Proorocia împotriva lui Hanania
281Și a fost așa: în acelaș
an, la începutul domniei lui Zedechia, împăratul lui Iuda, în anul al patrulea, în luna a cincea, Hanania, fiul lui Azur, prorocul care era în Gabaon, mi‐a vorbit în casa Domnului, înaintea preoților și întregului popor, zicând: 2Așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel, zicând: Am sfărâmat jugul
împăratului Babilonului. 3Încă doi
ani de zile și voi aduce îndărăt în locul acesta toate vasele casei Domnului pe care le‐a luat Nebucadnețar, împăratul Babilonului, din locul acesta și le‐a dus la Babilon. 4Și voi aduce îndărăt în locul acesta pe Ieconia, fiul lui Ioiachim, împăratul lui Iuda, și pe toți prinșii lui Iuda care s‐au dus în Babilon, zice Domnul, căci voi sfărâma jugul împăratului Babilonului. 5Și Ieremia, prorocul, a vorbit prorocului Hanania, înaintea preoților și înaintea întregului popor, care stăteau în casa Domnului. 6Și Ieremia prorocul a zis: Amin
. Așa să facă Domnul. Domnul să împlinească cuvintele tale pe care le‐ai prorocit, ca să aducă îndărăt din Babilon în locul acesta vasele casei Domnului și pe toți cei strămutați. 7Dar, rogu‐te, ascultă cuvântul acesta pe care‐l vorbesc în urechile tale și în urechile întregului popor: 8Prorocii care au fost înainte de mine și înainte de tine din vechime au prorocit și ei împotriva multor țări și împotriva multor împărății mari, despre război și despre rău și despre ciumă. 9Prorocul
care prorocește de pace, când cuvântul prorocului se va întâmpla, atunci prorocul va fi cunoscut că în adevăr Domnul l‐a trimis. 10Atunci Hanania, prorocul, a luat jugul
de pe grumazul prorocului Ieremia și l‐a sfărâmat. 11Și Hanania a vorbit înaintea întregului popor, zicând: Așa zice Domnul: Încă doi ani de zile și așa voi sfărâma jugul lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului, de pe
grumazul tuturor neamurilor. Și prorocul Ieremia s‐a dus pe calea sa. 12Și cuvântul Domnului a fost către Ieremia după ce sfărâmase Hanania, prorocul, jugul de pe grumazul prorocului Ieremia, zicând: 13Du‐te și spune lui Hanania, zicând: Așa zice Domnul: Tu ai sfărâmat jugul de lemn: și în locul lui ai făcut juguri de fier. 14Căci așa zice Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: Am pus un jug de fier
pe grumazul tuturor acestor neamuri ca să slujească lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului; și‐i vor sluji: și i‐am dat
și fiarele câmpului. 15Atunci Ieremia, prorocul, a zis lui Hanania, prorocul: Ascultă, rogu‐te, Hanania: Nu te‐a trimis Domnul, ci tu
faci pe poporul acesta să se încreadă în minciună. 16De aceea așa zice Domnul: Iată, te voi arunca de pe fața pământului: anul acesta vei muri, căci ai vorbit răscoală
împotriva Domnului. 17Și prorocul Hanania a murit în anul acela, în luna a șaptea.
