Împotriva casei împărătești a lui Iuda
221Așa zice Domnul: Pogoară‐te la casa împăratului lui Iuda și vorbește acolo cuvântul acesta 2și zi: Ascultă cuvântul
Domnului, împărat al lui Iuda, care șezi pe scaunul de domnie al lui David, tu și slujitorii tăi și poporul tău care intrați prin porțile acestea. 3Așa zice Domnul: Faceți judecată
și dreptate și scăpați pe cel prădat din mâna apăsătorului și nu nedreptățiți, nici nu asupriți
pe străinul de loc, pe orfan și pe văduvă și nu vărsați în locul acesta sânge nevinovat. 4Căci dacă veți face aceasta cu adevărat, atunci vor intra
prin porțile casei acesteia împărați care șed în locul lui David pe scaunul său de domnie, călărind în care și pe cai, — el și slujitorii lui și poporul lui. 5Dar dacă nu veți asculta cuvintele acestea, m‐am jurat pe mine însumi
, zice Domnul, că această casă va ajunge pustie. 6Căci așa zice Domnul despre casa împăratului lui Iuda: Tu îmi ești un Galaad, vârful Libanului; totuși cu adevărat te voi face o pustie și cetăți nelocuite. 7Și voi hărăzi pierzători împotriva ta, pe fiecare cu armele sale, și‐ți vor tăia cedrii cei aleși
și‐i vor
arunca în foc. 8Și multe neamuri vor trece pe dinaintea acestei cetăți și vor zice fiecare către aproapele său: De ce a făcut Domnul
astfel acestei cetăți mari? 9Atunci vor zice: Pentru că
au părăsit legământul Domnului Dumnezeului lor și s‐au închinat la alți dumnezei și le‐au slujit. 10Nu plângeți pe cel
mort și nu‐l jeliți. Dar plângeți, plângeți pe cel ce se duce
. Căci nu se va mai întoarce și nu va mai vedea țara nașterii sale. 11Căci așa zice Domnul despre Șalum
, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, care domnea în locul lui Iosia, tatăl său, care
a ieșit din locul acesta: Nu se va mai întoarce aici. 12Căci va muri în locul unde l‐au dus prins și nu va mai vedea țara aceasta. 13Vai
de cel ce își zidește casa prin nedreptate și cămările pe nedrept, care
se slujește de aproapele său fără plată și nu‐i dă plata sa; 14care zice: Îmi voi zidi o casă largă și cămări încăpătoare! și își taie ferestre; și este căptușită cu cedru și este vopsită cu roș. 15Oare vei domni tu fiindcă te întreci cu cedrul? Oare nu mânca și bea tatăl
tău și făcea judecată și dreptate? Și‐i mergea
bine. 16El judeca pricina săracului și nevoiașului și‐i mergea bine. Oare nu era aceasta a mă cunoaște? zice Domnul. 17Dar ochii
tăi și inima ta nu sunt decât la zgârcenia ta și la sângele celui nevinovat ca să‐l verse, și la apăsare și la asuprire ca s‐o facă. 18De aceea așa zice Domnul despre Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda: Nu‐l vor
plânge zicând: Vai
, fratele meu! Sau: Vai, sora mea! Nu‐l vor plânge, zicând: Vai, domnule! Sau: Vai, slava sa! 19Va
fi înmormântat cu înmormântare de măgar, târât și aruncat dincolo de porțile Ierusalimului. 20Suie‐te în Liban și strigă; ridică‐ți glasul în Basan și strigă din Abarim: căci toți iubiții tăi sunt sfărâmați. 21Am vorbit către tine în propășirea ta. Tu ai zis: Nu vreau să ascult. Aceasta a fost calea
ta din tinerețea ta, că n‐ai ascultat de glasul meu. 22Vântul va paște pe toți păstorii
tăi și iubiții
tăi vor merge în robie; cu adevărat atunci te vei rușina și vei roși pentru toată răutatea ta. 23Tu, care locuiești în Liban, care îți faci cuibul în cedri, cât de vrednic de îndurare ai să fii, când vor veni durerile asupra ta, chinul
, ca al unei femei în facere! 24Viu sunt eu, zice Domnul, chiar dacă
acest Ieconia, fiul lui Ioiachim, împăratul lui Iuda, ar fi o pecete
pe mâna mea cea dreaptă, și de acolo te‐aș smulge. 25Și te voi da
în mâna celor ce‐ți caută viața și în mâna acelora de ale căror fețe te temi, în mâna lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului, și în mâna
haldeilor. 26Și te voi arunca pe tine și pe mama ta care te‐a născut într‐o țară străină, în care nu v‐ați născut: și veți muri acolo. 27Și în țara unde își înalță sufletul ca să se întoarcă, nu se vor întoarce acolo. 28Este oare acest om, Ieconia, un vas disprețuit și sfărâmat, este el un vas
în care nu este nicio desfătare? De ce sunt asvârliți, el și sămânța lui, și sunt aruncați într‐o țară pe care n‐o cunosc? 29O, țară
34.1Mica 1.2
, țară, țară, ascultă cuvântul Domnului! 30Așa zice Domnul: Scrieți pe omul acesta fără
copii, ca un om care nu va propăși în zilele lui. Căci din sămânța lui nu va propăși niciun om care să șadă pe scaunul de domnie al lui David
și să domnească în Iuda.
