Vasul olarului și nepocăința poporului
181Cuvântul care a fost de la Domnul către Ieremia zicând: 2Scoală‐te și coboară‐te la casa olarului și acolo te voi face să auzi cuvintele mele. 3Atunci m‐am coborât la casa olarului și iată, el lucra pe roate. 4Și vasul pe care‐l făcea s‐a stricat ca lutul în mâna olarului și l‐a făcut iarăși un alt vas, așa cum s‐a părut bine în ochii olarului să facă. 5Și cuvântul Domnului a fost către mine zicând: 6Casă
a lui Israel! Oare nu pot eu să fac cu voi ca acest olar? zice Domnul. Iată, ca
lutul în mâna olarului, așa sunteți voi în mâna mea, casă a lui Israel. 7În clipa când vorbesc despre un neam și despre o împărăție, că voi smulge
și voi surpa și‐l voi pierde: 8dacă acel
33.11
neam de care am vorbit se va întoarce de la răutatea lui, mă voi căi de răul
pe care m‐am gândit să‐i fac. 9Și în clipa când vorbesc despre un neam sau despre o împărăție, că voi zidi și‐l voi sădi: 10dacă va face rău înaintea mea și nu va asculta de glasul meu, atunci mă voi căi de binele pe care am zis că‐l voi face. 11Și acum vorbește bărbaților lui luda și locuitorilor Ierusalimului zicând: Așa zice Domnul: Iată, pregătesc un rău împotriva voastră și plănuiesc un plan împotriva voastră: Întoarceți‐vă
deci fiecare de la calea sa cea rea și îndreptați‐vă căile și faptele. 12Dar ei zic: În zadar
; căci vom umbla după planurile noastre și fiecare va face după învârtoșarea inimii sale celei rele. 13De aceea așa zice Domnul: Întrebați
acum printre neamuri: Cine a auzit astfel de lucruri? Fecioara lui Israel a făcut un lucru foarte
grozav! 14Va înceta oare zăpada Libanului din stânca ogorului? Sau se vor usca oare apele cele reci care curg în jos de departe? 15Căci poporul meu m‐a uitat
: au ars tămâie deșertăciunii
și i‐au făcut să se poticnească pe căile lor, pe cărările
cele vechi, ca să umble pe cărările unui drum nebătut, 16ca să facă țara lor o mirare
și o fluierare
necurmată: oricine care va trece prin ea va fi uimit și va clătina din cap. 17Și‐i voi împrăștia
dinaintea vrăjmașului ca
și cu un vânt de răsărit; le voi arăta
spatele și nu fața în ziua nenorocirii lor. 18Și ei au zis: Veniți
și să facem uneltiri împotriva lui Ieremia. Căci
legea nu se va pierde de la preot, nici sfatul de la înțelept, nici cuvântul de la proroc. Veniți și să‐l lovim cu limba și să nu luăm seama la niciunul din cuvintele lui! 19Ia seama la mine, Doamne, și auzi glasul celor ce se ceartă cu mine. 20Oare cu rău
se va răsplăti binele? Căci au săpat
57.6
o groapă pentru sufletul meu. Adu‐ți aminte cum am stat înaintea ta ca să vorbesc bine pentru ei, ca să întorc mânia ta de la ei. 21De aceea dă
pe copiii lor foametei și pe ei dă‐i puterii sabiei; și nevestele lor să fie lipsite de copii și văduve; și bărbații lor să fie uciși de moarte, tinerii lor să fie bătuți de sabie în luptă. 22Să se audă un strigăt din casele lor când vei aduce cete deodată asupra lor, căci au săpat
o groapă ca să mă prindă și au ascuns curse picioarelor mele. 23Și tu, Doamne, cunoști tot sfatul lor împotriva mea, pentru uciderea mea. Nu le ierta
109.14
nelegiuirea și nu le șterge păcatul dinaintea ta; ci să fie făcuți să se poticnească înaintea ta. Lucrează împotriva lor la vremea mâniei tale.
