Vestirea pustiirii și robiei lui Iuda
161Și cuvântul Domnului a fost către mine, zicând: 2Să nu‐ți iei nevastă și să n‐ai fii nici fete în locul acesta. 3Căci așa zice Domnul despre fiii și fetele născuți în acest loc și despre mamele lor care i‐au născut și despre părinții lor care‐i nasc în țara aceasta: 4Vor muri de morți
chinuitoare; nu vor fi plânși
, nici nu vor fi înmormântați; vor fi ca gunoiul
pe fața ogorului, și vor fi nimiciți de sabie și de foamete și trupurile
lor vor fi hrană păsărilor cerurilor și fiarelor pământului. 5Căci așa zice Domnul: Nu intra în casă
de jale, nici nu te duce să bocești sau să plângi pentru ei. Căci mi‐am tras pacea de la poporul acesta, îndurarea și mila mea, zice Domnul. 6Și cei mari și cei mici vor muri în țara aceasta: nu vor fi înmormântați și nu‐i vor plânge
și nu‐și vor face tăieturi,
nici nu se vor
pleșuvi pentru ei, 7nici nu vor frânge pâine pentru ei în jale, ca să‐i mângâie pentru cel mort; nici nu‐i vor adăpa cu paharul
mângâierilor pentru tatăl lor sau pentru mama lor. 8Și să nu intri într‐o casă de ospăț ca să șezi cu ei mâncând și bând. 9Căci așa zice Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: Iată, voi face să înceteze
din locul acesta, înaintea ochilor voștri și în zilele voastre, glasul bucuriei și glasul veseliei, glasul de mire și glasul de mireasă. 10Și va fi așa: când vei spune poporului acestuia toate cuvintele acestea și‐ți vor zice: De ce
a rostit Domnul tot răul acesta mare împotriva noastră și care este nelegiuirea noastră și care este păcatul nostru cu care am păcătuit împotriva Domnului Dumnezeului nostru? 11Atunci să le zici: Pentru că părinții voștri
m‐au părăsit, zice Domnul, și au umblat după alți dumnezei și le‐au slujit și li s‐au închinat și pe mine m‐au părăsit și n‐au păzit legea mea. 12Și voi, voi ați făcut și mai rău
decât părinții voștri; și iată, fiecare
umblă după învârtoșarea inimii sale rele, ca să n‐asculte de mine; 13de aceea
28.36,63,64,65
vă voi arunca din țara
aceasta într‐o țară pe care n‐o cunoașteți nici voi, nici părinții voștri. Și acolo veți sluji altor dumnezei zi și noapte, căci nu vă voi arăta nicio bunăvoință. 14De aceea, iată, vin
zile, zice Domnul, când nu se va mai zice: Viu este Domnul care a scos pe copiii lui Israel din țara Egiptului! 15Ci: Viu este Domnul care a scos pe copiii lui Israel din țara de la miazănoapte și din toate țările unde i‐a alungat. Căci
îi voi aduce iarăși în țara lor pe care am dat‐o părinților lor. 16Iată, voi trimite după pescari mulți
, zice Domnul, și îi vor pescui; și după aceea voi trimite după vânători mulți și ei îi vor vâna de pe orice munte și de pe orice deal și din crăpăturile stâncilor. 17Căci ochii
15.3
mei sunt asupra tuturor căilor lor, nu sunt ascunse de la fața mea, nici fărădelegea lor nu este ascunsă dinaintea ochilor mei. 18Dar mai întâi le voi răsplăti îndoit fărădelegea
și păcatul, pentru că mi‐au pângărit
țara cu leșurile lucrurilor lor spurcate și mi‐au umplut moștenirea mea cu urâciunile lor. 19Doamne, puterea
mea și cetățuia mea și scăparea
mea în zi de strâmtorare! La tine vor veni neamurile de la marginile pământului și vor zice: Cu adevărat, părinții noștri au moștenit minciuni, deșertăciune și lucruri fără
folos. 20Oare își va face omul dumnezei care nu sunt
dumnezei? 21De aceea iată, îi voi face să cunoască de astădată, îi voi face să cunoască mâna mea și puterea mea și vor cunoaște că numele meu
este Domnul.
