Pedepsirea închinării la idoli
171Păcatul lui Iuda este scris cu un priboi
de fier, cu o muchie de diamant: este săpat
7.32 Cor. 3.3
pe tăblița inimii lor și pe coarnele altarelor voastre; 2pe când copiii lor își aduc aminte de altarele lor și de Astarteele
33.3,10Is. 1.29
17.8
lor de lângă copacii verzi pe dealurile înalte. 3O, muntele meu în câmp! Voi da prăzii
avutul tău, toate vistieriile tale, și înălțimile tale, pentru păcatul din toate hotarele tale. 4Și tu, de la tine însuți, te vei lăsa de moștenirea ta pe care ți‐am dat‐o; și te voi face să slujești vrăjmașilor tăi în țara
pe care n‐o cunoști, căci ați aprins un foc
în mânia mea și va arde în veac. 5Așa zice Domnul: Blestemat
31.1
este omul care se încrede în om și face carnea
brațul său și a cărui inimă se depărtează de Domnul. 6Căci va fi ca un tamarisc
în pustie și nu
va vedea venirea binelui; ci va locui locurile uscate în pustie, un pământ
sărat și nelocuit. 7Binecuvântat
34.8
125.1
146.5Prov. 16.20Is. 30.18
este omul care se încrede în Domnul și a cărui încredere este Domnul. 8Căci va fi ca un copac
sădit lângă ape și care își întinde rădăcinile lângă râu și nu se teme de venirea arșiței, ci frunza lui va fi verde și nu se va îngrijora în anul de secetă și nici nu va înceta să dea rod. 9Inima este înșelătoare mai mult decât toate lucrurile și nespus de stricată: cine poate s‐o cunoască? 10Eu, Domnul, cercetez
139.23,24Prov. 17.320.12Rom. 8.27Ap. 2.23
inima, cerc rărunchii, ca să
dau fiecăruia după căile sale, după rodul faptelor sale. 11Cum stă potârnichea pe ouă pe care nu le‐a făcut, așa este cel ce adună bogății pe nedrept: le va lăsa
în mijlocul zilelor sale și la sfârșitul său va fi un
nebun. 12Locul locașului nostru sfințit este un scaun de domnie pe înălțime de la început. 13Doamne, nădejdea
lui Israel, toți cei ce
te părăsesc se vor rușina. Cei ce se depărtează de la mine vor fi scriși
în țărână pentru că au părăsit pe Domnul, izvorul
apelor vii. 14Vindecă‐mă, Doamne, și voi fi vindecat. Mântuiește‐mă și voi fi mântuit, căci tu
148.14
ești lauda mea. 15Iată, aceștia îmi zic: Unde
este cuvântul Domnului? Să vină acum! 16Dar eu nu m‐am
grăbit să nu fiu ca un păstor după tine, nici n‐am dorit ziua rea. Tu știi. Ce a ieșit din buzele mele era înaintea feței tale. 17Nu‐mi fi spaimă: tu ești adăpostul
meu în ziua răului! 18Să se rușineze
40.14
70.2
cei ce mă prigonesc, dar eu să nu mă rușinez
; să se înspăimânte ei, dar eu să nu mă înspăimânt. Adu asupra lor ziua răului și zdrobește‐i
cu o zdrobire îndoită.