Vestirea pustiirii Ierusalimului
191Așa zice Domnul: Du‐te și cumpără un vas de lut de olar și ia câțiva din bătrânii poporului și din bătrânii preoților 2și ieși în Valea
fiului lui Hinom, care este la intrarea porții olarilor, și vestește acolo cuvintele pe care ți le voi spune. 3Și zi:
Ascultați cuvântul Domnului, împărați ai lui Iuda și locuitori ai Ierusalimului! Așa zice Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: Iată, voi aduce asupra locului acestuia un rău de care oricine va auzi îi vor țiui urechile
. 4Pentru că m‐au părăsit
17.13
și au înstrăinat locul acesta și au ars tămâie în el altor dumnezei pe care nu‐i cunoscuseră, nici ei, nici părinții lor, nici împărații lui Iuda și au umplut locul acesta de sângele
celor nevinovați. 5Și au zidit
înălțimi lui Baal ca să ardă pe copiii lor în foc, ca arderi de tot lui Baal, ceea ce n‐am poruncit
, nici n‐am vorbit și nici în inimă nu mi s‐a suit. 6De aceea iată vin zile, zice Domnul, când locul acesta nu se va mai numi Tofet, nici Valea
fiului lui Hinom, ci Valea Măcelului. 7
Și voi goli în locul acesta sfatul lui Iuda și al Ierusalimului; și‐i voi face să cadă de sabie înaintea vrăjmașilor lor și de mâna celor ce le caută viața; și trupurile lor moarte
34.20
le voi da ca mâncare păsărilor cerurilor și fiarelor pământului. 8Și voi face această cetate o mirare
și o fluierare: oricine va trece pe lângă ea va rămâne uimit și va fluiera pentru toate rănile ei. 9Și‐i voi face să mănânce carnea
fiilor lor și carnea fetelor lor și va mânca fiecare carnea prietenului său în împresurarea și în strâmtorarea cu care îi vor strâmtora vrăjmașii lor și cei ce le caută viața. 10Și să spargi
vasul înaintea ochilor oamenilor care vor merge cu tine 11și să le zici: Așa zice Domnul oștirilor: Așa voi sparge
pe acest popor și această cetate, cum sparge cineva vasul olarului care nu se mai poate drege. Și vor înmormânta
în Tofet până nu va fi loc de înmormântare. 12Așa voi face locului acestuia, zice Domnul, și locuitorilor lui și voi face cetatea aceasta ca Tofetul. 13Și casele Ierusalimului și casele împăraților lui Iuda vor fi necurate ca
locul Tofetului, toate casele pe acoperișul
cărora au ars tămâie întregii oștiri a cerurilor și au turnat daruri de băutură
altor dumnezei. 14Și Ieremia s‐a întors din Tofet, unde îl trimisese Domnul să prorocească, și a stat în curtea
casei Domnului și a zis către tot poporul: 15Așa zice Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: Iată, voi aduce asupra cetății și asupra tuturor cetăților ei tot răul pe care l‐am vorbit împotriva ei, căci și‐au întărit grumajii
, neascultând cuvintele mele.
Ieremia vestește prinsoarea babiloniană
201Și Pașhur, fiul lui Imer
, preotul (și el era povățuitor în casa Domnului), a auzit pe Ieremia prorocind lucrurile acestea. 2Și Pașhur a lovit pe Ieremia, prorocul, și l‐a pus în butucii care erau la poarta de sus a lui Beniamin în casa Domnului. 3Și a fost așa: a doua zi Pașhur a scos pe Ieremia din butuci și Ieremia i‐a zis: Domnul nu ți‐a pus numele Pașhur, ci Magor‐Misabib. 4Căci așa zice Domnul: Iată, te voi face o spaimă ție și tuturor prietenilor tăi: și vor cădea de sabia vrăjmașilor lor și ochii tăi vor vedea aceasta: și voi da pe tot Iuda în mâna împăratului Babilonului și el îi va duce prin și la Babilon și‐i va lovi cu sabia. 5Și voi da
24.12‐16
25.13
toată averea cetății acesteia și toate câștigurile ei și toate cele de preț ale ei și toate vistieriile împăraților lui Iuda în mâna vrăjmașilor lor și‐i vor prăda și‐i vor lua și‐i vor duce la Babilon. 6Și tu, Pașhur, și toți cei ce locuiesc în casa ta, veți merge în robie; și tu vei veni la Babilon și acolo vei muri și te vor înmormânta acolo pe tine și pe toți prietenii tăi cărora le‐ai prorocit
minciună.
Plângerile prorocului
7Doamne, m‐ai înduplecat și am fost înduplecat: tu ești
mai tare decât mine și ai biruit. Am ajuns de râs
toată ziua. Fiecare mă batjocorește. 8Căci ori de câte ori vorbesc
țip; vestesc asuprire și pradă. Căci cuvântul Domnului mi s‐a făcut o ocară și o batjocură toată ziua. 9Și dacă am zis: Nu voi pomeni de El, nici nu voi mai vorbi în numele lui. Atunci în inima mea este ca un foc
aprins închis în oasele mele; și am ostenit purtându‐l și nu
mai pot. 10Căci am auzit
ocară de la mulți: frică din toate părțile: Pârâți; și‐l vom pârî! Toți cei mai de‐aproape
55.13,14Lc. 11.53,54
ai mei pândesc poticnirea mea zicând: Poate va fi înduplecat și‐l vom birui și ne vom răzbuna pe el. 11Dar Domnul
este cu mine, ca un viteaz cumplit. De aceea prigonitorii mei se vor poticni și nu vor
birui: se vor rușina mult, căci n‐au izbutit, cu o rușine
veșnică ce nu se va uita! 12Și tu, Doamne al oștirilor, care încerci pe cel
drept, care vezi rărunchii și inima, fă‐mă
59.10
să văd răzbunarea ta împotriva lor. Căci ție ți‐am descoperit pricina mea. 13Cântați Domnului, lăudați pe Domnul, căci a scăpat
109.30,31
sufletul celui nevoiaș din mâna făcătorilor de rele. 14Blestemată
fie ziua în care m‐am născut; să nu fie binecuvântată ziua în care m‐a născut mama mea. 15Blestemat fie omul care a dat de știre tatălui meu, zicând: Ți s‐a născut un copil! bucurându‐l foarte mult. 16Și omul acela să fie ca cetățile pe care le‐a surpat
Domnul și nu s‐a căit: și să audă dimineața
un strigăt și la amiază un chiot, 17pentru că nu m‐a
ucis din pântece și așa mama mea mi‐ar fi fost mormântul și pântecele ei pururea mare! 18De ce am ieșit
din pântece ca să văd
osteneală și întristare, ca să mi se sfârșească zilele în rușine?