Chemarea lui Ieremia
11Cuvintele lui Ieremia, fiul lui Hilchia, din preoții care erau în Anatot
în țara lui Beniamin: 2către care a fost cuvântul Domnului în zilele lui Iosia, fiul lui Amon, împăratul lui Iuda, în anul al treisprezecelea al domniei lui. 3Și a fost și în zilele lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, până la sfârșitul anului al unsprezecelea
al lui Zedechia, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, până
la strămutarea Ierusalimului în robie
, în luna
a cincea. 4Și cuvântul Domnului a fost către mine, zicând: 5Mai înainte de a te
întocmi în pântece
, te‐am cunoscut; și mai înainte de a ieși tu din pântece, te‐am sfințit
te‐am pus proroc neamurilor. 6Si eu am zis: Vai, Doamne Dumnezeule
6.12,30Ios. 6.5
! Iată, eu nu știu să vorbesc, căci sunt un copil. 7Și Domnul mi‐a zis: Nu zice: Sunt un copil. Căci vei merge la oricine te voi trimite și vei vorbi orice
îți voi porunci. 8Nu te teme
3.9
de ei, căci eu sunt cu tine
ca să te scap, zice Domnul. 9Atunci Domnul și‐a întins
mâna și mi‐a atins gura; și Domnul mi‐a zis: Iată, am pus cuvintele mele
în gura ta. 10Vezi
, astăzi te‐am pus peste popoare și peste împărăți ca să smulgi
și să strici, și să pierzi și să surpi, și să zidești și să sădești. 11Și cuvântul Domnului a fost iarăși către mine, zicând: Ce vezi, Ieremio? Și am zis: Văd un toiag de migdal. 12Și Domnul mi‐a zis: Bine ai văzut; căci eu veghez peste cuvântul meu ca să‐l împlinesc. 13Și cuvântul Domnului a fost către mine a doua oară, zicând: Ce vezi? Și am zis: Văd un cazan
24.3
fierbând și fața îi este spre miazănoapte. 14Și Domnul mi‐a zis: De la miazănoapte
se va deschide răul peste toți locuitorii țării. 15Căci iată voi chema
toate familiile împărățiilor de la miazănoapte, zice Domnul, și vor veni și își vor pune fiecare scaunul său de domnie
la intrarea porților Ierusalimului și împrejurul tuturor zidurilor și împotriva tuturor cetăților lui Iuda. 16Și voi vesti judecățile mele împotriva lor pentru toată răutatea lor. Fiindcă m‐au părăsit
și au ars tămâie altor dumnezei și s‐au închinat înaintea lucrărilor mâinilor lor. 17Tu, deci, încinge‐ți coapsele
9.1Iov 38.3Lc. 12.351 Pet. 1.13
și scoală‐te, și vorbește‐le tot ce‐ți voi porunci. Nu te teme
de ei, ca să nu te fac să te înspăimânți înaintea lor. 18Căci, iată, eu te‐am făcut astăzi o cetate întărită
și un stâlp de fier, și ziduri de aramă împotriva țării întregi; împotriva împăraților lui Iuda și împotriva mai marilor lui, împotriva preoților lui și împotriva poporului țării. 19Și se vor lupta împotriva ta, dar nu te vor birui; căci eu
sunt cu tine, zice Domnul, ca să te scap.
Mustrarea poporului
21Și cuvântul Domnului a fost către mine, zicând: 2Du‐te și strigă în urechile Ierusalimului, zicând: Așa zice Domnul: Mi‐aduc aminte pentru tine, de bunătatea tinereții
23.8,19Osea 2.15
tale, de iubirea logodirii tale, când ai venit
după mine în pustie, într‐un pământ nesemănat. 3Israel
era sfânt pentru Domnul, pârga
venitului său. Toți cei ce‐l înghit
vor fi vinovați: va veni răul peste ei, zice Domnul. 4Ascultați cuvântul Domnului, casă a lui Iacov, și toate familiile casei lui Israel: 5Așa zice Domnul: Ce nedreptate
au aflat în mine părinții voștri de s‐au depărtat de mine, și au umblat după deșertăciune
și s‐au făcut deșerți? 6Și n‐au zis: Unde este Domnul care ne‐a scos
din țara Egiptului, care ne‐a povățuit prin pustie
32.10
, printr‐un pământ de pustiuri și gropi, printr‐un pământ de secetă și al umbrei morții, printr‐un pământ prin care nu trecuse niciun om și unde nimeni nu locuise? 7Și v‐am adus într‐un pământ roditor
14.7,8Deut. 8.7,8,9
, ca să mâncați rodul lui și bunătatea lui; și ați intrat și ați necurățit
106.38
pământul meu și ați prefăcut moștenirea mea în urâciune. 8Preoții n‐au zis: Unde este Domnul? Și cei ce mânuiau legea
nu m‐au cunoscut: și păstorii s‐au răsculat împotriva mea și prorocii
