Cele două coșuri cu smochine
241Domnul
8.1
m‐a făcut să văd și iată două coșuri de smochine puse înaintea templului Domnului, după ce strămutase Nebucadnețar, împăratul
Babilonului, din Ierusalim pe Ieconia
fiul lui Ioiachim, împăratul lui Iuda, pe mai marii lui Iuda, pe tâmplari și pe fierari, și‐i dusese la Babilon. 2Un coș avea smochine foarte bune, ca smochinele dintâi coapte; și celălalt coș avea smochine foarte rele, care de rele ce erau nu puteau fi mâncate. 3Și Domnul mi‐a zis: Ce vezi, Ieremio? Și eu am zis: Smochine; smochinele cele bune, foarte bune; și cele rele, foarte rele, care nu pot fi mâncate de rele de sunt. 4Și cuvântul Domnului a fost către mine, zicând: 5Așa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Ca aceste smochine bune, așa voi privi pe cei strămutați din Iuda, pe care i‐am trimis din locul acesta în țara haldeilor, spre bine. 6Căci îmi voi pune ochii asupra lor spre bine și‐i voi aduce
iarăși în țara aceasta și‐i voi zidi
și nu‐i voi surpa și‐i voi sădi și nu‐i voi dezrădăcina. 7Și le voi da o inimă
36.26,27
ca să mă cunoască ei că eu sunt Domnul. Și ei îmi vor fi popor
și eu le voi fi Dumnezeu. Căci se vor întoarce la mine
cu toată inima lor. 8Și ca smochinele cele rele
care nu pot fi mâncate de rele ce sunt, așa zice Domnul, așa voi face pe Zedechia, împăratul lui Iuda, și pe mai marii lui și rămășița Ierusalimului care rămâne în țara aceasta și pe cei ce locuiesc
în țara Egiptului. 9Și îi voi da să fie
34.17
mânați încoace și încolo între toate împărățiile pământului, spre rău, ca să fie o ocară
și de pomină, de râs și de blestem,
în toate locurile unde îi voi alunga. 10Și voi trimite între ei sabia, foametea și ciuma, până vor fi nimiciți din țara pe care le‐am dat‐o lor și părinților lor.