Scrisoare către prinșii de război
291Și acestea sunt cuvintele scrisorii pe care a trimis‐o Ieremia, prorocul, din Ierusalim către rămășița bătrânilor strămutați și către preoții și către prorocii și către tot poporul pe care îl luase prins Nebucadnețar din Ierusalim în Babilon: 2(după ce Ieconia
, împăratul și împărăteasa și famenii și mai marii lui Iuda și ai Ierusalimului, și meșteșugarii și fierarii plecaseră din Ierusalim:) 3prin mâna lui Eleasa, fiul lui Șafan, și Ghemaria, fiul lui Hilchia (pe care Zedechia, împăratul lui Iuda, îi trimisese în Babilon la Nebucadnețar, împăratul Babilonului), zicând: 4Așa zice Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel, către toți cei prinși pe care i‐am strămutat din Ierusalim în Babilon: 5Zidiți
case și locuiți în ele și sădiți grădini și mâncați‐le rodul. 6Luați neveste și nașteți fii și fete și luați neveste pentru fiii voștri și dați pe fetele voastre după bărbați ca să nască fii și fete și înmulțiți‐vă acolo și nu vă împuținați. 7Și căutați pacea cetății în care v‐am strămutat și rugați‐vă
Domnului pentru ea, căci în pacea ei veți avea pace. 8Căci așa zice Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: Să nu vă înșele
prorocii voștri care sunt în mijlocul vostru și ghicitorii voștri și nu ascultați de visurile voastre pe care le faceți să se viseze. 9Căci ei
vă prorocesc minciună în numele meu: eu nu i‐am trimis, zice Domnul. 10Căci așa zice Domnul: După ce se vor împlini șaptezeci
de ani pentru Babilon, vă voi cerceta și voi împlini față de voi cuvântul meu cel bun, făcându‐vă să vă întoarceți în locul acesta. 11Căci eu cunosc, zice Domnul, gândurile pe care le gândesc eu pentru voi, gânduri de pace și nu de rău, ca să vă dau un sfârșit și o nădejde. 12Și mă veți chema
și veți merge și vă veți ruga mie și vă voi asculta. 13Și mă veți
căuta și mă veți afla, căci mă veți căuta din toată
inima voastră, 14și voi fi
46.1Is. 55.6
aflat de voi, zice Domnul. Și voi întoarce robia voastră și vă voi aduna
din toate neamurile și din toate locurile unde v‐am alungat, zice Domnul; și vă voi aduce iarăși în locul de unde v‐am strămutat. 15Pentru că ați zis: Domnul ne‐a sculat proroci în Babilon: 16Căci așa zice Domnul despre împăratul care șade pe scaunul de domnie al lui David și despre tot poporul care locuiește în cetatea aceasta, frații voștri care n‐au mers cu voi în robie: 17Așa zice Domnul oștirilor: Iată, voi trimite împotriva lor sabia
, foametea și ciuma și‐i voi face ca smochinele
stricate care, de rele ce sunt, nu pot fi mâncate. 18Și‐i voi urmări
34.17
cu sabie, cu foamete și cu ciumă; și‐i voi da să fie izgoniți încoace și încolo în toate împărățiile pământului, ca să fie de blestem
și de groază și de fluierare și de ocară între toate neamurile unde îi voi alunga; 19pentru că n‐au ascultat de cuvintele mele, zice Domnul, cu care am trimis
la ei pe slujitorii mei, prorocii, sculându‐mă de dimineață și trimițându‐i; și n‐ați ascultat, zice Domnul. 20Ascultați deci cuvântul Domnului, voi, toți cei strămutați, pe care i‐am trimis din Ierusalim la Babilon: 21Așa zice Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel, despre Ahab, fiul lui Colaia, și despre Zedechia, fiul lui Maaseia, care vă prorocesc minciună în numele meu: Iată, îi voi da în mâna lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului, și‐i va lovi înaintea ochilor voștri. 22Și din ei se va face un blestem
de toți cei strămutați ai lui Iuda, care sunt în Babilon, zicând: Domnul să te facă pe tine ca pe Zedechia și ca pe Ahab, pe care
i‐a fript în foc împăratul Babilonului! 23Pentru că au făcut nebunie
în Israel și au preacurvit cu nevestele aproapelui lor și au vorbit cuvinte de minciună în numele meu, ceea ce nu le‐am poruncit; și eu sunt cel ce știu și sunt martor, zice Domnul. 24Și vei vorbi lui Șemaia, Nehelamitul, zicând: 25Așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel, zicând: Fiindcă ai trimis scrisori în numele tău către tot poporul care este în Ierusalim și către
Țefania, fiul lui Maaseia, preotul, și către toți preoții, zicând: 26Domnul te‐a pus preot în locul lui Iehoiada, preotul, ca să fiți priveghetori
în casa Domnului peste orice om care este nebun
și se face singur proroc, să‐l pui în butuci
și în lanțuri de gât. 27Și acum de ce n‐ai mustrat pe Ieremia din Anatot care vă prorocește? 28Fiindcă el a trimis la noi în Babilon, zicând: Robia va fi lungă; zidiți
case și locuiți‐le și sădiți grădini și mâncați‐le rodul. 29Și Țefania, preotul, a citit scrisoarea aceasta în urechile prorocului Ieremia. 30Atunci cuvântul Domnului a fost către Ieremia, zicând: 31Trimite la toți cei strămutați, zicând: Așa zice Domnul despre Șemaia, Nehelamitul: Fiindcă Șemaia v‐a prorocit și eu
nu l‐am trimis și v‐a făcut să vă încredeți în minciună, 32de aceea așa zice Domnul: Iată, voi pedepsi pe Șemaia Nehelamitul, și sămânța sa; nu va avea niciun om care să locuiască printre poporul acesta, nici nu va vedea binele pe care‐l voi face poporului meu, zice Domnul; pentru că
a vorbit răscoală împotriva Domnului.