au prorocit prin Baal și au umblat după lucruri fără
folos. 9Pentru aceasta mă voi certa
cu voi, zice Domnul, și mă voi certa cu copiii
copiilor voștri. 10Căci treceți în ostroavele Chitim și vedeți; și trimiteți la Chedar, și luați seama bine și vedeți dacă a fost asa ceva. 11A schimbat
vreun neam dumnezeii săi? Și ei nu sunt
dumnezei; dar poporul meu a
schimbat slava sa cu ceea ce
este fără folos. 12Mirați‐vă
, ceruri, de aceasta și înfiorați‐vă; uimiți‐vă foarte mult, zice Domnul. 13Căci poporul meu a făcut două rele: M‐au părăsit pe mine, izvorul apelor vii
și și‐au săpat puțuri, puțuri crăpate, care nu țin apă. 14Oare este Israel un rob
? Este el un rob născut în casă? De ce a ajuns pradă? 15Puii
de leu au răcnit împotriva lui; și‐au ridicat glasul și i‐au făcut țara pustie. Cetățile sale sunt arse, fără locuitor. 16Chiar și copiii Nofului și ai Tahpanesului
au păscut pe creștetul capului tău. 17Oare nu singur ți‐ai făcut
aceasta, părăsind pe Domnul Dumnezeul tău în vremea când el te povățuia
pe cale? 18Și acum ce ai a face
tu pe calea Egiptului ca să bei apele
Șihorului? Și ce ai a face pe calea Asiriei ca să bei apele Râului? 19Răutatea
ta te va pedepsi și dările tale înapoi te vor mustra. Cunoaște dar și vezi că este rău și amar că ai părăsit pe Domnul Dumnezeul tău și că frica mea nu este în tine, zice Domnul Dumnezeul oștirilor. 20Căci de demult ți‐ai sfărâmat jugul și ți‐ai rupt legăturile și ai
zis: Nu voi sluji. Căci pe orice deal
înalt și sub orice copac verde te‐ai plecat, ai curvit
. 21Și eu, eu te sădisem viță aleasă
80.8Is. 5.160.21Mat. 21.33Mc. 12.1Lc. 20.9
, sămânță cu totul bună. Cum, deci, te‐ai prefăcut înaintea mea într‐o coardă
5.4
de viță străină? 22Căci chiar dacă te vei spăla cu leșie
și vei lua săpun mult, totuși nelegiuirea
ta este însemnată înaintea mea, zice Domnul Dumnezeu. 23Cum
zici: Nu sunt întinat, nu m‐am dus după Baali? Vezi‐ți calea în vale
, recunoaște ce ai făcut, dromaderă
iute, încrucișându‐și toate căile; 24măgăriță sălbatică deprinsă cu pustia, care în dorința ei trage pe nas vântul. În aprinderea ei cine o abate? Toți câți o caută nu se vor osteni: o vor afla în luna ei. 25Ferește‐ți piciorul să nu fie desculț și gâtul tău de la sete. Dar
tu ai zis: În zadar; nu, căci am iubit pe
străini și voi merge după ei. 26Cum se rușinează hoțul când este prins, așa se va rușina casa lui Israel; ei, împărații lor, mai marii lor și preoții lor și prorocii lor, 27care zic lemnului: Tu ești tatăl meu. Și pietrei: Tu m‐ai născut. Căci și‐au întors spatele la mine și nu fața; dar în vremea necazului
lor vor zice: Scoală‐te și mântuiește‐ne! 28Dar unde sunt
dumnezeii tăi pe care ți i‐ai făcut? Să se scoale ei, dacă pot să te mântuiască
la vremea necazului tău: căci ca numărul
cetăților tale sunt dumnezeii tăi, o, Iuda! 29Pentru ce vă
certați cu mine? Toți v‐ați răsculat împotriva mea, zice Domnul. 30În zadar am lovit
9.13
pe copiii voștri: n‐au primit nicio îndreptare. Sabia voastră a mâncat
pe prorocii voștri, ca un leu pierzător. 31O, neam, vedeți cuvântul Domnului: Oare am fost eu o pustie
pentru Israel sau un pământ de întuneric gros? De ce zice poporul meu: Suntem stăpâni
, nu vom
mai veni la tine? 32Oare își uită fecioara podoabele, sau mireasa găteala? Dar poporul meu m‐a uitat
de zile fără număr. 33Cât de iscusită ești pe calea ta, ca să cauți iubire! De aceea chiar pe femeile rele le‐ai învățat căile tale. 34Și în poalele tale s‐a aflat sângele sufletelor nevoiașilor
nevinovați pe care nu i‐ai prins spărgând zidul, ci s‐a găsit pentru toate acestea. 35Totuși
zici: Sunt nevinovată; da, mânia lui se va întoarce de la mine. Iată
, voi intra la judecată cu tine, fiindcă
zici: N‐am păcătuit. 36De ce
alergi atât de mult și‐ți schimbi calea? Te vei rușina
și de Egipt cum
te‐ai rușinat de Asiria. 37Da, vei ieși de aici cu mâinile
pe cap; căci Domnul a lepădat pe cei în care te încrezi și nu vei propăși cu ei.
