Cele două coșuri cu smochine
241Domnul
8.1
m‐a făcut să văd și iată două coșuri de smochine puse înaintea templului Domnului, după ce strămutase Nebucadnețar, împăratul
Babilonului, din Ierusalim pe Ieconia
fiul lui Ioiachim, împăratul lui Iuda, pe mai marii lui Iuda, pe tâmplari și pe fierari, și‐i dusese la Babilon. 2Un coș avea smochine foarte bune, ca smochinele dintâi coapte; și celălalt coș avea smochine foarte rele, care de rele ce erau nu puteau fi mâncate. 3Și Domnul mi‐a zis: Ce vezi, Ieremio? Și eu am zis: Smochine; smochinele cele bune, foarte bune; și cele rele, foarte rele, care nu pot fi mâncate de rele de sunt. 4Și cuvântul Domnului a fost către mine, zicând: 5Așa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Ca aceste smochine bune, așa voi privi pe cei strămutați din Iuda, pe care i‐am trimis din locul acesta în țara haldeilor, spre bine. 6Căci îmi voi pune ochii asupra lor spre bine și‐i voi aduce
iarăși în țara aceasta și‐i voi zidi
și nu‐i voi surpa și‐i voi sădi și nu‐i voi dezrădăcina. 7Și le voi da o inimă
36.26,27
ca să mă cunoască ei că eu sunt Domnul. Și ei îmi vor fi popor
și eu le voi fi Dumnezeu. Căci se vor întoarce la mine
cu toată inima lor. 8Și ca smochinele cele rele
care nu pot fi mâncate de rele ce sunt, așa zice Domnul, așa voi face pe Zedechia, împăratul lui Iuda, și pe mai marii lui și rămășița Ierusalimului care rămâne în țara aceasta și pe cei ce locuiesc
în țara Egiptului. 9Și îi voi da să fie
34.17
mânați încoace și încolo între toate împărățiile pământului, spre rău, ca să fie o ocară
și de pomină, de râs și de blestem,
în toate locurile unde îi voi alunga. 10Și voi trimite între ei sabia, foametea și ciuma, până vor fi nimiciți din țara pe care le‐am dat‐o lor și părinților lor.
Despre prinsoarea de șaptezeci ani
251Cuvântul care a fost către Ieremia despre tot poporul lui Iuda, în anul al patrulea
al lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, care a fost anul întâi al lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului, 2pe care l‐a vorbit Ieremia prorocul către tot poporul lui Iuda și către toți locuitorii Ierusalimului, zicând: 3Din anul
al treisprezecelea al lui Iosia, fiul lui Amon, împăratul lui Iuda, până în ziua aceasta, acești douăzeci și trei de ani, cuvântul Domnului a fost către mine și v‐am vorbit, sculându‐mă de dimineață și vorbind, dar n‐ați
ascultat. 4Și Domnul a trimis la voi pe toți slujitorii săi, pe proroci, sculându‐se de dimineață
și trimițând; dar n‐ați ascultat, nici nu v‐ați plecat urechea ca să auziți, 5când ziceau ei: Întoarceți‐vă fiecare
de la calea sa cea rea și de la răutatea faptelor voastre și locuiți în țara pe care v‐a dat‐o Domnul vouă și părinților voștri din veci și pe veci. 6Și nu mergeți după alți dumnezei ca să le slujiți și să vă închinați lor; și nu mă întărâtați prin lucrul mâinilor voastre și nu vă voi face niciun rău. 7Dar n‐ați ascultat de mine, zice Domnul, și m‐ați întărâtat
cu lucrul mâinilor voastre, spre paguba voastră. 8De aceea, așa zice Domnul oștirilor: Fiindcă n‐ați ascultat de cuvintele mele, 9iată, voi trimite și voi lua toate
familiile de la miazănoapte, zice Domnul, și voi trimite la Nebucadnețar, împăratul Babilonului, robul
meu, și le voi aduce împotriva țării acesteia și împotriva locuitorilor ei și împotriva tuturor neamurilor acestora de jur împrejur; și le voi nimici și le voi face de mirare și de șuierat și pustiiri
veșnice. 10Și voi face să se piardă de la ei glasul bucuriei
și glasul veseliei, glasul de mire și glasul de mireasă, vuietul pietrelor de moară
și lumina de candelă. 11Și toată țara aceasta va ajunge o pustie, o mirare, și neamurile acestea vor sluji împăratului Babilonului șaptezeci de ani. 12Și va fi așa: la împlinirea
