Ieremia vestește prinsoarea babiloniană
201Și Pașhur, fiul lui Imer
, preotul (și el era povățuitor în casa Domnului), a auzit pe Ieremia prorocind lucrurile acestea. 2Și Pașhur a lovit pe Ieremia, prorocul, și l‐a pus în butucii care erau la poarta de sus a lui Beniamin în casa Domnului. 3Și a fost așa: a doua zi Pașhur a scos pe Ieremia din butuci și Ieremia i‐a zis: Domnul nu ți‐a pus numele Pașhur, ci Magor‐Misabib. 4Căci așa zice Domnul: Iată, te voi face o spaimă ție și tuturor prietenilor tăi: și vor cădea de sabia vrăjmașilor lor și ochii tăi vor vedea aceasta: și voi da pe tot Iuda în mâna împăratului Babilonului și el îi va duce prin și la Babilon și‐i va lovi cu sabia. 5Și voi da
24.12‐16
25.13
toată averea cetății acesteia și toate câștigurile ei și toate cele de preț ale ei și toate vistieriile împăraților lui Iuda în mâna vrăjmașilor lor și‐i vor prăda și‐i vor lua și‐i vor duce la Babilon. 6Și tu, Pașhur, și toți cei ce locuiesc în casa ta, veți merge în robie; și tu vei veni la Babilon și acolo vei muri și te vor înmormânta acolo pe tine și pe toți prietenii tăi cărora le‐ai prorocit
minciună.
Plângerile prorocului
7Doamne, m‐ai înduplecat și am fost înduplecat: tu ești
mai tare decât mine și ai biruit. Am ajuns de râs
toată ziua. Fiecare mă batjocorește. 8Căci ori de câte ori vorbesc
țip; vestesc asuprire și pradă. Căci cuvântul Domnului mi s‐a făcut o ocară și o batjocură toată ziua. 9Și dacă am zis: Nu voi pomeni de El, nici nu voi mai vorbi în numele lui. Atunci în inima mea este ca un foc
aprins închis în oasele mele; și am ostenit purtându‐l și nu
mai pot. 10Căci am auzit
ocară de la mulți: frică din toate părțile: Pârâți; și‐l vom pârî! Toți cei mai de‐aproape
55.13,14Lc. 11.53,54
ai mei pândesc poticnirea mea zicând: Poate va fi înduplecat și‐l vom birui și ne vom răzbuna pe el. 11Dar Domnul
este cu mine, ca un viteaz cumplit. De aceea prigonitorii mei se vor poticni și nu vor
birui: se vor rușina mult, căci n‐au izbutit, cu o rușine
veșnică ce nu se va uita! 12Și tu, Doamne al oștirilor, care încerci pe cel
drept, care vezi rărunchii și inima, fă‐mă
59.10
să văd răzbunarea ta împotriva lor. Căci ție ți‐am descoperit pricina mea. 13Cântați Domnului, lăudați pe Domnul, căci a scăpat
109.30,31
sufletul celui nevoiaș din mâna făcătorilor de rele. 14Blestemată
fie ziua în care m‐am născut; să nu fie binecuvântată ziua în care m‐a născut mama mea. 15Blestemat fie omul care a dat de știre tatălui meu, zicând: Ți s‐a născut un copil! bucurându‐l foarte mult. 16Și omul acela să fie ca cetățile pe care le‐a surpat
Domnul și nu s‐a căit: și să audă dimineața
un strigăt și la amiază un chiot, 17pentru că nu m‐a
ucis din pântece și așa mama mea mi‐ar fi fost mormântul și pântecele ei pururea mare! 18De ce am ieșit
din pântece ca să văd
osteneală și întristare, ca să mi se sfârșească zilele în rușine?