Împotriva păstorilor răi
231Vai de păstorii
care pierd și risipesc oile pășunii mele, zice Domnul. 2De aceea, așa zice Domnul Dumnezeul lui Israel despre păstorii care păstoresc pe poporul meu: Voi ați împrăștiat oile mele și le‐ați alungat și nu le‐ați cercetat: Iată
, voi cerceta în voi răutatea faptelor voastre, zice Domnul. 3Și voi aduna
rămășița oilor mele din toate țările unde le‐am alungat și le voi aduce iarăși la staulele lor și vor crește și se vor înmulți. 4Și voi ridica păstori
peste ele care le vor păstori. Și nu se vor mai teme, nici nu se vor înspăimânta și niciuna nu va lipsi, zice Domnul. 5Iată
11.1
40.10,11Dan. 9.24Zah. 3.8
6.12In. 1.45
vin zile, zice Domnul, când voi ridica lui David o odraslă dreaptă, și va domni ca împărat și va lucra înțelepțește și va face judecată și dreptate
32.1,18
pe pământ. 6În zilele sale Iuda
va fi mântuit și Israel va locui la adăpost
. Și acesta este numele
lui cu care se va numi: Domnul, Dreptatea noastră. 7De aceea iată, vin
zile, zice Domnul, când nu vor mai zice: Viu este Domnul care a scos pe copiii lui Israel din țara Egiptului. 8Ci: Viu este Domnul care a scos și care a adus înapoi sămânța casei lui Israel din țara de la miazănoapte și din toate țările
unde‐i alungasem; și vor locui în țara lor. 9Despre proroci: Mi se sfărâmă inima în mine, îmi tremură toate oasele
. Sunt ca un om beat și ca un om biruit de vin din pricina Domnului și din pricina cuvintelor sfințeniei lui. 10Căci țara
este plină de preacurvari; căci țara jelește din pricina blestemelor
. Pășunile
pustiei s‐au uscat și alergarea lor este răutate și puterea lor este cu nedreptate. 11Căci și prorocul
și preotul sunt nelegiuiți. Chiar și în
casa mea am aflat răutatea lor, zice Domnul. 12De aceea calea
lor va fi pentru ei ca lunecușurile în întuneric. Vor fi împinși și vor cădea pe ea. Căci voi aduce rău
asupra lor, anul cercetării lor, zice Domnul. 13Și am văzut nebunie în prorocii Samariei: au prorocit pe
Baal și au rătăcit
pe poporul meu Israel. 14Și în prorocii Ierusalimului am văzut un lucru înfricoșat: preacurvesc
și umblă în
minciună și întăresc
mâinile făcătorilor de rele încât niciunul nu se întoarce de la răutatea sa. Toți au ajuns înaintea mea ca Sodoma
și locuitorii lui ca Gomora. 15De aceea așa zice Domnul oștirilor despre proroci: Iată, îi voi hrăni cu
pelin și‐i voi adăpa cu apă de fiere. Căci de la prorocii Ierusalimului a ieșit nelegiuirea în toată țara. 16Așa zice Domnul oștirilor: N‐ascultați cuvintele prorocilor care vă prorocesc: ei vă duc la deșertăciune; vorbesc
o vedenie a inimii lor și nu din gura Domnului. 17Ei zic necurmat celor ce mă disprețuiesc: Domnul a zis: Veți avea
pace. Și zic oricui umblă în învârtoșarea inimii sale: Nu
va veni răul asupra voastră. 18Căci cine
a stat în sfatul Domnului ca să fi priceput și să fi auzit cuvântul său? Cine a luat seama la cuvantul său și l‐a auzit? 19Iată, furtuna
Domnului, furia lui iese și un vârtej puternic va învălui capul celor răi. 20Mânia
Domnului nu se va întoarce până nu va face și până nu va întări gândurile inimii sale: la sfârșitul
zilelor veți înțelege lămurit. 21Eu n‐am trimis
pe acești proroci, totuși au alergat; nu le‐am vorbit, totuși prorocesc. 22Dar dacă ar fi stat
în sfatul meu și ar fi făcut pe poporul meu să audă cuvintele mele, atunci i‐ar fi întors
de la calea lor cea rea și de la răutatea faptelor lor. 23Oare sunt eu un Dumnezeu de aproape, zice Domnul, și nu sunt un Dumnezeu de departe? 24Oare se ascunde
cineva în locuri ascunse ca să nu‐l văd? zice Domnul. Oare nu umplu
eu cerurile și pământul? zice Domnul. 25Am auzit ce zic prorocii care prorocesc minciună în numele meu, zicând: Am visat! Am visat! 26Până când va fi aceasta în inimile prorocilor care prorocesc minciuna și care sunt proroci ai înșelăciunii inimii lor? 27Ei se gândesc să facă pe poporul meu să uite numele meu prin visurile lor, pe care le spune fiecare aproapelui său: cum