celor șaptezeci de ani voi pedepsi pe împăratul Babilonului și pe neamul acela, zice Domnul, pentru nelegiuirea lor; și pe țara haldeilor; și o voi face pustietăți
14.23
21.147.1
veșnice. 13Și voi aduce asupra țării aceleia toate cuvintele mele pe care le‐am rostit împotriva ei, tot ce este scris în cartea aceasta, pe care a prorocit‐o Ieremia împotriva tuturor neamurilor. 14Căci
multe neamuri și împărați
mari vor face robi
și din ei; și le voi răsplăti
după faptele lor și după lucrul mâinilor lor. 15Căci așa mi‐a zis Domnul Dumnezeul lui Israel: Ia
acest potir de vin al mâniei din mâna mea și adapă cu el pe toate neamurile la care te voi trimite. 16Și vor bea
și vor fi amețite și vor înnebuni de sabia pe care o voi trimite între ele. 17Atunci am luat potirul din mâna Domnului și am adăpat toate neamurile la care m‐a trimis Domnul: 18adică Ierusalimul și cetățile lui Iuda și pe împărații lui și pe mai marii lui, ca să‐i facă pustii,
o mirare, o fluierare și un blestem,
ca astăzi, 19pe Faraon
, împăratul Egiptului, și pe slujitorii lui și pe mai marii lui și pe tot poporul său; 20și pe tot poporul cel amestecat
și pe toți împărații țării Uț
și pe toți împărații
țării filistenilor și Ascalonul și Gaza și Ecronul și rămășița
Asdodului; 21Edomul
și Moabul
și pe copiii lui Amon
; 22și pe toți împărații Tirului
și pe toți împărații Sidonului și pe împărații ostroavelor care sunt dincolo de mare
; 23Dedanul
și Tema și Buzul și pe toți cei ce au laturile părului tăiate; 24și pe toți împărații Arabiei
și pe toți împărații poporului amestecat
care locuiesc în pustie; 25și pe toți împărații Zimrei, și pe toți împărații Elamului
, și pe toți împărații mezilor; 26și pe toți împărații
de la miazănoapte, departe și aproape, unul cu altul; și pe toate împărățiile țărilor care sunt pe fața pământului; și împăratul Șeșacului
va bea după ei. 27Și le vei zice: Așa zice Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: Beți
și îmbătați‐vă
63.6
și vărsați și cădeți și nu vă mai sculați de sabia pe care o voi trimite între voi. 28Și va fi așa: dacă nu vor voi să ia potirul din mâna ta ca să bea, atunci să le zici: Așa zice Domnul oștirilor: Veți bea negreșit. 29Căci iată, eu încep
să aduc răul asupra cetății
care se numește după numele meu, și să fiți voi oare cu totul nepedepsiți? Nu veți fi nepedepsiți: căci eu voi chema
sabia asupra tuturor locuitorilor pământului, zice Domnul oștirilor: 30Și tu prorocește‐le toate cuvintele acestea și zi‐le: Domnul va răcni
din înălțime și va face să răsune glasul lui din locuința lui
cea sfântă; va răcni puternic împotriva staulului
său, va da un chiot
ca cei ce calcă în teasc, împotriva tuturor locuitorilor pământului. 31Vuietul va veni până la marginea pământului; căci Domnul se socotește cu
neamurile, va intra
la judecată cu orice carne; pe cei răi îi va da sabiei, zice Domnul. 32Așa zice Domnul oștirilor: Iată, răul va ieși de la neam la neam și o furtună
mare se va ridica de la marginile pământului. 33Și în ziua aceea cei uciși
de Domnul vor fi de la o margine a pământului până la cealaltă margine a pământului: nu vor fi plânși
, nici strânși
, nici înmormântați: vor fi gunoi pe fața ogorului. 34Urlați
, păstorilor, și strigați! Și tăvăliți‐vă, voi cei măreți ai turmei! Căci s‐au împlinit zilele junghierii voastre și ale împrăștierii voastre și veți cădea ca un vas de preț. 35Și se va pierde fuga de la păstori și scăparea de la cei măreți ai turmei. 36Un glas de strigare al păstorului și un urlet al celor măreți ai turmei! Căci Domnul pustiește pășunea lor 37și staulele cele pașnice amuțesc de aprinderea mâniei Domnului. 38El și‐a părăsit tufarul
ca un leu, căci țara lor a ajuns o pustietate înaintea furiei apăsătoare și înaintea aprinderii mâniei sale.