Porunca de a sfinți sabatul
19Așa mi‐a zis Domnul: Mergi și stai în poarta copiilor poporului, prin care intră și prin care ies împărații lui Iuda, și în toate porțile Ierusalimului. 20Și zi‐le: Auziți
cuvântul Domnului, împărați ai lui Iuda și tot Iuda și toți locuitorii Ierusalimului care intrați prin porțile acestea. 21Așa zice Domnul: Luați seama
la sufletele voastre și nu purtați nicio sarcină în ziua sabatului și n‐aduceți nimic prin porțile Ierusalimului. 22Și nu scoateți nicio sarcină din casele voastre în ziua sabatului și nu faceți nicio muncă; ci sfințiți ziua sabatului, cum am poruncit
23.12
31.13Ezec. 20.12
părinților voștri. 23Dar
ei n‐au ascultat, nici nu și‐au plecat urechea, ci și‐au întărit grumazul ca să n‐audă și să nu primească învățătură. 24Și va fi așa: dacă mă veți asculta, zice Domnul, ca să n‐aduceți nicio sarcină prin porțile cetății acesteia în ziua sabatului și să sfințiți ziua sabatului nefăcând niciun lucru în ea: 25atunci vor
intra prin porțile cetății acesteia împărați și mai mari, șezând pe scaunul de domnie al lui David, călărind în care și pe cai, ei și mai marii lor, oamenii lui Iuda și locuitorii Ierusalimului: și cetatea aceasta va fi locuită în veac. 26Și vor veni din cetățile lui Iuda și din împrejurimile
Ierusalimului și din țara lui Beniamin și de la șes și din ținutul muntos și de la miazăzi
aducând arderi de tot și jertfe și daruri de mâncare și tămâie și aducând jertfe
de mulțumire
116.17
la casa Domnului. 27Dar dacă nu mă veți asculta ca să sfințiți ziua sabatului și să nu purtați sarcină și să nu intrați prin porțile Ierusalimului în ziua sabatului, atunci voi aprinde
un foc în porțile lui și
va mistui palatele Ierusalimului și nu se va stinge.
Vasul olarului și nepocăința poporului
181Cuvântul care a fost de la Domnul către Ieremia zicând: 2Scoală‐te și coboară‐te la casa olarului și acolo te voi face să auzi cuvintele mele. 3Atunci m‐am coborât la casa olarului și iată, el lucra pe roate. 4Și vasul pe care‐l făcea s‐a stricat ca lutul în mâna olarului și l‐a făcut iarăși un alt vas, așa cum s‐a părut bine în ochii olarului să facă. 5Și cuvântul Domnului a fost către mine zicând: 6Casă
a lui Israel! Oare nu pot eu să fac cu voi ca acest olar? zice Domnul. Iată, ca
lutul în mâna olarului, așa sunteți voi în mâna mea, casă a lui Israel. 7În clipa când vorbesc despre un neam și despre o împărăție, că voi smulge
și voi surpa și‐l voi pierde: 8dacă acel
33.11
neam de care am vorbit se va întoarce de la răutatea lui, mă voi căi de răul
pe care m‐am gândit să‐i fac. 9Și în clipa când vorbesc despre un neam sau despre o împărăție, că voi zidi și‐l voi sădi: 10dacă va face rău înaintea mea și nu va asculta de glasul meu, atunci mă voi căi de binele pe care am zis că‐l voi face. 11Și acum vorbește bărbaților lui luda și locuitorilor Ierusalimului zicând: Așa zice Domnul: Iată, pregătesc un rău împotriva voastră și plănuiesc un plan împotriva voastră: Întoarceți‐vă
deci fiecare de la calea sa cea rea și îndreptați‐vă căile și faptele. 12Dar ei zic: În zadar
; căci vom umbla după planurile noastre și fiecare va face după învârtoșarea inimii sale celei rele. 13De aceea așa zice Domnul: Întrebați
acum printre neamuri: Cine a auzit astfel de lucruri? Fecioara lui Israel a făcut un lucru foarte
grozav! 14Va înceta oare zăpada Libanului din stânca ogorului? Sau se vor usca oare apele cele reci care curg în jos de departe? 15Căci poporul meu m‐a uitat
: au ars tămâie deșertăciunii
și i‐au făcut să se poticnească pe căile lor, pe cărările
cele vechi, ca să umble pe cărările unui drum nebătut, 16ca să facă țara lor o mirare
și o fluierare
necurmată: oricine care va trece prin ea va fi uimit și va clătina din cap. 17Și‐i voi împrăștia
dinaintea vrăjmașului ca
și cu un vânt de răsărit; le voi arăta
spatele și nu fața în ziua nenorocirii lor. 18Și ei au zis: Veniți
și să facem uneltiri împotriva lui Ieremia. Căci
legea nu se va pierde de la preot, nici sfatul de la înțelept, nici cuvântul de la proroc. Veniți și să‐l lovim cu limba și să nu luăm seama la niciunul din cuvintele lui! 19Ia seama la mine, Doamne, și auzi glasul celor ce se ceartă cu mine. 20Oare cu rău
se va răsplăti binele? Căci au săpat
57.6
o groapă pentru sufletul meu. Adu‐ți aminte cum am stat înaintea ta ca să vorbesc bine pentru ei, ca să întorc mânia ta de la ei. 21De aceea dă
pe copiii lor foametei și pe ei dă‐i puterii sabiei; și nevestele lor să fie lipsite de copii și văduve; și bărbații lor să fie uciși de moarte, tinerii lor să fie bătuți de sabie în luptă. 22Să se audă un strigăt din casele lor când vei aduce cete deodată asupra lor, căci au săpat
o groapă ca să mă prindă și au ascuns curse picioarelor mele. 23Și tu, Doamne, cunoști tot sfatul lor împotriva mea, pentru uciderea mea. Nu le ierta
109.14
nelegiuirea și nu le șterge păcatul dinaintea ta; ci să fie făcuți să se poticnească înaintea ta. Lucrează împotriva lor la vremea mâniei tale.
