Împotriva păstorilor răi
231Vai de păstorii
care pierd și risipesc oile pășunii mele, zice Domnul. 2De aceea, așa zice Domnul Dumnezeul lui Israel despre păstorii care păstoresc pe poporul meu: Voi ați împrăștiat oile mele și le‐ați alungat și nu le‐ați cercetat: Iată
, voi cerceta în voi răutatea faptelor voastre, zice Domnul. 3Și voi aduna
rămășița oilor mele din toate țările unde le‐am alungat și le voi aduce iarăși la staulele lor și vor crește și se vor înmulți. 4Și voi ridica păstori
peste ele care le vor păstori. Și nu se vor mai teme, nici nu se vor înspăimânta și niciuna nu va lipsi, zice Domnul. 5Iată
11.1
40.10,11Dan. 9.24Zah. 3.8
6.12In. 1.45
vin zile, zice Domnul, când voi ridica lui David o odraslă dreaptă, și va domni ca împărat și va lucra înțelepțește și va face judecată și dreptate
32.1,18
pe pământ. 6În zilele sale Iuda
va fi mântuit și Israel va locui la adăpost
. Și acesta este numele
lui cu care se va numi: Domnul, Dreptatea noastră. 7De aceea iată, vin
zile, zice Domnul, când nu vor mai zice: Viu este Domnul care a scos pe copiii lui Israel din țara Egiptului. 8Ci: Viu este Domnul care a scos și care a adus înapoi sămânța casei lui Israel din țara de la miazănoapte și din toate țările
unde‐i alungasem; și vor locui în țara lor. 9Despre proroci: Mi se sfărâmă inima în mine, îmi tremură toate oasele
. Sunt ca un om beat și ca un om biruit de vin din pricina Domnului și din pricina cuvintelor sfințeniei lui. 10Căci țara
este plină de preacurvari; căci țara jelește din pricina blestemelor
. Pășunile
pustiei s‐au uscat și alergarea lor este răutate și puterea lor este cu nedreptate. 11Căci și prorocul
și preotul sunt nelegiuiți. Chiar și în
casa mea am aflat răutatea lor, zice Domnul. 12De aceea calea
lor va fi pentru ei ca lunecușurile în întuneric. Vor fi împinși și vor cădea pe ea. Căci voi aduce rău
asupra lor, anul cercetării lor, zice Domnul. 13Și am văzut nebunie în prorocii Samariei: au prorocit pe
Baal și au rătăcit
pe poporul meu Israel. 14Și în prorocii Ierusalimului am văzut un lucru înfricoșat: preacurvesc
și umblă în
minciună și întăresc
mâinile făcătorilor de rele încât niciunul nu se întoarce de la răutatea sa. Toți au ajuns înaintea mea ca Sodoma
și locuitorii lui ca Gomora. 15De aceea așa zice Domnul oștirilor despre proroci: Iată, îi voi hrăni cu
pelin și‐i voi adăpa cu apă de fiere. Căci de la prorocii Ierusalimului a ieșit nelegiuirea în toată țara. 16Așa zice Domnul oștirilor: N‐ascultați cuvintele prorocilor care vă prorocesc: ei vă duc la deșertăciune; vorbesc
o vedenie a inimii lor și nu din gura Domnului. 17Ei zic necurmat celor ce mă disprețuiesc: Domnul a zis: Veți avea
pace. Și zic oricui umblă în învârtoșarea inimii sale: Nu
va veni răul asupra voastră. 18Căci cine
a stat în sfatul Domnului ca să fi priceput și să fi auzit cuvântul său? Cine a luat seama la cuvantul său și l‐a auzit? 19Iată, furtuna