Îndemn la pocăință
31Ei zic: Dacă cineva își lasă nevasta și ea se duce de la el și se face a altui bărbat, se va mai întoarce
el la ea? Oare n‐ar fi țara
aceea cu totul necurată? Dar tu ai curvit
cu mulți ibovnici: totuși
, întoarce‐te la mine, zice Domnul. 2Ridică‐ți ochii spre înălțimile
goale și vezi: unde nu te‐ai necinstit? Le‐ai ținut
calea ca arabul în pustie și ai pângărit
țara cu curviile tale și cu răutatea ta. 3De aceea s‐au oprit
ploile și n‐a fost ploaie târzie; dar ai avut frunte de curvă
, nu voiai să‐ți fie rușine. 4Nu vrei să mai strigi de acum către mine: Tatăl meu, tu ești
călăuza tinereții
mele? 5Oare își va ține el mânia
în veac? O va păstra el până în veci? Iată, așa ai vorbit și ai făcut lucruri rele, cât ai putut. 6Și Domnul mi‐a zis în zilele împăratului Iosia: Ai văzut ce a făcut necredincioasa
Israel? S‐a suit
pe orice munte înalt și sub orice copac verde și acolo a curvit. 7Și am zis după ce a făcut
toate aceste lucruri: Se va întoarce la mine. Dar nu s‐a întors. Și a văzut și soră‐sa
23.2,4
cea vânzătoare, Iuda. 8Și am
văzut, când, pentru această pricină în care preacurvise necredincioasa Israel, am lăsat‐o
și i‐am dat carte de despărțire, totuși vânzătoarea
Iuda, soră‐sa, nu s‐a temut, ci s‐a dus și a curvit și ea. 9Și a fost așa: prin nesocotința curviei ei țara a fost pângărită
și a preacurvit cu pietre
și cu lemne. 10Și cu toate acestea, Iuda, soră‐sa cea vânzătoare, nu s‐a întors la mine din toată inima
ei, ci cu prefăcătorie, zice Domnul. 11Și Domnul mi‐a zis: Necredincioasa Israel s‐a arătat înaintea mea mai dreaptă decât vânzătoarea
23.11
Iuda. 12Mergi și vestește cuvintele acestea spre miazănoapte
și zi: Întoarce‐te, necredincioaso Israel, zice Domnul: nu‐mi voi posomorî fața peste voi, căci sunt
103.8,9
milos, zice Domnul; nu voi ține mânia pentru totdeauna. 13Numai recunoaște‐ți
nelegiuirea, că ai păcătuit împotriva Domnului Dumnezeului tău și ți‐ai întors
căile încoace și încolo la străini
, sub orice copac
verde și n‐ați ascultat de glasul meu, zice Domnul. 14Întoarceți‐vă, fii neascultători, zice Domnul. Căci
sunt un soț pentru voi și vă voi lua unul
dintr‐o cetate și doi dintr‐o familie și vă voi aduce la Sion. 15Și vă voi da păstori
după inima mea și vă vor paște
cu cunoștință și pricepere. 16Și va fi așa: când vă veți înmulți și veți crește în țară, în zilele acelea, zice Domnul, nu vor mai zice: Chivotul legământului Domnului! Nici nu li se va sui în
inimă, nici nu‐și vor aduce aminte de el, nici nu‐l vor cerceta, nici nu se va mai face. 17În vremea aceea vor numi Ierusalimul: Scaunul de domnie al Domnului. Și toate neamurile se vor aduna la el, la
numele Domnului, la Ierusalim și nu vor mai umbla după îndărătnicia inimii
lor rele. 18În zilele acelea casa
lui Iuda va umbla cu casa lui Israel și vor veni împreună din țara de la miazănoapte
în țara
pe care am dat‐o de moștenire părinților voștri. 19Dar eu am zis: Cum să te pun între copii și să‐ți dau țara cea plăcută
11.16,41,45
, moștenirea cea bună a oștilor neamurilor? Și am zis: Mă vei numi: Tatăl
meu; și nu te vei întoarce dinapoia mea. 20Cu adevărat, precum o nevastă este necredincioasă și pleacă de la bărbatul său, așa v‐ați făcut necredincioși
voi mie, casă a lui Israel, zice Domnul. 21Un glas s‐a auzit pe înălțimile
goale, plângeri și cereri ale copiilor lui Israel; căci și‐au sucit calea, au uitat pe Domnul Dumnezeul lor. 22Întoarceți‐vă
, copii neascultători; voi vindeca
14.4
neascultările voastre… Iată, noi venim la tine, căci tu ești Domnul Dumnezeul nostru. 23Cu adevărat
, în zadar se nădăjduiește în dealuri și în mulțimea munților. Cu adevărat, în
Domnul Dumnezeul nostru este mântuirea lui Israel. 24Dar rușinea
a mâncat munca părinților noștri din tinerețea noastră; turmele lor și cirezile lor, pe fiii lor și pe fetele lor. 25Să zăcem în rușinea noastră și să ne acopere necinstea noastră; căci am păcătuit
împotriva Domnului Dumnezeului nostru, noi și părinții noștri, din tinerețea noastră până în ziua de astăzi și n‐am ascultat
de glasul Domnului Dumnezeului nostru.