Ieremia vestește dărâmarea Ierusalimului
211Cuvântul care a fost de la Domnul către Ieremia când a trimis la el împăratul Zedechia pe Pașhur
, fiul lui Malchia, și pe Țefania
, fiul lui Maaseia preotul, zicând: 2Întreabă, rogu‐te, pe Domnul
pentru noi; căci Nebucadnețar, împăratul Babilonului, face război împotriva noastră; poate că Domnul va lucra pentru noi după toate lucrările sale minunate, ca să se suie el de la noi. 3Și Ieremia le‐a zis: Așa să spuneți lui Zedechia: 4Așa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Iată, voi întoarce înapoi armele de război care sunt în mâinile voastre, cu care vă luptați dinafară de ziduri împotriva împăratului Babilonului și împotriva haldeilor care vă împresoară și le voi strânge
în mijlocul cetății acesteia. 5Și mă voi lupta eu însumi împotriva voastră cu mână întinsă
și cu braț puternic și cu mânie și cu furie și cu aprindere mare. 6Și voi lovi pe locuitorii cetății acesteia, om și vită, și vor muri de o ciumă mare. 7Și după aceea, zice Domnul, voi
da pe Zedechia, împăratul lui Iuda, pe slujitorii săi și pe popor și pe cei ce vor fi rămași în cetatea aceasta, din ciumă, sabie și foamete, în mâna lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului, și în mâna vrăjmașilor lor și în mâna celor ce le caută viața; și el îi va lovi cu ascuțișul sabiei: nu‐i va cruța
, nici nu va avea milă și nici nu se va îndura. 8Și să zici poporului acestuia: Așa zice Domnul: Iată, vă pun
înainte calea vieții și calea morții. 9Cine va
rămâne
în cetatea aceasta va muri de sabie, de foamete și de ciumă; dar cine va ieși și va trece la haldeii care vă împresoară va trăi și viața lui îi va fi drept pradă. 10Căci mi‐am pus fața
împotriva cetății acesteia spre rău și nu spre bine, zice Domnul: va fi dată în mâna
împăratului Babilonului și o va
arde cu foc. 11Și despre casa împăratului lui Iuda, ascultați cuvântul Domnului: 12Casă a lui David, așa zice Domnul: Judecați cu dreptate
dimineața
și scăpați pe cel prădat din mâna apăsătorului, ca nu cumva să izbucnească mânia mea ca un foc și să ardă fără să fie cine să stingă, pentru răutatea faptelor voastre. 13Iată, sunt împotriva
ta, locuitoare a văii, stânca șesului, zice Domnul; voi care ziceți: Cine
se va coborî împotriva noastră și cine va intra în locuințele noastre? 14Și vă voi cerceta după roada
faptelor voastre, zice Domnul, și voi aprinde un foc în pădurile sale și va mistui toate
împrejurimile sale.
Împotriva casei împărătești a lui Iuda
221Așa zice Domnul: Pogoară‐te la casa împăratului lui Iuda și vorbește acolo cuvântul acesta 2și zi: Ascultă cuvântul
Domnului, împărat al lui Iuda, care șezi pe scaunul de domnie al lui David, tu și slujitorii tăi și poporul tău care intrați prin porțile acestea. 3Așa zice Domnul: Faceți judecată
și dreptate și scăpați pe cel prădat din mâna apăsătorului și nu nedreptățiți, nici nu asupriți
pe străinul de loc, pe orfan și pe văduvă și nu vărsați în locul acesta sânge nevinovat. 4Căci dacă veți face aceasta cu adevărat, atunci vor intra
prin porțile casei acesteia împărați care șed în locul lui David pe scaunul său de domnie, călărind în care și pe cai, — el și slujitorii lui și poporul lui. 5Dar dacă nu veți asculta cuvintele acestea, m‐am jurat pe mine însumi
, zice Domnul, că această casă va ajunge pustie. 6Căci așa zice Domnul despre casa împăratului lui Iuda: Tu îmi ești un Galaad, vârful Libanului; totuși cu adevărat te voi face o pustie și cetăți nelocuite. 7Și voi hărăzi pierzători împotriva ta, pe fiecare cu armele sale, și‐ți vor tăia cedrii cei aleși