Domnului, furia lui iese și un vârtej puternic va învălui capul celor răi. 20Mânia
Domnului nu se va întoarce până nu va face și până nu va întări gândurile inimii sale: la sfârșitul
zilelor veți înțelege lămurit. 21Eu n‐am trimis
pe acești proroci, totuși au alergat; nu le‐am vorbit, totuși prorocesc. 22Dar dacă ar fi stat
în sfatul meu și ar fi făcut pe poporul meu să audă cuvintele mele, atunci i‐ar fi întors
de la calea lor cea rea și de la răutatea faptelor lor. 23Oare sunt eu un Dumnezeu de aproape, zice Domnul, și nu sunt un Dumnezeu de departe? 24Oare se ascunde
cineva în locuri ascunse ca să nu‐l văd? zice Domnul. Oare nu umplu
eu cerurile și pământul? zice Domnul. 25Am auzit ce zic prorocii care prorocesc minciună în numele meu, zicând: Am visat! Am visat! 26Până când va fi aceasta în inimile prorocilor care prorocesc minciuna și care sunt proroci ai înșelăciunii inimii lor? 27Ei se gândesc să facă pe poporul meu să uite numele meu prin visurile lor, pe care le spune fiecare aproapelui său: cum
8.33,34
au uitat părinții lor numele meu pentru Baal. 28Prorocul care visează să‐și spună visul; și cel ce are cuvântul meu să vorbească cuvântul meu cu credincioșie. Ce este pleava pentru grâu? zice Domnul. 29Oare nu este cuvântul meu ca un foc, zice Domnul, și ca un ciocan care sfărâmă stânca? 30De aceea, iată, eu sunt împotriva
prorocilor, zice Domnul, care fură cuvintele mele, fiecare de la aproapele său. 31Iată, eu sunt împotriva prorocilor, zice Domnul, care își iau limbile lor și zic: El a zis. 32Iată, sunt împotriva celor ce prorocesc visuri mincinoase, zice Domnul, și care le spun și rătăcesc pe poporul meu cu minciunile lor și cu lăudăroșia
lor. Și eu nu i‐am trimis, nici nu le‐am poruncit, și ei nu folosesc deloc poporului acestuia, zice Domnul. 33Și dacă poporul acesta, sau un proroc, sau un preot, te vor întreba, zicând: Care este sarcina
Domnului? Atunci le vei zice: Ce sarcină? Vă voi
lepăda, zice Domnul. 34Și prorocul și preotul și poporul care va zice: Sarcina Domnului! Voi pedepsi pe omul acela și casa lui. 35Așa să ziceți fiecare către aproapele său și fiecare către fratele său: Ce a răspuns Domnul? Și: Ce a vorbit Domnul? 36Și să nu mai pomeniți de sarcina Domnului. Căci cuvântul fiecăruia va fi sarcina sa. Căci ați sucit cuvintele Dumnezeului celui viu, ale Domnului oștirilor, Dumnezeul nostru. 37Așa să zici prorocului: Ce ți‐a răspuns Domnul? Și: Ce a vorbit Domnul? 38Dar fiindcă ziceți: Sarcina Domnului! de aceea așa zice Domnul: Fiindcă spuneți cuvântul acesta: Sarcina Domnului! și eu am trimis la voi zicând: Să nu ziceți: Sarcina Domnului! 39de aceea
iată, vă voi uita
cu desăvârșire și vă voi lepăda departe de la fața mea, pe voi și cetatea pe care v‐am dat‐o vouă și părinților voștri. 40Și voi aduce asupra voastră o
ocară veșnică și o rușine veșnică ce nu se va uita.