Dărâmarea Ierusalimului și a Templului
261La începutul domniei lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, cuvântul acesta a fost de la Domnul, zicând: 2Așa zice Domnul: Stai în curtea
casei Domnului și vorbește tuturor cetăților lui Iuda care vin să se închine în casa Domnului toate cuvintele
pe care ți le voi porunci să le vorbești lor; nu lăsa
niciun cuvânt. 3Poate
că vor auzi și se vor întoarce fiecare de la calea sa cea rea, și mă voi căi
de răul pe care am de gând să li‐l fac pentru răutatea faptelor lor. 4Și să le zici: Așa zice Domnul: Dacă nu mă
veți asculta ca să umblați în legea mea pe care v‐am pus‐o înainte, 5ca să ascultați de cuvintele slujitorilor mei, prorocii, pe care i‐am trimis
la voi, sculându‐mă de dimineață și trimițându‐i, dar n‐ați ascultat, 6voi face casa aceasta ca Silo
, și cetatea aceasta o voi face un blestem
tuturor neamurilor pământului. 7Și preoții și prorocii și tot poporul au auzit pe Ieremia vorbind cuvintele acestea în casa Domnului. 8Și a fost așa: Ieremia a încetat de vorbit tot ce‐i poruncise Domnul să vorbească la tot poporul și preoții și prorocii și tot poporul l‐a prins, zicând: Vei muri. 9Pentru ce ai prorocit în numele Domnului, zicând: Casa aceasta va fi ca Silo și cetatea aceasta va fi pustiită, fără locuitor? Și tot poporul s‐a adunat împotriva lui Ieremia în casa Domnului. 10Și mai marii lui Iuda au auzit aceste lucruri și s‐au suit din casa împăratului la casa Domnului și au șezut la intrarea porții celei noi a casei Domnului. 11Și preoții și prorocii au vorbit către mai mari și către tot poporul, zicând: Omul acesta este vrednic de moarte căci
a prorocit împotriva cetății acesteia, cum ați auzit voi cu urechile voastre. 12Atunci Ieremia a vorbit către toți mai marii și către tot poporul, zicând: Domnul m‐a trimis să prorocesc împotriva casei acesteia și împotriva cetății acesteia toate cuvintele pe care le‐ați auzit. 13Și acum îndreptați‐vă
căile și faptele și ascultați de glasul Domnului Dumnezeului vostru; și Domnul se va căi
de răul pe care l‐a rostit împotriva voastră. 14Dar eu, iată, eu sunt
în mâna voastră; faceți cu mine cum este bine și drept în ochii voștri. 15Numai să știți negreșit că dacă mă veți omorî, veți aduce sânge nevinovat asupra voastră și asupra cetății acesteia și asupra locuitorilor ei; căci cu adevărat Domnul m‐a trimis la voi ca să vorbesc toate cuvintele acestea în urechile voastre. 16Atunci mai marii și tot poporul au zis către preoți și către proroci: Omul acesta nu este vrednic de moarte, căci ne‐a vorbit în numele Domnului Dumnezeului nostru. 17Și unii din bătrânii țării s‐au ridicat
și au vorbit către toată obștea poporului, zicând: 18Mica
, Moraștitul, a prorocit în zilele lui Ezechia, împăratul lui Iuda, și a vorbit către tot poporul lui Iuda, zicând: Așa zice Domnul oștirilor: Sionul
va fi arat ca un ogor și Ierusalimul va ajunge grămezi de pietre și muntele Casei ca locurile înalte ale unei păduri. 19Oare l‐a omorât Ezechia, împăratul lui Iuda, și tot Iuda? Oare nu s‐a temut
el de Domnul și a cerut bunăvoința Domnului și Domnul s‐a căit
de răul pe care‐l rostise împotriva lor? Și noi
am face un rău mare împotriva sufletelor noastre. 20Și a mai fost un om care a prorocit în numele Domnului: Urie, fiul lui Șemaia, din Chiriat‐Iearim; și el a prorocit împotriva cetății acesteia și împotriva țării acesteia, după toate cuvintele lui Ieremia. 21Și împăratul Ioiachim și toți vitejii lui și toți mai marii au auzit cuvintele lui și împăratul a căutat să‐l omoare; dar Urie a auzit și s‐a temut și a fugit și s‐a dus în Egipt. 22Și împăratul Ioiachim a trimis oameni în Egipt: pe Elnatan, fiul lui Acbor, și pe niște bărbați cu el, în Egipt. 23Și ei au scos pe Urie din Egipt și l‐au adus la împăratul Ioiachim și el l‐a ucis cu sabia și i‐a aruncat trupul său mort în mormintele copiilor poporului. 24Dar mâna
lui Ahicam, fiul lui Șafan, a fost cu Ieremia ca să nu‐l dea în mâna poporului ca să‐l omoare.
