Mustrarea poporului
21Și cuvântul Domnului a fost către mine, zicând: 2Du‐te și strigă în urechile Ierusalimului, zicând: Așa zice Domnul: Mi‐aduc aminte pentru tine, de bunătatea tinereții
23.8,19Osea 2.15
tale, de iubirea logodirii tale, când ai venit
după mine în pustie, într‐un pământ nesemănat. 3Israel
era sfânt pentru Domnul, pârga
venitului său. Toți cei ce‐l înghit
vor fi vinovați: va veni răul peste ei, zice Domnul. 4Ascultați cuvântul Domnului, casă a lui Iacov, și toate familiile casei lui Israel: 5Așa zice Domnul: Ce nedreptate
au aflat în mine părinții voștri de s‐au depărtat de mine, și au umblat după deșertăciune
și s‐au făcut deșerți? 6Și n‐au zis: Unde este Domnul care ne‐a scos
din țara Egiptului, care ne‐a povățuit prin pustie
32.10
, printr‐un pământ de pustiuri și gropi, printr‐un pământ de secetă și al umbrei morții, printr‐un pământ prin care nu trecuse niciun om și unde nimeni nu locuise? 7Și v‐am adus într‐un pământ roditor
14.7,8Deut. 8.7,8,9
, ca să mâncați rodul lui și bunătatea lui; și ați intrat și ați necurățit
106.38
pământul meu și ați prefăcut moștenirea mea în urâciune. 8Preoții n‐au zis: Unde este Domnul? Și cei ce mânuiau legea
nu m‐au cunoscut: și păstorii s‐au răsculat împotriva mea și prorocii
au prorocit prin Baal și au umblat după lucruri fără
folos. 9Pentru aceasta mă voi certa
cu voi, zice Domnul, și mă voi certa cu copiii
copiilor voștri. 10Căci treceți în ostroavele Chitim și vedeți; și trimiteți la Chedar, și luați seama bine și vedeți dacă a fost asa ceva. 11A schimbat
vreun neam dumnezeii săi? Și ei nu sunt
dumnezei; dar poporul meu a
schimbat slava sa cu ceea ce
este fără folos. 12Mirați‐vă
, ceruri, de aceasta și înfiorați‐vă; uimiți‐vă foarte mult, zice Domnul. 13Căci poporul meu a făcut două rele: M‐au părăsit pe mine, izvorul apelor vii
și și‐au săpat puțuri, puțuri crăpate, care nu țin apă. 14Oare este Israel un rob
? Este el un rob născut în casă? De ce a ajuns pradă? 15Puii
de leu au răcnit împotriva lui; și‐au ridicat glasul și i‐au făcut țara pustie. Cetățile sale sunt arse, fără locuitor. 16Chiar și copiii Nofului și ai Tahpanesului
au păscut pe creștetul capului tău. 17Oare nu singur ți‐ai făcut
aceasta, părăsind pe Domnul Dumnezeul tău în vremea când el te povățuia
pe cale? 18Și acum ce ai a face
tu pe calea Egiptului ca să bei apele
Șihorului? Și ce ai a face pe calea Asiriei ca să bei apele Râului? 19Răutatea
ta te va pedepsi și dările tale înapoi te vor mustra. Cunoaște dar și vezi că este rău și amar că ai părăsit pe Domnul Dumnezeul tău și că frica mea nu este în tine, zice Domnul Dumnezeul oștirilor. 20Căci de demult ți‐ai sfărâmat jugul și ți‐ai rupt legăturile și ai
zis: Nu voi sluji. Căci pe orice deal
înalt și sub orice copac verde te‐ai plecat, ai curvit
. 21Și eu, eu te sădisem viță aleasă
80.8Is. 5.160.21Mat. 21.33Mc. 12.1Lc. 20.9
, sămânță cu totul bună. Cum, deci, te‐ai prefăcut înaintea mea într‐o coardă
5.4
de viță străină? 22Căci chiar dacă te vei spăla cu leșie
și vei lua săpun mult, totuși nelegiuirea
ta este însemnată înaintea mea, zice Domnul Dumnezeu. 23Cum
zici: Nu sunt întinat, nu m‐am dus după Baali? Vezi‐ți calea în vale
, recunoaște ce ai făcut, dromaderă
iute, încrucișându‐și toate căile; 24măgăriță sălbatică deprinsă cu pustia, care în dorința ei trage pe nas vântul. În aprinderea ei cine o abate? Toți câți o caută nu se vor osteni: o vor afla în luna ei. 25Ferește‐ți piciorul să nu fie desculț și gâtul tău de la sete. Dar
tu ai zis: În zadar; nu, căci am iubit pe
străini și voi merge după ei. 26Cum se rușinează hoțul când este prins, așa se va rușina casa lui Israel; ei, împărații lor, mai marii lor și preoții lor și prorocii lor, 27care zic lemnului: Tu ești tatăl meu. Și pietrei: Tu m‐ai născut. Căci și‐au întors spatele la mine și nu fața; dar în vremea necazului
lor vor zice: Scoală‐te și mântuiește‐ne! 28Dar unde sunt
dumnezeii tăi pe care ți i‐ai făcut? Să se scoale ei, dacă pot să te mântuiască
la vremea necazului tău: căci ca numărul
cetăților tale sunt dumnezeii tăi, o, Iuda! 29Pentru ce vă
certați cu mine? Toți v‐ați răsculat împotriva mea, zice Domnul. 30În zadar am lovit
9.13
pe copiii voștri: n‐au primit nicio îndreptare. Sabia voastră a mâncat
pe prorocii voștri, ca un leu pierzător. 31O, neam, vedeți cuvântul Domnului: Oare am fost eu o pustie
pentru Israel sau un pământ de întuneric gros? De ce zice poporul meu: Suntem stăpâni
, nu vom
mai veni la tine? 32Oare își uită fecioara podoabele, sau mireasa găteala? Dar poporul meu m‐a uitat
de zile fără număr. 33Cât de iscusită ești pe calea ta, ca să cauți iubire! De aceea chiar pe femeile rele le‐ai învățat căile tale. 34Și în poalele tale s‐a aflat sângele sufletelor nevoiașilor
nevinovați pe care nu i‐ai prins spărgând zidul, ci s‐a găsit pentru toate acestea. 35Totuși
zici: Sunt nevinovată; da, mânia lui se va întoarce de la mine. Iată
, voi intra la judecată cu tine, fiindcă
zici: N‐am păcătuit. 36De ce
alergi atât de mult și‐ți schimbi calea? Te vei rușina
și de Egipt cum
te‐ai rușinat de Asiria. 37Da, vei ieși de aici cu mâinile
pe cap; căci Domnul a lepădat pe cei în care te încrezi și nu vei propăși cu ei.