Cele două coșuri cu smochine
241Domnul
8.1
m‐a făcut să văd și iată două coșuri de smochine puse înaintea templului Domnului, după ce strămutase Nebucadnețar, împăratul
Babilonului, din Ierusalim pe Ieconia
fiul lui Ioiachim, împăratul lui Iuda, pe mai marii lui Iuda, pe tâmplari și pe fierari, și‐i dusese la Babilon. 2Un coș avea smochine foarte bune, ca smochinele dintâi coapte; și celălalt coș avea smochine foarte rele, care de rele ce erau nu puteau fi mâncate. 3Și Domnul mi‐a zis: Ce vezi, Ieremio? Și eu am zis: Smochine; smochinele cele bune, foarte bune; și cele rele, foarte rele, care nu pot fi mâncate de rele de sunt. 4Și cuvântul Domnului a fost către mine, zicând: 5Așa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Ca aceste smochine bune, așa voi privi pe cei strămutați din Iuda, pe care i‐am trimis din locul acesta în țara haldeilor, spre bine. 6Căci îmi voi pune ochii asupra lor spre bine și‐i voi aduce
iarăși în țara aceasta și‐i voi zidi
și nu‐i voi surpa și‐i voi sădi și nu‐i voi dezrădăcina. 7Și le voi da o inimă
36.26,27
ca să mă cunoască ei că eu sunt Domnul. Și ei îmi vor fi popor
și eu le voi fi Dumnezeu. Căci se vor întoarce la mine
cu toată inima lor. 8Și ca smochinele cele rele
care nu pot fi mâncate de rele ce sunt, așa zice Domnul, așa voi face pe Zedechia, împăratul lui Iuda, și pe mai marii lui și rămășița Ierusalimului care rămâne în țara aceasta și pe cei ce locuiesc
în țara Egiptului. 9Și îi voi da să fie
34.17
mânați încoace și încolo între toate împărățiile pământului, spre rău, ca să fie o ocară
și de pomină, de râs și de blestem,
în toate locurile unde îi voi alunga. 10Și voi trimite între ei sabia, foametea și ciuma, până vor fi nimiciți din țara pe care le‐am dat‐o lor și părinților lor.
Despre prinsoarea de șaptezeci ani
251Cuvântul care a fost către Ieremia despre tot poporul lui Iuda, în anul al patrulea
al lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, care a fost anul întâi al lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului, 2pe care l‐a vorbit Ieremia prorocul către tot poporul lui Iuda și către toți locuitorii Ierusalimului, zicând: 3Din anul
al treisprezecelea al lui Iosia, fiul lui Amon, împăratul lui Iuda, până în ziua aceasta, acești douăzeci și trei de ani, cuvântul Domnului a fost către mine și v‐am vorbit, sculându‐mă de dimineață și vorbind, dar n‐ați
ascultat. 4Și Domnul a trimis la voi pe toți slujitorii săi, pe proroci, sculându‐se de dimineață
și trimițând; dar n‐ați ascultat, nici nu v‐ați plecat urechea ca să auziți, 5când ziceau ei: Întoarceți‐vă fiecare
de la calea sa cea rea și de la răutatea faptelor voastre și locuiți în țara pe care v‐a dat‐o Domnul vouă și părinților voștri din veci și pe veci. 6Și nu mergeți după alți dumnezei ca să le slujiți și să vă închinați lor; și nu mă întărâtați prin lucrul mâinilor voastre și nu vă voi face niciun rău. 7Dar n‐ați ascultat de mine, zice Domnul, și m‐ați întărâtat
cu lucrul mâinilor voastre, spre paguba voastră. 8De aceea, așa zice Domnul oștirilor: Fiindcă n‐ați ascultat de cuvintele mele, 9iată, voi trimite și voi lua toate
familiile de la miazănoapte, zice Domnul, și voi trimite la Nebucadnețar, împăratul Babilonului, robul
meu, și le voi aduce împotriva țării acesteia și împotriva locuitorilor ei și împotriva tuturor neamurilor acestora de jur împrejur; și le voi nimici și le voi face de mirare și de șuierat și pustiiri
veșnice. 10Și voi face să se piardă de la ei glasul bucuriei
și glasul veseliei, glasul de mire și glasul de mireasă, vuietul pietrelor de moară
și lumina de candelă. 11Și toată țara aceasta va ajunge o pustie, o mirare, și neamurile acestea vor sluji împăratului Babilonului șaptezeci de ani. 12Și va fi așa: la împlinirea