Pedepsirea închinării la idoli
171Păcatul lui Iuda este scris cu un priboi
de fier, cu o muchie de diamant: este săpat
7.32 Cor. 3.3
pe tăblița inimii lor și pe coarnele altarelor voastre; 2pe când copiii lor își aduc aminte de altarele lor și de Astarteele
33.3,10Is. 1.29
17.8
lor de lângă copacii verzi pe dealurile înalte. 3O, muntele meu în câmp! Voi da prăzii
avutul tău, toate vistieriile tale, și înălțimile tale, pentru păcatul din toate hotarele tale. 4Și tu, de la tine însuți, te vei lăsa de moștenirea ta pe care ți‐am dat‐o; și te voi face să slujești vrăjmașilor tăi în țara
pe care n‐o cunoști, căci ați aprins un foc
în mânia mea și va arde în veac. 5Așa zice Domnul: Blestemat
31.1
este omul care se încrede în om și face carnea
brațul său și a cărui inimă se depărtează de Domnul. 6Căci va fi ca un tamarisc
în pustie și nu
va vedea venirea binelui; ci va locui locurile uscate în pustie, un pământ
sărat și nelocuit. 7Binecuvântat
34.8
125.1
146.5Prov. 16.20Is. 30.18
este omul care se încrede în Domnul și a cărui încredere este Domnul. 8Căci va fi ca un copac
sădit lângă ape și care își întinde rădăcinile lângă râu și nu se teme de venirea arșiței, ci frunza lui va fi verde și nu se va îngrijora în anul de secetă și nici nu va înceta să dea rod. 9Inima este înșelătoare mai mult decât toate lucrurile și nespus de stricată: cine poate s‐o cunoască? 10Eu, Domnul, cercetez
139.23,24Prov. 17.320.12Rom. 8.27Ap. 2.23
inima, cerc rărunchii, ca să
dau fiecăruia după căile sale, după rodul faptelor sale. 11Cum stă potârnichea pe ouă pe care nu le‐a făcut, așa este cel ce adună bogății pe nedrept: le va lăsa
în mijlocul zilelor sale și la sfârșitul său va fi un
nebun. 12Locul locașului nostru sfințit este un scaun de domnie pe înălțime de la început. 13Doamne, nădejdea
lui Israel, toți cei ce
te părăsesc se vor rușina. Cei ce se depărtează de la mine vor fi scriși
în țărână pentru că au părăsit pe Domnul, izvorul
apelor vii. 14Vindecă‐mă, Doamne, și voi fi vindecat. Mântuiește‐mă și voi fi mântuit, căci tu
148.14
ești lauda mea. 15Iată, aceștia îmi zic: Unde
este cuvântul Domnului? Să vină acum! 16Dar eu nu m‐am
grăbit să nu fiu ca un păstor după tine, nici n‐am dorit ziua rea. Tu știi. Ce a ieșit din buzele mele era înaintea feței tale. 17Nu‐mi fi spaimă: tu ești adăpostul
meu în ziua răului! 18Să se rușineze
40.14
70.2
cei ce mă prigonesc, dar eu să nu mă rușinez
; să se înspăimânte ei, dar eu să nu mă înspăimânt. Adu asupra lor ziua răului și zdrobește‐i
cu o zdrobire îndoită.
Porunca de a sfinți sabatul
19Așa mi‐a zis Domnul: Mergi și stai în poarta copiilor poporului, prin care intră și prin care ies împărații lui Iuda, și în toate porțile Ierusalimului. 20Și zi‐le: Auziți
cuvântul Domnului, împărați ai lui Iuda și tot Iuda și toți locuitorii Ierusalimului care intrați prin porțile acestea. 21Așa zice Domnul: Luați seama
la sufletele voastre și nu purtați nicio sarcină în ziua sabatului și n‐aduceți nimic prin porțile Ierusalimului. 22Și nu scoateți nicio sarcină din casele voastre în ziua sabatului și nu faceți nicio muncă; ci sfințiți ziua sabatului, cum am poruncit
23.12
31.13Ezec. 20.12
părinților voștri. 23Dar
ei n‐au ascultat, nici nu și‐au plecat urechea, ci și‐au întărit grumazul ca să n‐audă și să nu primească învățătură. 24Și va fi așa: dacă mă veți asculta, zice Domnul, ca să n‐aduceți nicio sarcină prin porțile cetății acesteia în ziua sabatului și să sfințiți ziua sabatului nefăcând niciun lucru în ea: 25atunci vor
intra prin porțile cetății acesteia împărați și mai mari, șezând pe scaunul de domnie al lui David, călărind în care și pe cai, ei și mai marii lor, oamenii lui Iuda și locuitorii Ierusalimului: și cetatea aceasta va fi locuită în veac. 26Și vor veni din cetățile lui Iuda și din împrejurimile
Ierusalimului și din țara lui Beniamin și de la șes și din ținutul muntos și de la miazăzi
aducând arderi de tot și jertfe și daruri de mâncare și tămâie și aducând jertfe
de mulțumire
116.17
la casa Domnului. 27Dar dacă nu mă veți asculta ca să sfințiți ziua sabatului și să nu purtați sarcină și să nu intrați prin porțile Ierusalimului în ziua sabatului, atunci voi aprinde
un foc în porțile lui și
va mistui palatele Ierusalimului și nu se va stinge.
