce este necurmată durerea
mea și rana mea de nevindecat? Nu vrea să se vindece. Oare vei fi pentru mine ca
izvorul cel amăgitor, ca apele
care nu țin? 19De aceea așa zice Domnul: Dacă te vei întoarce
, te voi aduce iarăși și vei sta înaintea
mea. Și dacă vei scoate
44.23
ce este de preț din ce este fără preț, vei fi ca gura mea. Ei să se întoarcă la tine, dar tu să nu te întorci la ei. 20Și te voi face un zid tare
de aramă pentru acest popor și se vor lupta cu tine, dar nu
te vor birui: căci eu sunt cu tine ca să te mântuiesc și să te scap, zice Domnul. 21Da, te voi scăpa din mâna celor răi și te voi răscumpăra din pumnul celor grozavi.
Vestirea pustiirii și robiei lui Iuda
161Și cuvântul Domnului a fost către mine, zicând: 2Să nu‐ți iei nevastă și să n‐ai fii nici fete în locul acesta. 3Căci așa zice Domnul despre fiii și fetele născuți în acest loc și despre mamele lor care i‐au născut și despre părinții lor care‐i nasc în țara aceasta: 4Vor muri de morți
chinuitoare; nu vor fi plânși
, nici nu vor fi înmormântați; vor fi ca gunoiul
pe fața ogorului, și vor fi nimiciți de sabie și de foamete și trupurile
lor vor fi hrană păsărilor cerurilor și fiarelor pământului. 5Căci așa zice Domnul: Nu intra în casă
de jale, nici nu te duce să bocești sau să plângi pentru ei. Căci mi‐am tras pacea de la poporul acesta, îndurarea și mila mea, zice Domnul. 6Și cei mari și cei mici vor muri în țara aceasta: nu vor fi înmormântați și nu‐i vor plânge
și nu‐și vor face tăieturi,
nici nu se vor
pleșuvi pentru ei, 7nici nu vor frânge pâine pentru ei în jale, ca să‐i mângâie pentru cel mort; nici nu‐i vor adăpa cu paharul
mângâierilor pentru tatăl lor sau pentru mama lor. 8Și să nu intri într‐o casă de ospăț ca să șezi cu ei mâncând și bând. 9Căci așa zice Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: Iată, voi face să înceteze
din locul acesta, înaintea ochilor voștri și în zilele voastre, glasul bucuriei și glasul veseliei, glasul de mire și glasul de mireasă. 10Și va fi așa: când vei spune poporului acestuia toate cuvintele acestea și‐ți vor zice: De ce
a rostit Domnul tot răul acesta mare împotriva noastră și care este nelegiuirea noastră și care este păcatul nostru cu care am păcătuit împotriva Domnului Dumnezeului nostru? 11Atunci să le zici: Pentru că părinții voștri
m‐au părăsit, zice Domnul, și au umblat după alți dumnezei și le‐au slujit și li s‐au închinat și pe mine m‐au părăsit și n‐au păzit legea mea. 12Și voi, voi ați făcut și mai rău
decât părinții voștri; și iată, fiecare
umblă după învârtoșarea inimii sale rele, ca să n‐asculte de mine; 13de aceea
28.36,63,64,65
vă voi arunca din țara
aceasta într‐o țară pe care n‐o cunoașteți nici voi, nici părinții voștri. Și acolo veți sluji altor dumnezei zi și noapte, căci nu vă voi arăta nicio bunăvoință. 14De aceea, iată, vin
zile, zice Domnul, când nu se va mai zice: Viu este Domnul care a scos pe copiii lui Israel din țara Egiptului! 15Ci: Viu este Domnul care a scos pe copiii lui Israel din țara de la miazănoapte și din toate țările unde i‐a alungat. Căci
îi voi aduce iarăși în țara lor pe care am dat‐o părinților lor. 16Iată, voi trimite după pescari mulți
, zice Domnul, și îi vor pescui; și după aceea voi trimite după vânători mulți și ei îi vor vâna de pe orice munte și de pe orice deal și din crăpăturile stâncilor. 17Căci ochii
15.3
mei sunt asupra tuturor căilor lor, nu sunt ascunse de la fața mea, nici fărădelegea lor nu este ascunsă dinaintea ochilor mei. 18Dar mai întâi le voi răsplăti îndoit fărădelegea
și păcatul, pentru că mi‐au pângărit
țara cu leșurile lucrurilor lor spurcate și mi‐au umplut moștenirea mea cu urâciunile lor. 19Doamne, puterea
mea și cetățuia mea și scăparea
mea în zi de strâmtorare! La tine vor veni neamurile de la marginile pământului și vor zice: Cu adevărat, părinții noștri au moștenit minciuni, deșertăciune și lucruri fără
folos. 20Oare își va face omul dumnezei care nu sunt
dumnezei? 21De aceea iată, îi voi face să cunoască de astădată, îi voi face să cunoască mâna mea și puterea mea și vor cunoaște că numele meu
este Domnul.
