Dărâmarea Ierusalimului și a Templului
261La începutul domniei lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, cuvântul acesta a fost de la Domnul, zicând: 2Așa zice Domnul: Stai în curtea
casei Domnului și vorbește tuturor cetăților lui Iuda care vin să se închine în casa Domnului toate cuvintele
pe care ți le voi porunci să le vorbești lor; nu lăsa
niciun cuvânt. 3Poate
că vor auzi și se vor întoarce fiecare de la calea sa cea rea, și mă voi căi
Iona 3.8,9
de răul pe care am de gând să li‐l fac pentru răutatea faptelor lor. 4Și să le zici: Așa zice Domnul: Dacă nu mă
veți asculta ca să umblați în legea mea pe care v‐am pus‐o înainte, 5ca să ascultați de cuvintele slujitorilor mei, prorocii, pe care i‐am trimis
11.7
25.3,4
la voi, sculându‐mă de dimineață și trimițându‐i, dar n‐ați ascultat, 6voi face casa aceasta ca Silo
, și cetatea aceasta o voi face un blestem
tuturor neamurilor pământului. 7Și preoții și prorocii și tot poporul au auzit pe Ieremia vorbind cuvintele acestea în casa Domnului. 8Și a fost așa: Ieremia a încetat de vorbit tot ce‐i poruncise Domnul să vorbească la tot poporul și preoții și prorocii și tot poporul l‐a prins, zicând: Vei muri. 9Pentru ce ai prorocit în numele Domnului, zicând: Casa aceasta va fi ca Silo și cetatea aceasta va fi pustiită, fără locuitor? Și tot poporul s‐a adunat împotriva lui Ieremia în casa Domnului. 10Și mai marii lui Iuda au auzit aceste lucruri și s‐au suit din casa împăratului la casa Domnului și au șezut la intrarea porții celei noi a casei Domnului. 11Și preoții și prorocii au vorbit către mai mari și către tot poporul, zicând: Omul acesta este vrednic de moarte căci
a prorocit împotriva cetății acesteia, cum ați auzit voi cu urechile voastre. 12Atunci Ieremia a vorbit către toți mai marii și către tot poporul, zicând: Domnul m‐a trimis să prorocesc împotriva casei acesteia și împotriva cetății acesteia toate cuvintele pe care le‐ați auzit. 13Și acum îndreptați‐vă
căile și faptele și ascultați de glasul Domnului Dumnezeului vostru; și Domnul se va căi
de răul pe care l‐a rostit împotriva voastră. 14Dar eu, iată, eu sunt
în mâna voastră; faceți cu mine cum este bine și drept în ochii voștri. 15Numai să știți negreșit că dacă mă veți omorî, veți aduce sânge nevinovat asupra voastră și asupra cetății acesteia și asupra locuitorilor ei; căci cu adevărat Domnul m‐a trimis la voi ca să vorbesc toate cuvintele acestea în urechile voastre. 16Atunci mai marii și tot poporul au zis către preoți și către proroci: Omul acesta nu este vrednic de moarte, căci ne‐a vorbit în numele Domnului Dumnezeului nostru. 17Și unii din bătrânii țării s‐au ridicat
și au vorbit către toată obștea poporului, zicând: 18Mica
, Moraștitul, a prorocit în zilele lui Ezechia, împăratul lui Iuda, și a vorbit către tot poporul lui Iuda, zicând: Așa zice Domnul oștirilor: Sionul
va fi arat ca un ogor și Ierusalimul va ajunge grămezi de pietre și muntele Casei ca locurile înalte ale unei păduri. 19Oare l‐a omorât Ezechia, împăratul lui Iuda, și tot Iuda? Oare nu s‐a temut
el de Domnul și a cerut bunăvoința Domnului și Domnul s‐a căit
de răul pe care‐l rostise împotriva lor? Și noi
am face un rău mare împotriva sufletelor noastre. 20Și a mai fost un om care a prorocit în numele Domnului: Urie, fiul lui Șemaia, din Chiriat‐Iearim; și el a prorocit împotriva cetății acesteia și împotriva țării acesteia, după toate cuvintele lui Ieremia. 21Și împăratul Ioiachim și toți vitejii lui și toți mai marii au auzit cuvintele lui și împăratul a căutat să‐l omoare; dar Urie a auzit și s‐a temut și a fugit și s‐a dus în Egipt. 22Și împăratul Ioiachim a trimis oameni în Egipt: pe Elnatan, fiul lui Acbor, și pe niște bărbați cu el, în Egipt. 23Și ei au scos pe Urie din Egipt și l‐au adus la împăratul Ioiachim și el l‐a ucis cu sabia și i‐a aruncat trupul său mort în mormintele copiilor poporului. 24Dar mâna
lui Ahicam, fiul lui Șafan, a fost cu Ieremia ca să nu‐l dea în mâna poporului ca să‐l omoare.