și‐i vor
arunca în foc. 8Și multe neamuri vor trece pe dinaintea acestei cetăți și vor zice fiecare către aproapele său: De ce a făcut Domnul
astfel acestei cetăți mari? 9Atunci vor zice: Pentru că
au părăsit legământul Domnului Dumnezeului lor și s‐au închinat la alți dumnezei și le‐au slujit. 10Nu plângeți pe cel
mort și nu‐l jeliți. Dar plângeți, plângeți pe cel ce se duce
. Căci nu se va mai întoarce și nu va mai vedea țara nașterii sale. 11Căci așa zice Domnul despre Șalum
, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, care domnea în locul lui Iosia, tatăl său, care
a ieșit din locul acesta: Nu se va mai întoarce aici. 12Căci va muri în locul unde l‐au dus prins și nu va mai vedea țara aceasta. 13Vai
de cel ce își zidește casa prin nedreptate și cămările pe nedrept, care
se slujește de aproapele său fără plată și nu‐i dă plata sa; 14care zice: Îmi voi zidi o casă largă și cămări încăpătoare! și își taie ferestre; și este căptușită cu cedru și este vopsită cu roș. 15Oare vei domni tu fiindcă te întreci cu cedrul? Oare nu mânca și bea tatăl
tău și făcea judecată și dreptate? Și‐i mergea
bine. 16El judeca pricina săracului și nevoiașului și‐i mergea bine. Oare nu era aceasta a mă cunoaște? zice Domnul. 17Dar ochii
tăi și inima ta nu sunt decât la zgârcenia ta și la sângele celui nevinovat ca să‐l verse, și la apăsare și la asuprire ca s‐o facă. 18De aceea așa zice Domnul despre Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda: Nu‐l vor
plânge zicând: Vai
, fratele meu! Sau: Vai, sora mea! Nu‐l vor plânge, zicând: Vai, domnule! Sau: Vai, slava sa! 19Va
fi înmormântat cu înmormântare de măgar, târât și aruncat dincolo de porțile Ierusalimului. 20Suie‐te în Liban și strigă; ridică‐ți glasul în Basan și strigă din Abarim: căci toți iubiții tăi sunt sfărâmați. 21Am vorbit către tine în propășirea ta. Tu ai zis: Nu vreau să ascult. Aceasta a fost calea
ta din tinerețea ta, că n‐ai ascultat de glasul meu. 22Vântul va paște pe toți păstorii
tăi și iubiții
tăi vor merge în robie; cu adevărat atunci te vei rușina și vei roși pentru toată răutatea ta. 23Tu, care locuiești în Liban, care îți faci cuibul în cedri, cât de vrednic de îndurare ai să fii, când vor veni durerile asupra ta, chinul
, ca al unei femei în facere! 24Viu sunt eu, zice Domnul, chiar dacă
acest Ieconia, fiul lui Ioiachim, împăratul lui Iuda, ar fi o pecete
pe mâna mea cea dreaptă, și de acolo te‐aș smulge. 25Și te voi da
în mâna celor ce‐ți caută viața și în mâna acelora de ale căror fețe te temi, în mâna lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului, și în mâna
haldeilor. 26Și te voi arunca pe tine și pe mama ta care te‐a născut într‐o țară străină, în care nu v‐ați născut: și veți muri acolo. 27Și în țara unde își înalță sufletul ca să se întoarcă, nu se vor întoarce acolo. 28Este oare acest om, Ieconia, un vas disprețuit și sfărâmat, este el un vas
în care nu este nicio desfătare? De ce sunt asvârliți, el și sămânța lui, și sunt aruncați într‐o țară pe care n‐o cunosc? 29O, țară
34.1Mica 1.2
, țară, țară, ascultă cuvântul Domnului! 30Așa zice Domnul: Scrieți pe omul acesta fără
copii, ca un om care nu va propăși în zilele lui. Căci din sămânța lui nu va propăși niciun om care să șadă pe scaunul de domnie al lui David
și să domnească în Iuda.