Vasul olarului și nepocăința poporului
181Cuvântul care a fost de la Domnul către Ieremia zicând: 2Scoală‐te și coboară‐te la casa olarului și acolo te voi face să auzi cuvintele mele. 3Atunci m‐am coborât la casa olarului și iată, el lucra pe roate. 4Și vasul pe care‐l făcea s‐a stricat ca lutul în mâna olarului și l‐a făcut iarăși un alt vas, așa cum s‐a părut bine în ochii olarului să facă. 5Și cuvântul Domnului a fost către mine zicând: 6Casă
a lui Israel! Oare nu pot eu să fac cu voi ca acest olar? zice Domnul. Iată, ca
lutul în mâna olarului, așa sunteți voi în mâna mea, casă a lui Israel. 7În clipa când vorbesc despre un neam și despre o împărăție, că voi smulge
și voi surpa și‐l voi pierde: 8dacă acel
33.11
neam de care am vorbit se va întoarce de la răutatea lui, mă voi căi de răul
pe care m‐am gândit să‐i fac. 9Și în clipa când vorbesc despre un neam sau despre o împărăție, că voi zidi și‐l voi sădi: 10dacă va face rău înaintea mea și nu va asculta de glasul meu, atunci mă voi căi de binele pe care am zis că‐l voi face. 11Și acum vorbește bărbaților lui luda și locuitorilor Ierusalimului zicând: Așa zice Domnul: Iată, pregătesc un rău împotriva voastră și plănuiesc un plan împotriva voastră: Întoarceți‐vă
deci fiecare de la calea sa cea rea și îndreptați‐vă căile și faptele. 12Dar ei zic: În zadar
; căci vom umbla după planurile noastre și fiecare va face după învârtoșarea inimii sale celei rele. 13De aceea așa zice Domnul: Întrebați
acum printre neamuri: Cine a auzit astfel de lucruri? Fecioara lui Israel a făcut un lucru foarte
grozav! 14Va înceta oare zăpada Libanului din stânca ogorului? Sau se vor usca oare apele cele reci care curg în jos de departe? 15Căci poporul meu m‐a uitat
: au ars tămâie deșertăciunii
și i‐au făcut să se poticnească pe căile lor, pe cărările
cele vechi, ca să umble pe cărările unui drum nebătut, 16ca să facă țara lor o mirare
și o fluierare
necurmată: oricine care va trece prin ea va fi uimit și va clătina din cap. 17Și‐i voi împrăștia
dinaintea vrăjmașului ca
și cu un vânt de răsărit; le voi arăta
spatele și nu fața în ziua nenorocirii lor. 18Și ei au zis: Veniți
și să facem uneltiri împotriva lui Ieremia. Căci
legea nu se va pierde de la preot, nici sfatul de la înțelept, nici cuvântul de la proroc. Veniți și să‐l lovim cu limba și să nu luăm seama la niciunul din cuvintele lui! 19Ia seama la mine, Doamne, și auzi glasul celor ce se ceartă cu mine. 20Oare cu rău
se va răsplăti binele? Căci au săpat
57.6
o groapă pentru sufletul meu. Adu‐ți aminte cum am stat înaintea ta ca să vorbesc bine pentru ei, ca să întorc mânia ta de la ei. 21De aceea dă
pe copiii lor foametei și pe ei dă‐i puterii sabiei; și nevestele lor să fie lipsite de copii și văduve; și bărbații lor să fie uciși de moarte, tinerii lor să fie bătuți de sabie în luptă. 22Să se audă un strigăt din casele lor când vei aduce cete deodată asupra lor, căci au săpat
o groapă ca să mă prindă și au ascuns curse picioarelor mele. 23Și tu, Doamne, cunoști tot sfatul lor împotriva mea, pentru uciderea mea. Nu le ierta
109.14
nelegiuirea și nu le șterge păcatul dinaintea ta; ci să fie făcuți să se poticnească înaintea ta. Lucrează împotriva lor la vremea mâniei tale.