Întoarcerea din robie
301Cuvântul care a fost către Ieremia de la Domnul, zicând: 2Așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israel, zicând: Scrie‐ți în carte toate cuvintele pe care ți le‐am vorbit. 3Căci, iată, vin zile, zice Domnul, când voi întoarce
robia poporului meu, pe Israel și Iuda, zice Domnul; și‐i voi întoarce
în țara pe care am dat‐o părinților lor și o vor stăpâni. 4Și acestea sunt cuvintele pe care le‐a vorbit Domnul despre Israel și despre Iuda. 5Căci așa zice Domnul: Noi am auzit un glas de tremur, este frică și nu pace. 6Întrebați acum și vedeți dacă are bărbatul dureri de facere? De ce văd pe orice bărbat cu mâinile pe coapse ca o femeie
în facere și toate fețele îngălbenite? 7Vai, căci
mare este ziua aceea. Niciuna nu este
asemenea ei. Este vremea strâmtorării lui Iacov, dar el va fi mântuit din ea. 8Și va fi așa: În ziua aceea, zice Domnul oștirilor, voi sfărâma jugul său de pe grumazul tău și‐ți voi rupe legăturile și străinii nu‐l vor mai face robul lor. 9Ci vor sluji Domnului Dunezeului lor
37.24Osea 3.5
și lui David, împăratul lor, pe care li‐l voi scula
13.23
. 10Și tu, robul meu Iacov, nu
43.5
44.2
te teme, zice Domnul; nici nu te înspăimânta, Israele; căci iată, te voi mântui de departe, și sămânța ta din
țara robiei lor. Și Iacov se va întoarce și va fi în odihnă și liniștit și nimeni nu‐l va înspăimânta. 11Căci eu sunt cu tine, zice Domnul, ca să te mântuiesc; căci voi nimici
pe toate neamurile unde te‐am împrăștiat; dar pe tine
nu te voi nimici, ci te voi mustra cu judecată
și nu te voi lăsa cu totul nepedepsit. 12Căci așa zice Domnul: Lovitura
ta este fără vindecare și rana ta este dureroasă. 13Nu este cine să‐ți apere dreptul ca să‐ți lege rana; pentru tine nu sunt leacuri
de tămăduire. 14Toți iubiții
tăi te‐au uitat: nu te caută. Căci te‐am lovit cu o lovitură de vrăjmaș,
16.9
19.11
cu o pedeapsă de om nemilos
, pentru mărimea
nelegiuirii tale: pentru că păcatele tale s‐au înmulțit. 15De ce
strigi pentru lovitura ta? Durerea ta este fără vindecare; ți‐am făcut acestea pentru mărimea nelegiuirii tale, pentru că păcatele tale s‐au înmulțit. 16De aceea toți cei ce te mănâncă
41.11
vor fi mâncați; și toți vrăjmașii tăi, da, toți, vor merge în robie și cei ce te despoaie vor fi despuiați, și toți cei ce te pradă, îi voi da la pradă. 17Căci
voi pune o oblojeală pe tine și te voi vindeca de rănile tale, zice Domnul; căci te‐au numit: Cel izgonit, zicând: Acesta este Sionul, de care nu întreabă nimeni. 18Așa zice Domnul: Iată, voi întoarce
robia corturilor lui Iacov și voi avea milă
de locuințele lui și cetatea se va zidi pe dealul ei și palatul va fi locuit după obiceiul său. 19Și din
51.11
ei va ieși mulțumire și glasul celor ce se bucură. Și‐i voi
înmulți și nu se vor împuțina și‐i voi slăvi și nu vor fi împuținați. 20Și copiii lor vor fi ca mai înainte
și adunarea lor se va întări înaintea mea și voi pedepsi pe toți apăsătorii lor. 21Și cel măreț al lor va fi dintre ei și
cârmuitorul lor va ieși din mijlocul lor, și‐l voi apropia
și el se va apropia de mine. Căci cine este cel ce‐și ia inima zălog ca să se apropie de mine? zice Domnul. 22Și voi îmi veți fi popor
și eu vă voi fi Dumnezeu. 23Iată, furtuna
Domnului, furia sa, a ieșit, un vârtej care mătură; se va învălui peste capul celor răi. 24Aprinderea mâniei Domnului nu se va întoarce până nu va face și nu va împlini cugetele inimii sale: în
zilele de apoi o veți înțelege.