Vestirea pustiirii Ierusalimului
191Așa zice Domnul: Du‐te și cumpără un vas de lut de olar și ia câțiva din bătrânii poporului și din bătrânii preoților 2și ieși în Valea
fiului lui Hinom, care este la intrarea porții olarilor, și vestește acolo cuvintele pe care ți le voi spune. 3Și zi:
Ascultați cuvântul Domnului, împărați ai lui Iuda și locuitori ai Ierusalimului! Așa zice Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: Iată, voi aduce asupra locului acestuia un rău de care oricine va auzi îi vor țiui urechile
. 4Pentru că m‐au părăsit
17.13
și au înstrăinat locul acesta și au ars tămâie în el altor dumnezei pe care nu‐i cunoscuseră, nici ei, nici părinții lor, nici împărații lui Iuda și au umplut locul acesta de sângele
celor nevinovați. 5Și au zidit
înălțimi lui Baal ca să ardă pe copiii lor în foc, ca arderi de tot lui Baal, ceea ce n‐am poruncit
, nici n‐am vorbit și nici în inimă nu mi s‐a suit. 6De aceea iată vin zile, zice Domnul, când locul acesta nu se va mai numi Tofet, nici Valea
fiului lui Hinom, ci Valea Măcelului. 7
Și voi goli în locul acesta sfatul lui Iuda și al Ierusalimului; și‐i voi face să cadă de sabie înaintea vrăjmașilor lor și de mâna celor ce le caută viața; și trupurile lor moarte
34.20
le voi da ca mâncare păsărilor cerurilor și fiarelor pământului. 8Și voi face această cetate o mirare
și o fluierare: oricine va trece pe lângă ea va rămâne uimit și va fluiera pentru toate rănile ei. 9Și‐i voi face să mănânce carnea
fiilor lor și carnea fetelor lor și va mânca fiecare carnea prietenului său în împresurarea și în strâmtorarea cu care îi vor strâmtora vrăjmașii lor și cei ce le caută viața. 10Și să spargi
vasul înaintea ochilor oamenilor care vor merge cu tine 11și să le zici: Așa zice Domnul oștirilor: Așa voi sparge
pe acest popor și această cetate, cum sparge cineva vasul olarului care nu se mai poate drege. Și vor înmormânta
în Tofet până nu va fi loc de înmormântare. 12Așa voi face locului acestuia, zice Domnul, și locuitorilor lui și voi face cetatea aceasta ca Tofetul. 13Și casele Ierusalimului și casele împăraților lui Iuda vor fi necurate ca
locul Tofetului, toate casele pe acoperișul
cărora au ars tămâie întregii oștiri a cerurilor și au turnat daruri de băutură
altor dumnezei. 14Și Ieremia s‐a întors din Tofet, unde îl trimisese Domnul să prorocească, și a stat în curtea
casei Domnului și a zis către tot poporul: 15Așa zice Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: Iată, voi aduce asupra cetății și asupra tuturor cetăților ei tot răul pe care l‐am vorbit împotriva ei, căci și‐au întărit grumajii
, neascultând cuvintele mele.