Pedepsirea închinării la idoli
171Păcatul lui Iuda este scris cu un priboi
de fier, cu o muchie de diamant: este săpat
7.32 Cor. 3.3
pe tăblița inimii lor și pe coarnele altarelor voastre; 2pe când copiii lor își aduc aminte de altarele lor și de Astarteele
33.3,10Is. 1.29
17.8
lor de lângă copacii verzi pe dealurile înalte. 3O, muntele meu în câmp! Voi da prăzii
avutul tău, toate vistieriile tale, și înălțimile tale, pentru păcatul din toate hotarele tale. 4Și tu, de la tine însuți, te vei lăsa de moștenirea ta pe care ți‐am dat‐o; și te voi face să slujești vrăjmașilor tăi în țara
pe care n‐o cunoști, căci ați aprins un foc
în mânia mea și va arde în veac. 5Așa zice Domnul: Blestemat
31.1
este omul care se încrede în om și face carnea
brațul său și a cărui inimă se depărtează de Domnul. 6Căci va fi ca un tamarisc
în pustie și nu
va vedea venirea binelui; ci va locui locurile uscate în pustie, un pământ
sărat și nelocuit. 7Binecuvântat
34.8
125.1
146.5Prov. 16.20Is. 30.18
este omul care se încrede în Domnul și a cărui încredere este Domnul. 8Căci va fi ca un copac
sădit lângă ape și care își întinde rădăcinile lângă râu și nu se teme de venirea arșiței, ci frunza lui va fi verde și nu se va îngrijora în anul de secetă și nici nu va înceta să dea rod. 9Inima este înșelătoare mai mult decât toate lucrurile și nespus de stricată: cine poate s‐o cunoască? 10Eu, Domnul, cercetez
139.23,24Prov. 17.320.12Rom. 8.27Ap. 2.23
inima, cerc rărunchii, ca să
dau fiecăruia după căile sale, după rodul faptelor sale. 11Cum stă potârnichea pe ouă pe care nu le‐a făcut, așa este cel ce adună bogății pe nedrept: le va lăsa
în mijlocul zilelor sale și la sfârșitul său va fi un
nebun. 12Locul locașului nostru sfințit este un scaun de domnie pe înălțime de la început. 13Doamne, nădejdea
lui Israel, toți cei ce
te părăsesc se vor rușina. Cei ce se depărtează de la mine vor fi scriși
în țărână pentru că au părăsit pe Domnul, izvorul
apelor vii. 14Vindecă‐mă, Doamne, și voi fi vindecat. Mântuiește‐mă și voi fi mântuit, căci tu
148.14
ești lauda mea. 15Iată, aceștia îmi zic: Unde
este cuvântul Domnului? Să vină acum! 16Dar eu nu m‐am
grăbit să nu fiu ca un păstor după tine, nici n‐am dorit ziua rea. Tu știi. Ce a ieșit din buzele mele era înaintea feței tale. 17Nu‐mi fi spaimă: tu ești adăpostul
meu în ziua răului! 18Să se rușineze
40.14
70.2
cei ce mă prigonesc, dar eu să nu mă rușinez
; să se înspăimânte ei, dar eu să nu mă înspăimânt. Adu asupra lor ziua răului și zdrobește‐i
cu o zdrobire îndoită.
Porunca de a sfinți sabatul
19Așa mi‐a zis Domnul: Mergi și stai în poarta copiilor poporului, prin care intră și prin care ies împărații lui Iuda, și în toate porțile Ierusalimului. 20Și zi‐le: Auziți
cuvântul Domnului, împărați ai lui Iuda și tot Iuda și toți locuitorii Ierusalimului care intrați prin porțile acestea. 21Așa zice Domnul: Luați seama
la sufletele voastre și nu purtați nicio sarcină în ziua sabatului și n‐aduceți nimic prin porțile Ierusalimului. 22Și nu scoateți nicio sarcină din casele voastre în ziua sabatului și nu faceți nicio muncă; ci sfințiți ziua sabatului, cum am poruncit
23.12
31.13Ezec. 20.12
părinților voștri. 23Dar
ei n‐au ascultat, nici nu și‐au plecat urechea, ci și‐au întărit grumazul ca să n‐audă și să nu primească învățătură. 24Și va fi așa: dacă mă veți asculta, zice Domnul, ca să n‐aduceți nicio sarcină prin porțile cetății acesteia în ziua sabatului și să sfințiți ziua sabatului nefăcând niciun lucru în ea: 25atunci vor
intra prin porțile cetății acesteia împărați și mai mari, șezând pe scaunul de domnie al lui David, călărind în care și pe cai, ei și mai marii lor, oamenii lui Iuda și locuitorii Ierusalimului: și cetatea aceasta va fi locuită în veac. 26Și vor veni din cetățile lui Iuda și din împrejurimile
Ierusalimului și din țara lui Beniamin și de la șes și din ținutul muntos și de la miazăzi
aducând arderi de tot și jertfe și daruri de mâncare și tămâie și aducând jertfe
de mulțumire
116.17
la casa Domnului. 27Dar dacă nu mă veți asculta ca să sfințiți ziua sabatului și să nu purtați sarcină și să nu intrați prin porțile Ierusalimului în ziua sabatului, atunci voi aprinde
un foc în porțile lui și
va mistui palatele Ierusalimului și nu se va stinge.