celor șaptezeci de ani voi pedepsi pe împăratul Babilonului și pe neamul acela, zice Domnul, pentru nelegiuirea lor; și pe țara haldeilor; și o voi face pustietăți
14.23
21.147.1
veșnice. 13Și voi aduce asupra țării aceleia toate cuvintele mele pe care le‐am rostit împotriva ei, tot ce este scris în cartea aceasta, pe care a prorocit‐o Ieremia împotriva tuturor neamurilor. 14Căci
multe neamuri și împărați
mari vor face robi
și din ei; și le voi răsplăti
după faptele lor și după lucrul mâinilor lor. 15Căci așa mi‐a zis Domnul Dumnezeul lui Israel: Ia
acest potir de vin al mâniei din mâna mea și adapă cu el pe toate neamurile la care te voi trimite. 16Și vor bea
și vor fi amețite și vor înnebuni de sabia pe care o voi trimite între ele. 17Atunci am luat potirul din mâna Domnului și am adăpat toate neamurile la care m‐a trimis Domnul: 18adică Ierusalimul și cetățile lui Iuda și pe împărații lui și pe mai marii lui, ca să‐i facă pustii,
o mirare, o fluierare și un blestem,
ca astăzi, 19pe Faraon
, împăratul Egiptului, și pe slujitorii lui și pe mai marii lui și pe tot poporul său; 20și pe tot poporul cel amestecat
și pe toți împărații țării Uț
și pe toți împărații
țării filistenilor și Ascalonul și Gaza și Ecronul și rămășița
Asdodului; 21Edomul
și Moabul
și pe copiii lui Amon
; 22și pe toți împărații Tirului
și pe toți împărații Sidonului și pe împărații ostroavelor care sunt dincolo de mare
; 23Dedanul
și Tema și Buzul și pe toți cei ce au laturile părului tăiate; 24și pe toți împărații Arabiei
și pe toți împărații poporului amestecat
care locuiesc în pustie; 25și pe toți împărații Zimrei, și pe toți împărații Elamului
, și pe toți împărații mezilor; 26și pe toți împărații
de la miazănoapte, departe și aproape, unul cu altul; și pe toate împărățiile țărilor care sunt pe fața pământului; și împăratul Șeșacului
va bea după ei. 27Și le vei zice: Așa zice Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: Beți
și îmbătați‐vă
63.6
și vărsați și cădeți și nu vă mai sculați de sabia pe care o voi trimite între voi. 28Și va fi așa: dacă nu vor voi să ia potirul din mâna ta ca să bea, atunci să le zici: Așa zice Domnul oștirilor: Veți bea negreșit. 29Căci iată, eu încep
să aduc răul asupra cetății
care se numește după numele meu, și să fiți voi oare cu totul nepedepsiți? Nu veți fi nepedepsiți: căci eu voi chema
sabia asupra tuturor locuitorilor pământului, zice Domnul oștirilor: 30Și tu prorocește‐le toate cuvintele acestea și zi‐le: Domnul va răcni
din înălțime și va face să răsune glasul lui din locuința lui
cea sfântă; va răcni puternic împotriva staulului
său, va da un chiot
ca cei ce calcă în teasc, împotriva tuturor locuitorilor pământului. 31Vuietul va veni până la marginea pământului; căci Domnul se socotește cu
neamurile, va intra
la judecată cu orice carne; pe cei răi îi va da sabiei, zice Domnul. 32Așa zice Domnul oștirilor: Iată, răul va ieși de la neam la neam și o furtună
mare se va ridica de la marginile pământului. 33Și în ziua aceea cei uciși
de Domnul vor fi de la o margine a pământului până la cealaltă margine a pământului: nu vor fi plânși
, nici strânși
, nici înmormântați: vor fi gunoi pe fața ogorului. 34Urlați
, păstorilor, și strigați! Și tăvăliți‐vă, voi cei măreți ai turmei! Căci s‐au împlinit zilele junghierii voastre și ale împrăștierii voastre și veți cădea ca un vas de preț. 35Și se va pierde fuga de la păstori și scăparea de la cei măreți ai turmei. 36Un glas de strigare al păstorului și un urlet al celor măreți ai turmei! Căci Domnul pustiește pășunea lor 37și staulele cele pașnice amuțesc de aprinderea mâniei Domnului. 38El și‐a părăsit tufarul
ca un leu, căci țara lor a ajuns o pustietate înaintea furiei apăsătoare și înaintea aprinderii mâniei sale.