8.33,34
au uitat părinții lor numele meu pentru Baal. 28Prorocul care visează să‐și spună visul; și cel ce are cuvântul meu să vorbească cuvântul meu cu credincioșie. Ce este pleava pentru grâu? zice Domnul. 29Oare nu este cuvântul meu ca un foc, zice Domnul, și ca un ciocan care sfărâmă stânca? 30De aceea, iată, eu sunt împotriva
prorocilor, zice Domnul, care fură cuvintele mele, fiecare de la aproapele său. 31Iată, eu sunt împotriva prorocilor, zice Domnul, care își iau limbile lor și zic: El a zis. 32Iată, sunt împotriva celor ce prorocesc visuri mincinoase, zice Domnul, și care le spun și rătăcesc pe poporul meu cu minciunile lor și cu lăudăroșia
lor. Și eu nu i‐am trimis, nici nu le‐am poruncit, și ei nu folosesc deloc poporului acestuia, zice Domnul. 33Și dacă poporul acesta, sau un proroc, sau un preot, te vor întreba, zicând: Care este sarcina
Domnului? Atunci le vei zice: Ce sarcină? Vă voi
lepăda, zice Domnul. 34Și prorocul și preotul și poporul care va zice: Sarcina Domnului! Voi pedepsi pe omul acela și casa lui. 35Așa să ziceți fiecare către aproapele său și fiecare către fratele său: Ce a răspuns Domnul? Și: Ce a vorbit Domnul? 36Și să nu mai pomeniți de sarcina Domnului. Căci cuvântul fiecăruia va fi sarcina sa. Căci ați sucit cuvintele Dumnezeului celui viu, ale Domnului oștirilor, Dumnezeul nostru. 37Așa să zici prorocului: Ce ți‐a răspuns Domnul? Și: Ce a vorbit Domnul? 38Dar fiindcă ziceți: Sarcina Domnului! de aceea așa zice Domnul: Fiindcă spuneți cuvântul acesta: Sarcina Domnului! și eu am trimis la voi zicând: Să nu ziceți: Sarcina Domnului! 39de aceea
iată, vă voi uita
cu desăvârșire și vă voi lepăda departe de la fața mea, pe voi și cetatea pe care v‐am dat‐o vouă și părinților voștri. 40Și voi aduce asupra voastră o
ocară veșnică și o rușine veșnică ce nu se va uita.
Cele două coșuri cu smochine
241Domnul
8.1
m‐a făcut să văd și iată două coșuri de smochine puse înaintea templului Domnului, după ce strămutase Nebucadnețar, împăratul
Babilonului, din Ierusalim pe Ieconia
fiul lui Ioiachim, împăratul lui Iuda, pe mai marii lui Iuda, pe tâmplari și pe fierari, și‐i dusese la Babilon. 2Un coș avea smochine foarte bune, ca smochinele dintâi coapte; și celălalt coș avea smochine foarte rele, care de rele ce erau nu puteau fi mâncate. 3Și Domnul mi‐a zis: Ce vezi, Ieremio? Și eu am zis: Smochine; smochinele cele bune, foarte bune; și cele rele, foarte rele, care nu pot fi mâncate de rele de sunt. 4Și cuvântul Domnului a fost către mine, zicând: 5Așa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Ca aceste smochine bune, așa voi privi pe cei strămutați din Iuda, pe care i‐am trimis din locul acesta în țara haldeilor, spre bine. 6Căci îmi voi pune ochii asupra lor spre bine și‐i voi aduce
iarăși în țara aceasta și‐i voi zidi
și nu‐i voi surpa și‐i voi sădi și nu‐i voi dezrădăcina. 7Și le voi da o inimă
36.26,27
ca să mă cunoască ei că eu sunt Domnul. Și ei îmi vor fi popor
și eu le voi fi Dumnezeu. Căci se vor întoarce la mine
cu toată inima lor. 8Și ca smochinele cele rele
care nu pot fi mâncate de rele ce sunt, așa zice Domnul, așa voi face pe Zedechia, împăratul lui Iuda, și pe mai marii lui și rămășița Ierusalimului care rămâne în țara aceasta și pe cei ce locuiesc
în țara Egiptului. 9Și îi voi da să fie
34.17
mânați încoace și încolo între toate împărățiile pământului, spre rău, ca să fie o ocară
și de pomină, de râs și de blestem,
în toate locurile unde îi voi alunga. 10Și voi trimite între ei sabia, foametea și ciuma, până vor fi nimiciți din țara pe care le‐am dat‐o lor și părinților lor.
